4,107 matches
-
ei și s-ar fi apucat să meargă. Era pentru prima dată atunci că-mi simțeam inima, eu aveam revelația a ceva mistic, cu totul străin și cu totul nou. Eram invadat de sentimente infinite, de o mare tandrețe; eram legănat de imagini vaporoase, nedeslușite; eram cel mai generos și cel mai trufaș una după alta. Iubeam. După ce a descoperit acest nou sentiment al iubirii, adolescentul Flaubert, cu o precocitate bolnăvicioasă, nu se fixează prea mult la prima etapă a educației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
I se oferă îngrijiri medicale. - Și cel care a reușit să scape? întrebă ea. - A urcat la primul etaj al clădirii din față și a luat un ostatic. O femeie gravidă. Sachs încerca să digere toată această cantitate de informație legănându-se ușor de pe un picior pe altul: era o modalitate de a-și alina durerile artritice din încheieturi. Vedea acum și numele polițistului cu care discuta. - Wilkins, ce armă are suspectul de la etaj? - Pistol, dar nu știm încă ce model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dumneavoastră, onorată audiență... Aprinse o lumânare și se instală pe canapea. Își fixase ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un mesaj. Privea fix, stând aplecat înainte, scăldat în bucuria răzbunării duse la îndeplinire, legănându-se hipnotizant înainte și înapoi, respirând ușor. Lumânarea pâlpâi. Da! Vorbește-mi. Pâlpâi din nou... Și, într-adevăr, pâlpâi după doar o clipă. Dar tremurul nu fusese un mesaj de la vreun spirit supranatural sau de la cineva drag plecat de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
două. Foarte drăguț din partea dumneavoastră că v-ați deranjat. Mi-a zâmbit măgulitor și mi-a luat felicitarea, întorcându-se pe un călcâi și executând una dintre unduirile sale de șolduri în vreme ce desfăcea lanțul care atârna în dreptul casei goale, se legănă de partea cealaltă și apoi ridică lanțul la loc în urma sa. —Brenda! strigă el îndreptându-se către camera frigorifică. Brenda, draga mea, îmi poți face o favoare în drum spre casă în seara asta? O fată ștearsă cu păr castaniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dragul meu? am spus eu în cele din urmă. Ben, iubitule, dragule, de ce, pentru numele lui Dumnezeu? — Mă gândeam doar - oh, mamă, mamă! a spus, aplecându-și capul la pieptul meu, iar umerii începură să i se cutremure. L-am legănat ușor până s-a calmat din nou și am putut să-i șterg ochii și o parte din sângele de pe față cu mâneca mea. M-am gândit doar, a continuat el, că aș putea să ajut, să schimb situația... dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
permis deoarece se află pe lista dumneavoastră de liberă trecere. — A venit Emmy? întrebă Leigh. Uitând de-a binelea de moartea ei iminentă din cauza bolii sau a unei crime, deschise larg ușa și o găsi pe Emmy așezată pe jos, legănându-se înainte și înapoi, cu genunchii strânși la piept și obrajii brăzdați de lacrimi. Domnișoară, vă mai pot ajuta cu ceva? Să mai... — Mulțumesc pentru ajutor, Gerard. Acum e în regulă, spuse Leigh închizând clapeta telefonului mobil și vârându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh a câștigat suficient din investiția inițială ca să stea câteva luni fără să facă absolut, dar absolut nimic — sau cel puțin nimic constructiv — înainte să înceapă cursurile în septembrie. — Ce zici, crezi că o să mergem la restaurantul Ivy? întrebă Emmy legănând între mâini termosul de la Starbucks. Știu că sună ca un clișeu oribil și banal și cum vrei tu, dar evaluăm gustările pe care le oferă ei. Mă gândeam să mergem acolo. În ciuda orei destul de matinale, Emmy vorbea întruna. — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
