6,186 matches
-
ineluctabilă a timpului, regresia în vegetal, cu accente panteiste, regăsite și în climatul sentimental-erotic, tonalitatea grav-meditativă, supusă universului de „semne” al unei alte lumi. Centrat pe motivul satului natal, topos productiv, poetul proiectează, în varii contexte, atributele acestui „dar ceresc”; lutul (vocabulă intens semantizată), câmpia însorită, Târnava, colina și podgoriile ce dormitează - un peisaj saturat de deliciile verii - compun tot atâtea priveliști pastorale (Somn de vară, Cântecele serii, Neclintire). Alteori, peisajul magnific stă sub amenințarea firii dezlănțuite (Pe câmpia noastră). Elegiacul
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
evadarea din timp prin trăirea intensă a clipei, asumarea întrebărilor grave ale existenței, imposibilitatea de a dobândi certitudini dincolo de senzații: „Era foarte târziu când ne-am născut. / Totul fusese înainte. / Timpul se făcuse bătrân și rău, / era un golem de lut, / enorm, fără minte, / înainte legănându-se, / și sugruma tot ce era încă viu, / sugruma cu laba lui moale, mâloasă. / Ne aflam acolo, goi, dezveliți, / ca niște melci fără casă, / în calea sa. / Undeva, departe, aproape, / trebuia să existe alt spațiu
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
Pitești, 1997; Cuvinte nemuritoare. Sublima eschivă a limbajului revelat, Cerașu-Prahova, 1999; Simion Stolnicu sau Despre tentația efemerului, Ploiești, 2002; Introducere în opera lui Al. Piru, Pitești, 2002; Ca o barcă împinsă de vânt, Brașov, 2003. Ediții: Simion Stolnicu, Șerpuiri între lut și torțele de aur, pref. Vladimir Streinu, București, 1973, Printre scriitori și artiști, pref. edit., București, 1988. Traduceri: Gérard Leroy, Dumnezeu este un drept al omului, București, 1993; San Juan de la Cruz, Poeme mistice-Canticos espirituales, ed. bilingvă, Brașov, 1996; Bahya
BARBULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285634_a_286963]
-
a câmpiei. Ele obișnuiesc să măsoare lumea cu basmul și cu cântecul - forme verbale atinse în grad înalt de stereotipie. Călătoria ca o finalitate fără scop este unicul nucleu epic al câtorva bucăți, precum Mistreții erau blânzi, Dropia, Satul de lut sau Masa cu oglinzi, indiferent că se caută un oraș sau un sat, un loc de veci pentru un copil sau o dropie la fel de intangibilă ca pasărea măiastră. Ciclul Vară și viscol rodează o formulă productivă în Cartea de la Metopolis
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
îl disting cu numeroase premii. Este prezent în antologiile din poeții israelieni editate recent în România. Sertarul cu iluzii (1998), o antologie de autor, cuprinde materia literară a aproape trei decenii de poezie, etapele volumelor devenind aici cicluri. Omul de lut, legenda Golemului, este piesa de rezistență a poetului și a lecturilor sale de actor în fața publicului. Un alt poem important, Șlefuitorul de lentile, evocă silueta lui Spinoza, urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
cuprinde./ Ca Timpul ce în palmă mă ține și mă bea.” Muzica versului folcloric este persistentă, ca în Vânzătoarea de iluzii: „Sta desculță arcuind/ Șolduri dulci ca un colind / Pe sub șarpele din ochi / Bun de boală și deochi.” Omul de lut, din familia Nopților lui Macedonski, i-a cerut lui C. două decenii de cizelare, dar și încercarea resurselor sale vizionare într-o frumoasă recreere a mitului Golemului din mistica iudaică. Praga medievală, cu turle și tavane boltite, cu regi sângeroși
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
zis Dumnezeu: Vocea: „Să facem Om după chipul și asemănarea Noastră. Omul să aibă stăpânire peste mări și păsările cerului, și peste dobitoace, și peste toate viețuitoarele care se târăsc pe pământ”. Prelatul: Atunci, Dumnezeu a suflat peste chipul de lut al Omului DĂRUINDU-I SUFLARE ȘI VIAȚĂ. Și Omul s-a făcut ființă vie: Adam și Eva, pe care Dumnezeu i-a binecuvântat: Vocea: „Creșteti și vă înmulțiți” (pe fundal poate fi proiectat Soarele, Luna și Pământul, cu toată frumusețea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
noastră încât noi, copiii, ne-am trezit cu Neculai, Costache și Ion robotind prin ogradă, mâncând la bucătărie și dormind de-a valma pe-un mal de cuptor. între gârle, casa lor ședea pustie sub vișinii sălbatici și nucii uriași. Lutul din pereți se prăbușea iar prin tavan se vedea cerul. Din orbitele goale ale singurei încăperi în care, într-un colț, rămăsese doar cuptorul bordeiul privea enigmatic. Pentru noi, copiii, ruina constituia una din marile noastre atracții. Ne jucam prin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
