3,697 matches
-
indivizilor ar putea arăta că liberalismul nu este un concept unidimensional, ci se structurează pe trei dimensiuni distincte: economică, socială, culturală. Astfel, întrebarea „Statul trebuie să asigure locuri de muncă pentru toți cei care vor să muncească?” ar aparține dimensiunii liberalismului social, pe când cea formulată astfel: „Guvernul ar trebui să cheltuiască mai mulți bani pentru reducerea șomajului” ar aparține dimensiunii liberalismului economic. Variabile de tipul „Guvernular trebui să asigure o reprezentare proporțională a minorităților în locurile de muncă existente” aparțin dimensiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
culturală. Astfel, întrebarea „Statul trebuie să asigure locuri de muncă pentru toți cei care vor să muncească?” ar aparține dimensiunii liberalismului social, pe când cea formulată astfel: „Guvernul ar trebui să cheltuiască mai mulți bani pentru reducerea șomajului” ar aparține dimensiunii liberalismului economic. Variabile de tipul „Guvernular trebui să asigure o reprezentare proporțională a minorităților în locurile de muncă existente” aparțin dimensiunii liberalismului cultural. Analiza factorială poate fi utilizată atât într-un demers exploratoriu, cât și într-unul confirmativ. Primul dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
social, pe când cea formulată astfel: „Guvernul ar trebui să cheltuiască mai mulți bani pentru reducerea șomajului” ar aparține dimensiunii liberalismului economic. Variabile de tipul „Guvernular trebui să asigure o reprezentare proporțională a minorităților în locurile de muncă existente” aparțin dimensiunii liberalismului cultural. Analiza factorială poate fi utilizată atât într-un demers exploratoriu, cât și într-unul confirmativ. Primul dintre acestea este cel mai des întâlnit în cercetarea empirică - analiza factorială ne clarifică, structurează și simplifică înțelegerea felului în care datele covariază
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
mai des întâlnit în cercetarea empirică - analiza factorială ne clarifică, structurează și simplifică înțelegerea felului în care datele covariază. De multe ori însă, analiza factorială este folosită și în scop confirmativ, ca mijloc de testare a unor ipoteze. Exemplul privind liberalismul dat mai sus este o ilustrare a abordării exploratorii. Un alt mod de utilizare în scop exploratoriu a analizei factoriale este acela de validare a scalei de măsură pentru un concept abstract unidimensional, alcătuită dintr-o serie de itemi, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
cu problematică, interese politice și retorică diferite. Dimensiunea 2 reprezintă axa ideologiei politice, dar, cum aceasta are mai multe componente, descrierea sa în termeni simpli este mai dificilă. În orice caz, la un capăt se află PNL, care afirmă principiile liberalismului economic, majoritatea celorlalte se situează în centrul axei, iar la celălalt capăt se află PRM, care este un partid de extremă dreaptă din punct de vedere cultural și de ideologie socialistă din punct de vedere economic. Realizarea unei analize de
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
foarte puțin în raport cu restul. Dacă lăsăm deoparte Cehoslovacia dinainte de 1938 și fracțiunea prusacă și saxonă a Germaniei, putem spune că Europa Centrală se definește prin marea sa proximitate față de Europa de Est. Din punct de vedere politic, ea a constituit scena unui "liberalism ratat", după expresia lui Rupnik, adică, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și pînă la cel de-al Doilea Război Mondial a fost victima guvernărilor autoritare și oligarhice care adesea luau chipul dictaturii declarate sau, mai frecvent, imitau regimurile parlamentare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
furiei inițiale a luptelor pentru a-l atașa mai bine față de politica în vigoare. Această interdependență a primelor resorturi ale naționalismului politic și a doctrinei suveranității națiunii nu se circumscrie nicidecum doar circumstanței fondatoare franceze. Într-un mod mai general, liberalismul originilor nu se sprijină în mod real decît pe un popor restrîns; este tocmai ceea ce îl ajută să dirijeze speranțele egalitare ale maselor excluse din corpul politic către fervoarea catalitică a naționalismului de stat. Faptul se verifică mai tîrziu, după
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
făcea ca în 1843, în Franța, Dicționarul politic al lui Garnier-Pagès să considere drept "de-rizorie" existența unor pigmei ca Belgia sau Portugalia.266 În plus, acestă considerație de ordin economic avea un caracter utilitar. Ea însemna în egală măsură că liberalismul în maniera lui Adam Smith era învechit, că liberul-schimb absolut se prefigura ca un vis irealizabil pentru state care, în afară de Marea Britanie, nu mai erau dispuse ca "mîna invizibilă" a intereselor private să le dicteze conduita. Acestea însă, dimpotrivă, înțelegeau ca