găsește, păstrează. — Ca și cu zmeii? — Exact. Nu era foarte supărat. — Se pare că așteaptă să se Întîmple ceva. — Următorul război? — Nu cred. MÎnă-n mînă, străbătură terenul de aterizare. Nimic nu se mișca; se auzea doar murmurul ierbii care se legăna În vînt, pregătindu-se pentru avioanele ce aveau să vină. CÎnd ajunseră la hangar, tatăl Îl Îmbrățisă strîns pe Jim, aproape Încercînd să-i facă rău, de parcă l-ar fi pierdut pentru totdeauna. Nu era furios pe Jim și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se uită În sus spre ferestrele verandei. Un avion care trecu pe deasupra lui Îl făcu să-și spună că nu trebuia să alerge prea brusc pe pajiște. Deși neclintită, grădina părea că Întunecată și sălbăticită. Iarba netăiată Începuse să se legene În bătaia vîntului, iar rododendronii erau mai sumbri decît Îi ținea el minte. Ignorată de grădinar, bicicleta lui zăcea pe treptele terasei. Jin merse prin iarba deasă spre piscină. Apa era acoperită cu frunze și insecte moarte, iar nivelul scăzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și se cățără pe punte, În timp ce șampanul plin de apă se Îndepărtă, plutind spre următorul cargou din șir. Jim rămase o vreme privindu-l, apoi păși prin apa pînă la glezne care acoperea puntea de metal. RÎul Începuse să se legene ușor, dar suprafața cerată a vasului rămase neatinsă cînd apa intră În cabina deschisă de sub punte și ieși prin balustrada de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă ruginită, mai veche chiar decît forturile germane de la Tsingtao. Plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-l viziteze, Jim privi spre țărm. Începuse refluxul și cadavrele acoperite cu flori Își urmau drumul pe mare. Cargoul se Înclină Într-o parte și carcasa lui ruginită scîrțîi. Plăcile de metal se frecau unele de altele, odgoanele atîrnînde se legănau peste puntea din față, iar niște pînze invizibile păreau să Împingă această veche carcasă la adăpostul unei mări calde, aflate la un secol depărtare de Shanghai. Cuprins de bucurie, Jim simți puntea tremurînd sub picioarele lui. Cum rîdea singur lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și care Îl adusese pe unul dintre ofițerii lor de la Shanghai. Încă epuizat de alergătură, hamalul se tîra În sandalele lui de paie pe pămîntul gol de pe terenul de adunare. Ținea capul În jos În timp ce trăgea de mînere și se legăna chinuit asemenea chinezilor Înspăimîntați. Soldații japonezi se așezară repede de o parte și de alta. Nici unul nu era Înarmat, dar aveau bețe groase de lemn cu care loveau roțile ricșei și umerii chinezului. Soldatul Kimura se duse În spatele ricșei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la circa o sută de metri mai Încolo. Avionul bimotor fusese doborît cu două zile Înainte, cînd decola de pe aerodromul Lunghua, rupt În două de mitralierele avioanelor de luptă Lightning care se ridicaseră pe neașteptate de pe Întinderile pustii. Cum se legăna pe cărucior, Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă a cearei reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la fel ca și domnul Maxted și doctorul Ransome. Toți cei din Lunghua erau morți. Era absurd că nu Înțeleseseră lucrul ăsta. Stăteau pe marginea cîmpului, În spatele gloatei de prizonieri care umplea acum terenul de adunare. Jim Începu să se legene, ușurat că Înțelesese adevăratul sens al războiului. Nu-i nevoie să ne omoare, domnule Maxted... — Bineînțeles că nu, Jim. Domnule Maxted, nu au nevoie, pentru că... — Jim! Domnul Maxted Îl Înghionti pe Jim, apoi apăsă capul băiatului la pieptul lui costeliv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Axente, unde era Lixandru slugă, și m-am dus și eu acolo să Îngrijesc de copila lui Ghircu, că așa Îl chema pe sas, numai pe haine și pe mâncare; Îngrijeam de fetița aia, mă sculam de dimineață și o legănam și era blondă cu ochi albaștri și primăvara a murit de tuse convulsivă și Ghircu plângea și plângeam și eu și-i lustruiam ghetuțele ca să o puie În coșciug și mi-a părut rău după ea și m-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Acum era fericit că o găsise. Vântul Îi răsfoia foile caietului pe care Îl ținea sub aripa ocrotitoare. O vedea de sus de tot, din Înălțimi, ea era singură pe țărmul mării și privea spre soarele care răsărise și se legăna deasupra valurilor. Marea rostogolea la picioarele ei scoici, pietre și scândurele șlefuite de apa sărată. În dreptul picioarelor, pe nisip, se opri, adusă de ape, o jucărioară făcută dintr-un cartof de mâna vreunui copil. Ea Îl ridică, Îl puse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acasă petrecându-și noaptea Întreagă cautând scuze plauzibile pentru a nu ieși În oraș cu el. Câteva minute mai târziu, după ce pe puțin o duzină de taxiuri trecuseră pe lângă ei - toate ocupate, În