costoroabele și haizașul vechi. Fratele cel mare al holteiului stupi în palmă, înșfăcă o bărdoaie lată și porunci să i se dea la mână. Zidi în cele patru colțuri, din lespezi late, picioare de piatră pe care le legă cu lut. Pe ele fură așezați urșii, patru grinzi groase de ulm, pe sub care holteiul umplu cu bolovani temelia. în unghiul urșilor fratele mai mare ridică popii prinși cu scoabe făcute la țigan, iar deasupra lor așeză costoroabele. Când ajunse la acoperiș
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
BABELE Măruntă și cu tulpan în cap, Aglaia bătea în mijlocul casei metanie. O adresa soarelui răsărit, închinăciune vioaie care, când o ridica pe babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de lut un pătrat de umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe pereți prosoapele sclipeau. Bătrâna dondănea smiorcăită : - Iartă-mă, Doamne, că cu plecăciune vin la tine să depărtezi păcatul, în veci de veci, amin ; îți pup piciorușele șacușa torn
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de străchini, așa cum fusese topită ceara, și, cu cuțitul, îi rad, scoțând coji frumos mirositoare. Cojile le fac cocoloașe și, în fața jarului, le cârcâlesc ca să se moaie. în acest timp
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu țuică, să ciocnesc cu nora de bun venit! porunci bărbatul ca un adevărat sef al casei. Veta răsturnă mămăliga în mijlocul mesei, pe un tocător de lemn și o acoperi cu o cârpă. Puse pentru fiecare câte o strachină din lut smălțuit în care turnă câte două polonice de ciorbă, în care abia se întrezărea o bucățită mică din carnea de puicuță. Așeză apoi lângă mămăligă un castron cu restul puicuței, peste care turnă din plin mujdei de usturoi și în
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
un castron cu restul puicuței, peste care turnă din plin mujdei de usturoi și în care mai băgase câțiva ardei roșii grași uscați, numiți în zona Olteniei, raci. Mai puse pe masă trei linguri din lemn și trei ceșcuțe din lut. Aduse o litruță de țuică și o puse lângă piciorul lui Ilie, care dădu startul pentru începutul mesei, murmurând câteva cuvinte de mulțumire către bunul Dumnezeu. Ilie luă litruța de țuică și turnă în ceștile din lut. Apucă ceașca lui
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
trei ceșcuțe din lut. Aduse o litruță de țuică și o puse lângă piciorul lui Ilie, care dădu startul pentru începutul mesei, murmurând câteva cuvinte de mulțumire către bunul Dumnezeu. Ilie luă litruța de țuică și turnă în ceștile din lut. Apucă ceașca lui de toartă și ridicând-o zise: - Ei, dragii mei, dacă Dumnezeu v-a călăuzit pașii până aici, apăi bine ați venit! Începu să mănânce, plescăind, cu înghițituri mari și repezi din ciorba în care băgase o felie
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cu două pungi pline de cumpărături. ― Cred că ni se cuvin niște răcoritoare pe drum, spuse el. Avea un carton cu douăsprezece cutii de bere, două sticle de Blue Nun și un vin Lancers rozé, Într-o sticlă care imita lutul. Le puse pe toate pe bancheta din spate. Și asta făcea parte din rafinament. Să bei Liebfraumilch ieftin din căni de plastic și să spui că-s cocteiluri, apoi să-ți tai bucăți de cașcaval cu un briceag elvețian. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste satinul stolei. Pierde din nou teren. Se decide să-și joace ultima carte. — Bănuiesc, rostește sec, că o să te amuzi în continuare când am să-ți spun că Trio Fulcinius a văzut în casa acestui individ o statuetă de lut ce semăna la chip cu tine, străpunsă pretutindeni de ace. Îi apasă ficatul. — Aici. Atinge rana de la genunchi: — Și aici. Probabil că și aici, își freacă principele șalele înțepenite. Cu o forță nebănuită, Livia îl răstoarnă într-o parte pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ți-i număr pe degetele de la o mână. Libertul imperial continuă imperturbabil: — Celelalte poziții senatoriale ... — Gata, gata, se impacientează Augustus. — Prefectul Egiptului ... Am zis, gata! zbiară iritat împăratul. Se întoarce agitat și apucă de pe lădița din spatele său un castronaș de lut. Îl așază în poală și, ostentativ, se pune să ronțăie