3,489 matches
-
că în personalitatea poetului tiburtin, asumată bovaric drept model ideal, studentul din Fălticeni încerca disperat să se regăsească pe sine. Dar Bizu se îmbolnăvește subit de tuberculoză și e nevoit să abandoneze studiile clasice (repaosul total fiind recomandat drept singurul leac împotriva bolii), nu înainte de a fi încercat la bibliotecă, cu edițiile în față, sentimentul inutilității și de a fi avut "senzația mucegaiului, cu miros iute în nas", văzând că un alt tuberculos voia să scrie despre "robustul" satiric latin. La
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o distribuise deja în acest "rol", ignorând-o, de fapt, ca femeie. Drept urmare, după episodul "lecturii îndrăgostite" Eminescu se simte profund tulburat, și nu din cauza farmecului irezistibil al cumnatei lui Maiorescu, ci de faptul că "lunga lui obsesie" își găsise leacul "într-o sărutare" gest salutar, menit a elucida natura relației dintre cei doi. În această stare euforică, de îndrăgostit plimbându-se nerăbdător pe sub fereastra iubitei ("postură" dictată în mod fatal de "temperamentul" său de "voyeur" și, nu mai puțin, de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
preocupat de riturile, credințele și miturile românești. Vârstele timpului (1988) reprezintă o abordare genetică, antropologică și comparatistă a calendarului rural, „instrument de mediere între om și natură”, cu toate variantele lui: calendarul agrar, pastoral, pomiviticol, apicol, calendarul culegerii plantelor de leac, al celor trei feluri de orologii - cosmic, biologic și social. Abia versiunea organizată ca dicționar și intitulată Obiceiuri populare de peste an (1997) va avea structura intenționată de la început de autor, prima ediție fiind amputată de cenzura epocii. Ideea fundamentală a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
1995). Teză de doctorat în istorie, dar și evocare captivantă, cartea pornește de la legenda apostolului hasidic Baal Șem-Tov, născut între văile Carpaților, în spațiul dintre Prislop și Cârlibaba, în ținutul Neamț. Rămas orfan în 1710, adolescentul cărturar adună ierburi de leac, vindecă pe cei din neamul său loviți de boli, dar și pe români sau ruteni. Se scaldă zilnic în râu, are viziuni, ghicește din ochi, intuind grijile fiecăruia. Învățăceii săi se numără cu sutele, totuși dorul Sionului îl face să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
am spus că nu trebuie să te ții după mine acum! Se apropie clipa cînd Ahab n-o să vrea nici să te alunge de lîngă el, dar nici să te aibă în preajmă. Bietul meu băiat, simt că ești un leac prea bun pentru boala mea. Cui pe cui se scoate, dar pentru vînătoarea asta, boala mea e sănătatea pe care mi-o doresc cel mai mult. Stai aici, băiete și vei fi servit ca și cum ai fi căpitanul însuși. Da, băiete
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
poruncii episcopale”. În Prefața la volumul ,,Convorbiri duhovnicești“ Sfântul Ioan Cassian precizează: ,,Dator să îndeplinesc făgăduința făcută preafericitului părinte Castor în prefața volumului pe care, cu ajutorul Domnului, le-am alcătuit în douăsprezece cărți, despre așezămintele mănăstirilor de obște și leacurile pentru vindecarea principalelor opt vicii, m-am achitat de cum am putut, în măsura în care mi-a îngăduit acest lucru modestul meu talent scriitoricesc“. În cele ce urmează vom face câteva considerații referitoare la principalele trei lucrări teologice ale Sfântului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din țară, scenografii și compozitorii cu care am lucrat, toți au dat binecuvântarea lor norocului meu. Știu să mă surp, pentru a reuși apoi ridicarea deasupra prăpastiei. Gândesc cu sufletul, iar mintea mă înțelege și dă deplinătate faptelor. Frica are leac în arta mea. Gonesc pe nisip, dar deșertul de sub mine îmi întreține imaginația. Trăiesc într-o țară pe care o iubesc, dar unde, atunci când se spune adevărul, nu este nimic adevărat. Farmec și destin tragic deopotrivă... Solitudinea sau comuniunea/ solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Regan susține c] uciderea unei ființe umane este un r]u mai mare decât uciderea unui câine, indiferent cine este câinele sau omul. Este adev]rât c] oamenii pot aspiră c]tre anumite lucruri (că, de exemplu, g]sirea unui leac pentru SIDA sau reducerea efectului de ser]), iar animalele nu, dar nu este evident faptul c] valoarea acestor aspirații joac] un rol semnificativ din punct de vedere moral în determinarea severit]ții r]ului cauzat prin moarte. De exemplu, dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o carte despre lumea personajelor lui Caragiale: "Marea