5,217 matches
-
rolului Inspecției Judiciare, ar trebui să aibă mai multă putere pentru a sancționa ceea ce se arată a fi, în unele cazuri indubitabil, un abuz sau o decizie greșită pe fond. Este, în sine, o chestiune foarte delicată, pentru că respectul și legitimitatea judecătorului trebuie să fie mai presus de orice dubiu, dar eu, ca simpul cetățean, aș vrea totuși să poată fi construit un sistem de reglare a exceselor posibile, și de o parte, și de alta. La noi, faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că șeful statului trebuie să asume rolul de a salva națiunea în momente de cumpănă și că, la rigoare, e problema lui cum reușește să modernizeze țara, va rămâne de neșters în memoria colectivă și va constitui baza fragilă a legitimității psihologice a tuturor regimurilor autoritariste care s-au succedat, în forme și dozaje diferite, la conducerea țării, din 1859 până astăzi. Cu excepția lui Carol I, care, prusac educat în spiritul moderației și a parcimoniei, s-a folosit de stratagema includerii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
succedat, în forme și dozaje diferite, la conducerea țării, din 1859 până astăzi. Cu excepția lui Carol I, care, prusac educat în spiritul moderației și a parcimoniei, s-a folosit de stratagema includerii în șirul voievozilor români doar din motive de legitimitate și curtoazie, a regelui Ferdinand și a lui Mihai I, toți ceilalți s-au simțit providențiali și, ca efect a percepției comune a populației, îndreptățiți să-și facă de cap la putere. Desigur, fiecare cu excesele lui! Cred că, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reprezentat catalizatorul fără ajutorul căruia unirea nu putea fi imaginată. Perfect legitimă, atâta timp cât genera coeziunea simbolică a unei acțiuni politice ce viza construirea și legitimarea statului național, etnicitatea românească (cu pandantul său metafizic în tema "purității" ca sursă unică de legitimitate) va fi, după edificarea unirii, și principala sursă de confuzii, derapaje și încetiniri ale dezvoltării instituțiilor și programelor politice din perioada interbelică, cu repercusiuni neașteptate până în contemporaneitate. Deși construcția și edificarea unui "patriotism constituțional" ar fi trebuit să reprezinte o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
clasa politică diriguitoare a României Mari (având în vedere faptul că procentul minorităților etnice din populația regatului crescuse după 1918, în conformitate cu datele recensământului din 1930, de la 8 la 28%) tema ideii naționale și a prevalenței argumentului etnicității ca sursă de legitimitate au avut câștig de cauză. Și astăzi există o neîncredere activă a marii majorități a cetățenilor față de acest tip de iubire de patrie care implică mai mult asumarea rațională a statutului de cetățean, activ și critic, decât acela de român
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
vizează o construcție politică în care calitatea de cetățean prevalează față de originea etnică. Altfel spus acțiunea statului și, implicit, răspunsul civic al plătitorului de impozite sunt concentrate prioritar pe binele public, în timp ce în statul etnic prevalează interesele majoritarilor, iar sursa legitimității etnice a statului este sacră. Mai simplu spus: țara este, în primul rând, a românilor (sau, după caz, a majoritarilor respectivului stat), și nu a cetățenilor, iar minoritarii etnici sau religioși trebuie să se supună acestei prevalențe sau să plece
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu a cetățenilor, iar minoritarii etnici sau religioși trebuie să se supună acestei prevalențe sau să plece. Decizia surprinzătoare a celor 6.288.769 de cetățeni români care, la alegerile din acest an, au votat pentru un președinte cu o legitimitate preponderent constituțională, față de cei 5.264.383 de români pentru care a prevalat criteriul etnicist și religios majoritar ar putea constitui un motiv de reflecție pe viitor. După "mari români" care ne-au trimis cinic la moarte la Cotu Donului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dacă se poate, să aduci argumente în sprijinul afirmațiilor sau criticilor tale. Trebuie să fii identificabil, pentru că "Intifada" (aruncatul cu pietre sau cockteiluri Molotov în forțele de represiune legală de către oameni mascați, pentru a nu fi recunoscuți) are o oarecare legitimitate doar în cazurile de acțiune politică extremă care nu pot fi comparate, în niciun fel legitim, cu regimurile democratice, fie ele stabile sau pubere, din Europa. De aceea trebuie să fii identificabil, pentru că dacă prin postarea ta aduci prejudicii legale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acestei societăți civile (de la civitas) vor trebui formate de acum încolo. Numai așa se va institui deschiderea procesului de regenerare morală a societății, numai așa va putea fi dată măsura reală a civilizației (tot de la civitas) și culturii noastre. A legitimității noastre în Europa! Căci democrația - care înseamnă cel puțin participare politică în cunoștință de cauză - nu ne-o poate da nimeni. Ea trebuie învățată, cucerită. Trebuie să merităm democrația. Va trebui întîi explicat alfabetul ei, pentru a-i putea simți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