zgomotos firișoarele de țelină date pe răzătoare. După cât de repede mestecă, Ianuarius înțelege că l-a supărat foarte rău. — Țelina-i foarte sănătoasă, rostește încurajator. Tot nu l-a îmbunat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întărește Occia. Ai să vezi că și noi, vestalele, suntem bune gospodine. Ne îngrijim ca focul sacru să ardă neîntrerupt, păstrăm curată cămara unde depozităm primele spice de grâu. Îl măcinăm și-l coacem... O preoteasă îi arată ulcica de lut pe care o ține în poală: — Uite, eu sfărâm sare... — O coacem apoi, intră în vorbă cea de lângă ea. Celelalte fete atâta așteaptă. — Prăjim alacul și-l măcinăm... — Îl amestecăm cu sare... Occia le potolește cu un gest al mâinii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alte profesoare în neghiobia lor. Își trage sufletul și grăiește cu voce tare: — Aici se află mărturiile puterii noastre. Deschide ușa. Cu Domitia de mână, pătrunde în cămară, urmate de tot alaiul. Fata vede dintr-o ocheadă două butoaie de lut, chiar în mijloc. Se eliberează și dă să fugă spre ele. Occia o reține. — Ce-i în ele? întreabă arătându-le cu degetul. Bătrâna o lasă în sfârșit să se ducă. — Unul e deschis și altul închis, anunță micuța. Vestala
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îți ordonă un singur lucru: să-ți potolești setea. Vine însă Gallus și îi îndeamnă să se adape din pahare de aur, de cristal ori de murin. Cum să nu nesocotească niște copii fără minte ca ei ulcica strămoșească din lut de Tibur sau chiar băutul din pumn? Cum s-o asculte, când ea le recomandă cumpătarea, iar el le permite nesăbuința? Însă, de-l întrebi, nici Gallus nu știe ce înseamnă bogăția. Sau dacă preferă să aibă mult ori destul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te adăpostești de intemperii. Desface larg palma: — Atât și nimic mai mult. N-ai nevoie de altceva în viață. — Mda..., aprobă Pusio mai degrabă dezamăgit. — Ascultă-mă pe mine, insistă Rufus. E totuna dacă îți faci casa din brazde de lut sau din piatră adusă de prin străinătățuri... Uriașul se pune pe râs. — Atunci ce te frămânți atâta că nu rezistă structura amfitea trului? Rufus vede roșu în fața ochilor. — Tu știi pe ce stai acum? întreabă bătând din picior. Călărețul face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe ele. Procuratorul se decide: — Am să-i dau ordin lui Ganymedes să-i supravegheze. — Ganymedes? se sufocă de indignare Rufus. Brațul îi zvâcnește din umăr și apucă primul obiect ce-i iese în cale: un opaiț mic, compact, din lut negru smălțuit. Își încleștează degetele pe el, până când orificiul prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să-i biciuie fără nici un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grecesc, una din nenumăratele tehnologii noi pe care macedonenii lui Alexandru cel Mare le-au răspândit în toată lumea. S-a folosit de un asemenea obiect și acasă, deși țăranii din Iudeea și Samaria încă preferă antica și tradiționala farfurioară de lut, deschisă și puțin adâncă, unde feștila plutește - mai-mai să se înece - în ulei. „Tu ți-ai încheiat zilele în subsolul acestui amfiteatru“, i se adresează în gând ca unui tovarăș de suferință. Lacrimi grele îl fac să strângă cu putere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de tulburare cretină. — Ce? L-ai uitat? se alarmează. Germanul mai încearcă de câteva ori. Renunță descurajat. — Îl am notat pe un ostrakon, murmură către procurator. — Atunci citește-l odată! se răstește acesta. Călărețul scoate de sub centură un ciob de lut. Îl apropie de ochi și începe să silabisească lent, cu greutate: — Raș... Rașu... Rașe... — Rachela! șoptește Rufus livid la față. Misiunea vine într-adevăr de la principe. Numai el ar putea ști. Epuizat, se lasă pe vine. Rachela! geme încetișor. N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el nu știe nimic... Glasul îl trădează din nou. Germanicus îl privește năucit. Nu l-a văzut niciodată atât de descurajat. Cu un gest smucit, Agrippa își trece iute dosul palmei peste ochi. Scoate apoi de sub togă un ciob de lut. I-l întinde celuilalt: — Uite! Asta am primit de la Rufus. Bărbatul ia ostrakon-ul și-l cercetează intrigat la început. Pe măsură ce descifrează literele scrijelite, se schimbă la față. Printre buzele crispate îi scapă un nume înfundat: — Mariamne... Herodes își simte și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]