trăncăneală" se numea. Ce distanță e însă între vechea lume verbioasă românească, cu păcatele ei endemice, desigur, dar și atît de benigne în finalitate, și contraproductiva văicăreală prezentă, boală, pare-se, fără leac.) Ocazional, în una din zilele trecute, mă sustrag lumii visătorilor și clevetitorilor și mă aflu, pentru cîteva clipe (timpul înseamnă eficiență, înseamnă bani, nu?), în reconfortanta companie a unuia din concetățenii noștri care fac (și tac). Îl cunosc de mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obida vieții te îndură. // Sufletul mi-l arde și mi-l spală. Umple-mi darnic, cu furtuni, etacul / meu de dor și de singurătate. / Vreau în luptă să mă mistui. Poate / voi găsi, pe treapta triumfală, / zborul vast, minunile și leacul.” Lirica sa dă expresie întoarcerii spre sine a ființei ce renaște. Urmând calea christică, poetul redescoperă „valențele de lumină lină ale cuvântului” (Vasile Posteucă): „Cu obraji de ceară, / tot privind în sus, / am intrat spre seară / calfă la Iisus. // Izbăvit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută și cu mintea inertă, își explică tragedia prin lucrături haine ale soartei: „întâlnitura”, „pocitura”, „strigătura”. Dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
înnebunească". Se consemnează de către A. Gorovei 15 același lucru referitor la un Sf. Voina, pe care I. A. Candrea nu-l poate identifica. Tradiția a dispărut cu desăvârșire. În trecut, se atribuia același rol Sf. Sisoie: "descântecul de la babe, și leacul de la Sf. Sisoie" (Dorohoi)16. Aceeași origine, pur spirituală, a bolii psihice este împărtășită de credința țăranilor din Tecuci, Galați, Vaslui, Bârlad 17, că nebunia se poate da "prin sărut" sau "strigare din afară" (în Bucovina). În acest caz, să
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1963. 10. Bassi Domenico, Mitologia germanica gli rei e gli eroi, Milano, 1933. 11. Beza Marcu, Paganism in Romanian Folklore, London, 1928. 12. Blaga V. L., Organe und Körpersofte in der rumanischen Volksmedizin, 1930. 13. Bologa V. L., Despre vrăji, doftoroaie și leacuri băbești, București, 1961. 14. Candrea I. și Densușeanu O., Cântece populare, București, 1960. 15. Candrea I. A., Iarba fiarelor, București, 1928. 16. Candrea I. A., Folclorul medical român comparat, București, 1944. 17. Cantemir D., Descrierea Moldovei, Iași, 1723. 18. Caraman
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
35. Marian S. Florea, Vrăji, farmece și desfaceri, București, 1893. 36. Mironescu N.A.O., O descântătoare din Hangu, în Revista de folclor, III, 1958, nr. 3, p. 53. 37. Podianu P.S., Monografia județului Bacău, 1899. 38. Pamfile T., Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după destinele și credințele poporului român. Culegere și studii, București, 1911. 39. Pop C., Plante medicinale întrebuințate într-o veche farmacie ieșeană acum vreun secol în urmă, în Rev. V. Adamache, 1947, vol. XXXIII, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
populară din raionul Fălticeni. Farmacia 4966, București. 42. Sevastos, Cântece nmoldovenești, Iași, 1883. 43. Șăineanu Lazăr, Basmele române, București, 1895. 44. Șăineanu Lazăr, Ielele, București, 1886 (cit.). 45.Topa E., Plantele medicinale și veninoase, Cernăuți, 1934. 46. Voiculescu V., Toate leacurile la îndemână, București 1937. 47. Voronca Elena N., Datinele și credințele poporului român, Cernăuți, 1903. 48. Vrabie Gh., Folcloristica română, București, 1968. 49. Vrabie Gh., Folklorul, obiect, principii, metodă, București 1970. 50. Revista de folclor "Șezătoarea", Fălticeni, 1892-1929. 51. Revista
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
omului de a se defini prin el însuși și în relație cu alții, că a văzut sensul existenței în valori și că nu a urât niciodată, deoarece aceasta i-ar fi făcut lung drumul spre creație. Munca i-a fost leac la orice deznădejde, stimulent la orice apatie și scut în fața oricărei neliniști. De aceea cred că prin profesiune și familie el s-a mântuit, dacă mântuirea nu este decât o trecere spre eternitate. Opera sa oferă dovada că omul are
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
unui sens pasiv: (36) Ptolemeu are mare laudă [este lăudat] (Biblia 1688); (37) Să avem iertare [să fim iertați], stăpâne! (Creangă); (38) Nu mai ai scăpare [nu mai poți fi scăpat] din mâna mea! (Ispirescu); (39) Boala asta n-are leac [pentru ea nu se găsește leac]. d. Complementul e o trăsătură caracteristică sau o însușire inerentă a vieții sufletești sau trupești a omului (sau a unei ființe); de cele mai multe ori se redă prin "a fi înzestrat cu..." - a avea bunătate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mare laudă [este lăudat] (Biblia 1688); (37) Să avem iertare [să fim iertați], stăpâne! (Creangă); (38) Nu mai ai scăpare [nu mai poți fi scăpat] din mâna mea! (Ispirescu); (39) Boala asta n-are leac [pentru ea nu se găsește leac]. d. Complementul e o trăsătură caracteristică sau o însușire inerentă a vieții sufletești sau trupești a omului (sau a unei ființe); de cele mai multe ori se redă prin "a fi înzestrat cu..." - a avea bunătate "a fi bun"; a avea curaj