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de opinie" printre care Remy de Gourmont, Maurice Leblond sau Jules Renard (care tratează Alsacia-Lorena drept "jucăria patriotică" în unul dintre numerele ziarului Mercure de France apărut în 1891). În Germania batjocorirea lui Nietzsche provoacă pur și simplu scandal. Stindardul liberalismului pare acum cu desă-vîrșire învins în fața celor trei culori ale Imperiului. În cel mai bun caz, la începutul războiului din 1914-1918, tot ce mai rămăsese din tradiția național-liberală se va exprima doar în maniera lui Thomas Mann care spune în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
suveran constituie cu totul altceva în teorie: anume, el este acela care nediferențiat și în mod fals universal aparține societății fără clase a întregii Uniuni Sovietice. În virtutea acestui principiu în parte neexprimat Constituțiile sale succesive au putut să afișeze un liberalism edificator atunci cînd se punea problema de a oferi un statut generos naționalităților devenite apolitice sau chiar de a le ajuta tocmai pentru a le combate mai bine pretențiile acelora baltice sau armene de exemplu care posedau referințe mai solide
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
însă astfel de situații. Austro-Ungaria rămîne o monarhie bicefală care, exceptînd domeniile militar, diplomatic, monetar, poștal și feroviar, acoperă două state și două guverne separate pînă în 1918. Intoleranța Ungariei față de grupurile naționale situate sub controlul său este străină de liberalismul pe care Austria îl practică în legătură cu supușii săi. Guvernul de la Budapesta desfășoară o politică de maghiarizare a locuitorilor slavi, croați, sîrbi sau slovaci, a românilor din Transilvania sau chiar a izolaților germanofoni. În sens mai larg, Ungaria se autoconcepe, invers
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
altor forțe politice și s-ar fi mulțumit cu cea existentă! Același diplomat face, la 25 mai, Într-un pasaj de asemenea cenzurat, o constatare antologică: „Reformele economice, politice și sociale au creat În Ungaria o stare de confuzie și liberalism” (sublinierea ne aparține). „«Cercurile reformei» reprezintă, În fapt, o deviere de dreapta, care sub pretextul Înnoirii partidului, urmăresc lichidarea acestuia, și o dată cu el, desprinderea Ungariei din sistemul socialist și instaurarea orînduirii burgheze. Singura forță care ar fi În măsură să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
guvernamentali, militari sovietici etc. Trimisul Depatamentului de Stat purtase discuții În România cu: generalul Susaikov, șef adjunct al Comisiei Aliate de Control, asistat de generalul Vinogradov; Gheorghe Tătărescu, șeful unei disidențe liberale intrate În FND (se considera singurul reprezentant al liberalismului românesc; se mai declara și anticomunist, ceea ce totuși era un nonsens, de vreme ce guverna Împreună cu PCR); Petru Groza, șeful guvernului de la București (megaloman și mitoman, după cum reiese cu claritate din cele spuse la Întîlnirea cu Ethridge); Gheorghe Gheorghiu-Dej, lider PCR (erau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ideologie politică, în ciuda faptului că unii au văzut în el un soi de "radical socialist", la fel și Foucault este reprezentantul unor noi forme de gândire, dincolo de bipolarism și de partizanat 100, dincolo de îngustimea intelectuală oferită de socialism sau de liberalism, ambele ideologii fiind "lipite", total aiurea, de cariera intelectuală a profesorului francez. A fi de stânga sau de dreapta e o opțiune îngustă, valabilă doar pentru intelectuali nesemnificativi în raport cu schimbările și puterile din societate. Prin microfizica puterii, pe care Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o societate progresistă și industrializată își găsesc împlinirea epistemică în Bentham și Comte. Formarea individului și societatea ca un mecanism perfect, deși sunt contrare ca esență epistemică, merg mână-în-mână cu ideologia politică și, practic, o creează în ambele ei antinomii: liberalismul și socialismul. Este societatea în care trăim, unde un ochi te vede fără ca tu să-l poți vedea sau să fii interesat de existența acestuia. Însă panoptismul implică și un exces de supraveghere, astfel că vedem puncte de control și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
atât de piață, cât intrinsecă, prin seriile de schimbări graduale ce sunt produse într-un anumit domeniu al cunoașterii și al practicilor sociale și împotriva ideilor înrădăcinate de o tradiție și printr-o ierarhie social-politică a reprezentării. În esența lui, liberalismul funcționează prin acest motor: critica social-politică pe baza unor argumente și idei originale; o critică împotriva formelor totalitariste ale unui sistem (social-politic și economic) cu tendințe de corporatizare și de spălare atât a individualității, cât și a creierelor! Este firesc
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
omului și a lucrurilor a devenit un "produs", un efect al puterii-cunoaștere într-un dezacord profund cu ideea Luminilor, aceea a individului singular, aflat în activitatea sa de emancipare culturală și de gândire. Ceea ce avem în această degenerare contemporană a Liberalismului nu sunt decât indivizi (intelectuali!), o medie ca valoare a gândirii. Indivizi docili, servili și în obediența unei complicități de voință și de acțiune cu factorii politici. Acești indivizi acționează în grup, sunt destul de uniformizați mental și răspund docil la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