îndeletniciri și obiceiuri. Altă parte din conglomeratul etnic purtat de uraganul năvălirilor pustiitoare s-au topit în masa sedentarilor. Creațiile lor statale de imitație, lipsite de evoluția necesară a devenirii, sunt o sfidare a istoriei care nu le-a recunoscut legitimitatea obținută prin forță. Timp de 1000 de ani barbarii asiatici au încercat să stăpânească lumea de pe spatele calului, să-i aducă pe cuceriți la nivelul lor. Acționând ca forțe oarbe, au distrus tot ceea ce considerau că nu le este folositor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Constituției Statelor Unite, care garantează intimitatea și confidențialitatea ca fiind "dreptul constituțional al individului de a decide momentul, locul, maniera și gradul în care dezvaluie celorlalți informații despre sine". De aici rezulta dreptul la confidențialitate, la tratament (right to treatment) și legitimitatea clientului de a-și căuta "fericirea", împlinirea sociala și bunăstarea (client welfare). 2.2. Confidențialitatea Acesta este unul dintre cele mai controversate aspecte ale eticii în consiliere. Schimbul de informații personale, gradul de apropiere relativ mare care se produce între
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
operă de artă ar putea explica felul în care acestea ar contribui la formarea unei viziuni asupra lumii, respectiv felul în care s-ar putea face o lume16. Conceptul de "experiență estetică" a ținut capul de afiș al discuțiilor cu privire la legitimitatea și relevanța teoriei estetice în raport cu statutul și funcția lucrărilor de artă. Sintetizând istoria canonică a discuțiilor cu privire la experiența estetică, în contextul sesizării declinului acesteia de la Dewey la Danto, datorită trecerii de la o cultură experiențială la o cultură informațională, filosoful american
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
renunțând să conteste aparatele culturale dominante și ideologice, ceea ce a făcut inutilă funcția criticului de a furniza un discurs rezonabil, dovezi empirice ale competenței artistice ori parametri istorici de evaluare și criterii de calitate prin care s-ar putea furniza legitimitatea. Odată cu colapsul producției artei elevate (high art) în plină industrie culturală, funcția tradițională a criticului de a identifica și controla, de a măsura și valida transgresiunea și devianța, de a indica rupturile și de a contesta a devenit desuetă. Fuziunea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
oricărui conținut cultural de către industria culturală și față de cooptarea spațiului fizic urban pe baza practicilor gentrificării, arta critică încearcă să reziste în fața acestei politizări radicale. Multe dintre practicile artistice de orientare critică apelează la tactici care au căpătat o oarecare legitimitate așa-zis revoluționară în anii '60, odată cu dezvoltarea practicilor de jamming cultural, printre acestea remarcându-se tacticile deturnării și derivei, teoretizate de situaționiști. Structurată prin combinarea unor serii de tactici, expoziția The Interventionists a rezultat într-o colecție de texte
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
persuasiune, retorică (clasică), spre sfârșitul decadei profilul departamental, în aceiași termeni ai ofertei curriculare, arăta radical diferit. Atenția în actul cercetării și predării științelor comunicării în Statele Unite se concentrează, printr-o "mutație" revelatoare, asupra altor chestiuni de interes, care dobândesc legitimitate academică în acest interval, revoluționar din toate punctele de vedere: se studiază comunicarea nonverbală, gestionarea conflictelor, edificarea încrederii interpersonale, dezvăluirea de sine, toate acestea mărturisind despre urgența adresării chestiunilor de interes public real, autentice dileme existențiale pentru omul de pe stradă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
dobândi "respectabilitate academică în rândul colegilor din departamentele de psihologie și sociologie"38, pe această cale, nu se materializează, efect care, într-o primă instanță, nu pare să stârnească suspiciuni, în rândul specialiștilor în comunicare din cele două "tabere", în privința legitimității căutării unei astfel de "paradigme universale", de la care să se revendice întreaga cercetare din cadrul domeniului. Dimpotrivă, efortul cercetătorilor din ambele grupuri de interes este cât se poate de susținut, cu toții orientându-se înspre "definirea obiect(iv)ului central de cercetare
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
veți afla în curând""24. Dincolo de parametrii narativi ai călătoriei propriu-zise a criticilor González și Willis-Rivera spre "centrul" interesului lor academic, care, conform propriilor exigențe medodologice, trebuie să devină parte a experienței concrete de viață a cercetătorilor pentru a dobândi legitimitate, ca atare, cei doi relatează, în spațiul deliniat textual de episoadele recurente ale narațiunii propriu-zise, povestea moștenirii lăsate de Selena Quintanilla atât pop culturii americane, cât și (macro)contextului socio-cultural american care i-a găzduit efortul de exprimare artistică. Ironic