loc să-i ceară numărul de telefon, el se legăna pe călcâie, făcând conversație de umplutură despre cum nopțile se făceau din ce În ce mai răcoroase și cum era de-abia septembrie. Era pe cale să-l izbăvească și să-i dea pur și simplu cartea ei de vizită, când Îi spuse: Uite, Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai târziu, când a Început să amețească puțin, a crezut că e din cauza șampaniei și a neliniștii. Apoi, după ce s-a ridicat de la masa din bucătărie, și-a dat seamna că partea superioară a corpului său a Început să se legene. Abia când s-a prins de marginea mesei pentru a se sprijini, și-a amintit că amețeala avea mai puțin de-a face cu Îngrijorarea și mai mult cu analgezicele pe care le-a luat Înainte, care nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Are You Lonesome Tonight?“. —Bună alegere. El băgă o monedă În tonomat. Apoi Îi luă șampania din mână și puse amândouă paharele pe masă. Când muzica Începu, o trase mai aproape. Ea Își culcă capul pe umărul lui și se legănară Încet pe ritmul muzicii. În vreme ce-i adulmeca mirosul din nou, simți un val de amețeală. La un moment dat, Își ridică ochii ca să-i vadă fața. El părea că o așteaptă tocmai pe ea, zâmbitoare, gata s-o sărute. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Cârnăciorule. Pun pariu pe ce vrei tu că i-ai tras mamei tale o spaimă de zile mari venind pe lume așa devreme. Ruby se duse să-i aducă căruciorul triplu lui Hannah de la depozit. Când se Întoarse, Chanel Îl legăna pe Alfie și se strâmba la el. Când Îi curseră niște bale Împreună cu vomă pe obraz, scoase un șervețel curat din buzunarul pantalonilor și Îl șterse cu grijă. E mai bine, nu-i așa? Doar nu vrem să te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
n-are curaj să vină la mine și să-mi zică pur și simplu? Ruby respiră adânc. — Cine știe? Când mătușa Sylvia a Început să plângă din nou, Ruby se așeză mai aproape de ea, o ținu de mână și o legănă ușor. Phil se Învârtea prin zonă, dar se simțea mereu În plus și extrem de jenat. Până să ajungă și Ronnie acasă, pe la 11 noaptea, trebuie să fi făcut cel puțin șase ceaiuri. Doamne Sfinte, exclamă Ronnie când văzu În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
avea s-o salveze. De-atunci Încolo, Chanel Îl aducea pe Alfie la muncă câteva ore În fiecare zi. Dormea În majoritatea timpului, dar, când era treaz, Chanel nu prididea să fie atentă și drăgăstoasă cu el. Când nu-l legăna În brațe, se juca cu el sau Îl pupa pe burtică făcând zgomote de elicopter și, Îl arăta tuturor clienților. Toată lumea era convinsă că ar fi o mamă perfectă. —Te-ai Îndrăgostit de el, nu-i așa? zise Ruby. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
acela întunecat, în ciuda soarelui de afară, cu un miros acru de canal înfundat, se umplu de melodia plictisitoare a unui grup foarte la modă în anii aceia. Rămase în picioare, aproape lipită de tonomat, închise ochii și începu să-și legene ușor capul. Rămase așa, o siluetă tremurătoare în întunericul din fundul barului. Barmanul ieși din spatele tejghelei și se opri în ușă să-mi arate drumul. Am înconjurat tot blocul, fără să reușesc să dau peste atelierul mecanicului. Pe stradă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vechi de un albastru pestriț, prin ecran se vedea brațul metalic alunecând pe discuri atunci când era în funcțiune. Mi-am spus că mi-ar fi plăcut să ascult o melodie. Oricare. Îmi veni în minte chipul femeii aceleia, prea machiat, legănându-se grosolan și amețit, în lumina izvorâtă din partea inferioară a cutiei muzicale. O minge sări din jocul de fotbal și se rostogoli pe podea. Înainte de a ieși, am lăsat un bacșiș bun băiatului, care lăsă buretele cu care ștergea tejgheaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o figură de ceară. Îmi scuipă în față puțină apă de mare, apoi se scufundă, continuând să înoate în fața mea. Ascultam zgomotul trupului ei care despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate dedesubt era vreun peștișor care scruta chila trupului meu. M-am întors și am coborât cu ochii deschiși în strălucirea care străpungea albastrul, am coborât până la răcoare, și am rămas pe fundul apei, unde nisipul se agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]