state premoderne, nu s-au putut constitui decât printr-un suport teoretic, ideologic și doctrinar, care a prins contur în secolul Luminilor. Despre ce "contur" este vorba? Despre acel contur care a dus la cristalizarea a trei mari ideologii: naționalismul, liberalismul și socialismul. Astfel, necesitatea socială a unui stat a dezvoltat cele trei ideologii, în forme și nuanțe diferite, pentru ca o întreagă tehnologie politică să fie pusă în practică. Naționalismul (necesitatea de a avea un stat suveran), liberalismul (necesitatea de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mari ideologii: naționalismul, liberalismul și socialismul. Astfel, necesitatea socială a unui stat a dezvoltat cele trei ideologii, în forme și nuanțe diferite, pentru ca o întreagă tehnologie politică să fie pusă în practică. Naționalismul (necesitatea de a avea un stat suveran), liberalismul (necesitatea de a fi liber și independent) și socialismul (controlul mijloacelor industriale de producție) se intersectează și compun geometria statului politic modern, a arhitectonicii puterii, a relațiilor sociale și economice din cadrul unei societăți și pe parcursul fluctuabil al unor generații. Cele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vom rezolva problemele! este mesajul de forță al statului politic, dar și al socialismului. Pe de altă parte, cei cu viziuni liberale afirmau contrariul: Puterea este a noastră și ne vom rezolva singuri problemele! Evident că ambele mesaje, ambele ideologii (liberalismul și socialismul) sunt polarizante, chiar extremiste, pentru o societate civilă matură și puternică, pe care o fărâmițează. Dacă liberalismul și socialismul s-au dezvoltat din același trunchi ideologic al secolului Luminilor, nu văd nicio incompatibilitate între alianțe și solidarități, între
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu viziuni liberale afirmau contrariul: Puterea este a noastră și ne vom rezolva singuri problemele! Evident că ambele mesaje, ambele ideologii (liberalismul și socialismul) sunt polarizante, chiar extremiste, pentru o societate civilă matură și puternică, pe care o fărâmițează. Dacă liberalismul și socialismul s-au dezvoltat din același trunchi ideologic al secolului Luminilor, nu văd nicio incompatibilitate între alianțe și solidarități, între cei care se declară socialiști și cei care se declară liberali. Nu aceasta este problema: Cine să conducă? Liberalismul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
liberalismul și socialismul s-au dezvoltat din același trunchi ideologic al secolului Luminilor, nu văd nicio incompatibilitate între alianțe și solidarități, între cei care se declară socialiști și cei care se declară liberali. Nu aceasta este problema: Cine să conducă? Liberalismul sau socialismul? Problema de fond, poate cea mai dificil de rezolvat a istoriei și gândirii politice, este aceea a funcționalității principiului reprezentării. Cum funcționează acest, depășit, principiu în politica modernă? Se mai poate guverna indirect? Ce efecte de putere și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
bine, conform formulei hegeliene (teză-antiteză-sinteză), nu ne-a adus decât în pragul unui faliment moral, de gândire și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX ar fi util să-l privim ca pe o dialectică globală între comunism și liberalism. Dialectica își găsește finitudinea în reformarea unui proces de civilizație rămas nereformat: capitalismul. Nu opozițiile și contrariile creează progresul uman, ci o serie de invenții, descoperiri științifice, idei originale și inovații tehnice care, de altfel, merg mână-în-mână una cu cealaltă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
date personale etc.), politizarea umanului prin intelocrație merg mână-în-mână cu aspecte de istorie socială modernă precum: 1) structurarea și restructurarea conștiinței prin intermediul cuvântului scris și tipărit; 2) impunerea ideii de obiectivitate ca efect gradual al unei culturi tipărite; 3) inventarea liberalismului ca ideologie antiabsolutistă și a socialismului ca ideologie antipatronală, îndreptată împotriva unui capitalism sălbatic, antiuman, unde mașina este mai prețioasă decât muncitorul; 4) divizarea societății europene de secol al XIX-lea în oameni "de stânga" sau "de dreapta", cu toate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Rău, opoziția stânga- dreapta au însoțit această cultură modernă. Formarea doctrinelor și a ideologiilor este un efect al producerii și difuzării culturii tipărite cu toate dezavantajele și beneficiile ei. Totodată, ea corespunde unei nevoi sociale și istorice concrete. De exemplu, liberalismul nu s-ar fi putut dezvolta ca ideologie decât pe baza nevoii evidente de depășire a absolutismului monarhic; nevoie prezentă în Anglia secolului al XVII-lea, în Franța secolului al XVIII-lea, în restul Europei în secolele XIX și XX
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]