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lui Alecsandri din 1866, apreciată drept tezaur al poporului român. Transpune în germană doine și hore și, alături de balade ca Soarele și luna (pe care o compară cu versiunea tălmăcită de Fr. W. Schuster), Inelul și năframa, Bogatul și săracul, Leacul adevărat, Voinicul rănit. Tălmăcirile se detașează de cele oferite de Wilhelm von Kotzebue (Rumänische Volkspoesie, 1857), apropiindu-se de ținuta versiunilor realizate de Ludwig Vinzenz Fischer. Alte opt texte, doine selectate din antologia Jarník-Bârseanu, apar, în traducere liberă, în „Romänische
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287078_a_288407]
-
cea mai banală și mai des întrebuințată mămăligă de astăzi, cea „pripită“ (deosebită de cea „vârtoasă“, care este făcută printr-o primă fierbere a mălaiului înainte de amestecarea sa cu făcălețul), era, pe vremurile țăranului descris de Mihai Lupescu, „numai de leac“: „Mămăliga pripită, unsă cu «untdenaft», măduvă de falcă de porc, e bună de «bolfe». Ea se face cu apă descântată și neîncepută, adică adusă fără să bei din vas ori să vorbești cu cineva, și se mestecă c-un băț
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
drept aproape un „supra-om”. Una dintre trăsăturile caracteristice ale învățăturii buddhiste este autoîncrederea. Buddha însuși a spus: „Sunteți proprii voștri maeștri; lucrurile depind de voi înșivă. Eu sunt un învățător și la fel ca un medic vă pot da un leac eficient; însă voi sunteți cei care trebuie să-l luați, voi sunteți cei care trebuie să vă îngrijiți”. „Laboratorul” în care nobilele adevăruri ale lui Buddha au fost elaborate a fost experiența lui de viață. Geniul lui a constat în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
purificarea oamenilor și Întărirea lor prin atingerea cu crengile verzi de salcie sau tei, la Paște sau Rusalii, ori cu obiecte din lemn Încărcate de puteri magice, precum colindăbățul sau sorcova. De asemenea, În aceste momente sunt culese plantele de leac; j) rituri de divinație: acum, În aceste momente de interstițiu, pot fi Întrevăzute anumite evenimente legate de destinul individual (aflarea numelui, chipului, trăsăturilor morale ale ursitului) sau de ritmurile naturii (aflarea lunilor ploiase și secetoase, a lunilor friguroase sau călduroase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Împart la biserică fructe și alimente și se țin praznice pentru sufletul morților. Se caută o anume insectă (goanda de câini) care, ascunsă sub icoana Maicii Domnului, va proteja câinii de turbare. Se culege o plantă numită năvalnic pentru diferite leacuri. Se mănâncă primul bob de strugure pentru a se asigura bogăția recoltei. Se urmărește trandafirul și, dacă acesta Înflorește, e semn că toamna va fi lungă. Și se coboară turmele din munte (I. Mușlea, O. Bârlea, 1970; A. Olteanu, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este intonat un alt cântec de condamnare a regelui. Brusc, acesta este Întrerupt de strigătul preotului: „Afară cu străinii”, referindu-se la orice persoană care nu se supune și nu aduce omagii regelui. Înconjurat numai de susținători fideli, regele scuipă leacuri sacre spre est și vest pentru a distruge vechea epocă și a anunța Începerea unui nou ciclu și este lăudat cu formule sacre precum „Leul”, „Taurul nostru”, „Ființă a cerului” sau „Marele munte”. Acest ciclu de laude-condamnare-laude este performat până În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mitologie românească II. Văzduhul după credințele poporului român, Librăriile Socec, București Pamfile, Tudor, 1924, Mitologie românescă III. Pământul după credințele poporului român, Cultura națională, București Pamfile, Tudor, 1997, Sărbătorile la români, Saeculum I.O., București Pamfile, Tudor, 1999, Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după datinile și credințele poporului român, Saeculum I.O., București Pamfile, Tudor, 2006, Mitologia poporului român, Vestala, București Papahagi, Tache, 1979, Mic dicționar folcloric, Minerva, București Park, George, 1967, „Divination and Its Social Context”, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]