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
se definește, se conturează și se lărgește cu fiecare lectură a lui Our Voices. Volumul schimbă fața cercetării de factură calitativ-critică pe domeniul Științelor comunicării, negociind, cu publicul academic de specialitate de pretutindeni, posibilitatea unei alternative viabile, care să ofere legitimitate și adăpost și celor care, dintr-un motiv sau altul iar istoria sau istoriile constituie, nu-i așa, cele mai bune motive s-au aflat în penumbra, la marginea, în colțurile nesemnificative (din punctul de vedere al celor care și-
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
poveștii un adevăr rațional, verificabil devine mai puțin important decât plauzibilitatea sa, trecută sau viitoare. Istoria însăși devine "un artefact literar", în timp ce "literatura [...] constituie o reprezentare mimetică a realității", cele două intersectându-se în "istoricitatea formei narative"586 și conferind legitimitate narativă discursului politic al președintelui american. Astfel, observă criticul, istoricitatea narativă are un caracter aparte, pretinzând nu adevărul uneia sau al alteia dintre afirmațiile individuale, ci adevărul global al formei narative înseși. La rândul său, complexitatea formei narative conferă semnificație
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
faptul că "prezumpția de adevăr al poveștii ascunde natura contingentă a ideologiei sale implicite"625, ceea ce face ca povestea americană, oricât ar fi de eficientă în momentul istoric apropriat de Reagan, să constituie, totuși, o formă periculoasă de "consolidare a legitimității unei singure mulțimi de stereotipuri sociale și de promovare a unei perspective exclusiv americane asupra unor probleme internaționale"626. Mai mult, criticul descoperă un alt pericol, relaționat cu primul, în retorica președintelui american: atâta timp cât povestea lui Reagan se bazează atât
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sens, faptul că includ, în această istorie a mea alternativă a abordărilor calitative și critice ale fenomenelor comunicaționale, piesa lui McKerrow, și anume ca punct final al său, exprimă, trag nădejde, cât se poate de clar, propria mea opinie cu privire la legitimitatea ca atare a demersului cri-tico-retoric al profesorului McKerrow în contextul edificării profilului disciplinei. Personal, prefer termenul pe care l-am întrebuințat pe tot parcursul acestor pagini, cel de "criticism retoric"; însă, fără "retorica critică" a lui McKerrow, identitatea disciplinei rămâne
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
oricărei practici a dominării. În schimb, încheie McKerrow, Michel Foucault, care nu privilegiază absolut nimic, pare scutit de o astfel de amenințare. În ce privește caracterul ubicuu al puterii, McKerrow semnalează faptul că analiza lui Foucault nu se concentrează exclusiv asupra chestiunii legitimității statului. O astfel de opțiune este, cu siguranță, una limitatoare, în orice analiză a puterii. Foucault, în schimb, își propune să urmărească caracterul insinuant al puterii în întregul "corp social"714. Astfel, critica lui Foucault are în vedere două tipuri
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
această istorie alternativă a abordărilor critice și calitative pe scena cercetării în științele comunicării. Mai mult, studiul lui McKerrow este unul meta-teoretic, ceea ce înseamnă că abordarea sa recuperează, din perspectiva criticismului, însuși demersul critico-retoric ca atare, chestionându-i premisele și legitimitatea. Pe parcursul acestei ultime lecturi, l-am aflat pe Ray McKerrow angajân-du-se într-o întreprindere critico-retorică aparte, având ca obiect de interes însuși demersul criticismului retoric prealabil și ca scop crearea posibilității criticismului retoric viitor. În 1989, data la care eseul
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
lui Ceaușescu de a face politică planetară (!), chiar dacă pe spatele unui popor sărăcit și controlat prin mijloacele cele mai perfide. Deși constată că „alinierea și integrarea în Occident”, o politică de lungă tradiție în România, constituia 124 „principala sursă a legitimității regimului comunist” (pag. 707), L. L. W. nu observă că tocmai detectarea acestui mod pervers de arondare a legitimității era la originea rezervelor Occidentului față de bunele (!) intenții ale guvernului de la București. Se vedea cu ochiul liber ilegitimitatea comuniștilor în plan
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
perfide. Deși constată că „alinierea și integrarea în Occident”, o politică de lungă tradiție în România, constituia 124 „principala sursă a legitimității regimului comunist” (pag. 707), L. L. W. nu observă că tocmai detectarea acestui mod pervers de arondare a legitimității era la originea rezervelor Occidentului față de bunele (!) intenții ale guvernului de la București. Se vedea cu ochiul liber ilegitimitatea comuniștilor în plan intern, în deteriorarea continuă a nivelului de trai, pe măsură ce „avântul economic” este înlocuit de Ceaușescu cu „avântul revoluționar” spre
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]