10,420 matches
-
își mai găsește locul între celelalte neliniști personale sau devine invizibilă din cauza stringențelor de la suprafață? În tâlcuirea Sfinților Părinți, psalmul 68, 24 - "Și am așteptat pe cel ce m-ar milui și nu era și pe cei ce m-ar mângâia și nu i-am aflat" - face trimitere la momentul de apogeu din Grădina Ghetsimani, moment de maximă tensiune care surprinde umanitatea lui Iisus Hristos. Însă, tot în acest context, Dumnezeu ne arată cum Omul este în stare să își depășească
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ŞI CYBER [Corola-blog/BlogPost/354725_a_356054]
-
băiatului? Ți-o fi foame? - Nu de asta dă din lăbuțe, vrea să-l iei în brațe. Numaidecât, îl ia în brațe. Riki, deja o lingea pe obraz, cu limbuța lui subțirică și obraznică. Bianca îl săruta pe botic, îl mângâia pe blănița lui roșcată, în timp ce eu mă întrebam dacă am fost vreodată gelos. - Mă aștepți să-l duc în casă? Nu durează mai mult de 10 minute. Mă gândeam că trebuie să-mi iau niște bani de buzunar, de unde de
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
grijă, să n-o superi, abia a suferit o decepție. - A părăsit-o prietenul sau ... - Da, tocmai a terminat divorțul! M-am uitat la Bianca și parcă am simțit ceva, ca o adiere de vânt primăvăratic rugat să vină să mângâie, delicat și tandru, florile de mai, timide, îmbujorate, să fie sărutate de vântul serii. Am invitat-o la dans. Deși nu dansa bine, era ușoară, mlădioasă. Mă așteptam la mai mult de la ea. Aveam 23 sau 24 de ani! Am
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
Anii și-au spus cuvântul. Are câteva riduri. Mă prefac că nu le văd. Ochii au rămas la fel sau poate mult mai expresivi, de un albastru liniștitor. Degete foarte frumoase, finuțe, o palmă delicată, făcută parcă anume pentru a mângâia. O țin de mână, căutându-i privirea. Mă gândesc că vreau să pătrund în arhiva ei, să aflu câți bărbați a văzut în această viață, pe câți i-a mângâiat și în urma câtora a strălucit de plăcere și voluptate. Dar
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
frumoase, finuțe, o palmă delicată, făcută parcă anume pentru a mângâia. O țin de mână, căutându-i privirea. Mă gândesc că vreau să pătrund în arhiva ei, să aflu câți bărbați a văzut în această viață, pe câți i-a mângâiat și în urma câtora a strălucit de plăcere și voluptate. Dar renunț, la ce bun? - Ce ai mai făcut, de când nu ne-am mai văzut ? mă întreabă cu un aer inocent, ca și cum aș putea să-i spun ce am făcut în
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
declinul lui. Așa mi s-a întâmplat și mie. Tandră, s-a așezat pe un scaun lângă mine. Picioarele îi sunt la fel de frumoase. Am pus mâna pe piciorul stâng, moale, catifelat. L-am ridicat peste picioarele mele. Să-l pot mângâia, în tăcere, de la tălpi și până unde se termină. - Am o șampanie, de la ziua mea. Hai să bem un pahar în cinstea regăsirii noastre. Vrei? - Bei, Grigore, aghiasmă? spun, cu gândul la ce va urma. Dacă va bea un pahar
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
pe care i le adusese Bogdan și liniștea muntelui, suficient pentru a se integra în dimensiunile unei existențe atât de normale precum culcușul din crengi de alun dintre ruine, ori lipăitul, din când în când, cu tălpile goale, prin prundișul mângâiat de apă, unde-și afla răcoarea minții și a sufletului. Maria nu mai avea astâmpăr. Coborî cele câteva trepte, apoi se întoarse, împăturind o frunză adusă de vânt. - Doamne, ce lungă e noaptea asta a nesiguranței și neîncrederii! preciză aceasta
PROMISIUNEA DE JOI (X) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354842_a_356171]
-
Doar sentimentele firești. Nu mi-am dorit să fii un vis Pe care,-n noapte, să-l visez, Sau eu, vre-un colt de paradis Pe care-n vise să te-așez. Nu vreau să fiu o adiere... Să-ți mângâi buzele c-un zbor, Ci un sărut să pun pe ele De câte ori îmi este dor. Și nici vre-o stea ce stă la geam Să-ți vadă tainele din nopți, Eu vreau în brațe să te am Să sorb pe
SIMPLĂ TĂCERE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354870_a_356199]
-
liman. Mai întâi urma să ajungă la Zăvoaia, însă avea nevoie de bani. Se oferi să care bagajele unei doamne care îi întinse zece lei. Îi erau suficienți să ajungă acasă. Între ruine, câinii l-au întâmpinat bucuroși. Bărbatul îi mângâie pe rând și vorbi cu ei, pe urmă se duse direct la patul din crengi de alun și din cartoane și-l răsturnă. Descoperi o servietă pe care o deschise cu rapiditate. Ceva îi spunea că actele sale de identitate
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
luat umbra lipită de perete In locul ei am agățat un tablou E chipul gândului înrămat în regrete Este fragil și duios ca un... bibelou. Mi-am așternut patul cu... amintiri Impodobind camera cu a lor culoare. Privirea mi-o mângâie albii crini Ce stau nemișcați în tăcerea ce doare. In fereastră am întins voal de speranță Și las lumina lunii în... mine să pătrundă. Privesc tabloul inert, lipsit de exuberanță. Tăcerea sfioas-a nopții, inima-mi inundă. Imi așez cu grijă
GÂNDUL DIN... RAMĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354925_a_356254]
-
capac de canal la altul. Mai târziu a inventat dansul în ritmul pistoanelor de motor, întruchipând lupta dintre om și mașină. Poate doar renumitul Antonio Ruiz Soler, supranumit scurt „Antonio”, cel mai rapid dansator de flamenco - cel care pretindea că „mângâia podeaua, de parcă ar fi vorbit prin tălpi cu pământul” - i-a putut egala performanța. Pentru a sublinia eleganța mișcărilor dansatorilor de flamenco, coreografii au inventat costumația tipică, rochiile multicolore, elaborate din volane suprapuse, cu trene lungi, ca niște cozi de
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
Vianu - Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Universitatea din București. Sper că nu am greșit! Nu mă întrebați de ce sunt aproape toate cuvintele scrise cu majuscule la început..., pentru că nu știu!). În fine, la categoria poezie, doamna Cezarina Adamescu vă mângâie sufletul cu adieri bogate de „Poeme Pascale”. Evident, prin grija aceluiași director și Redactor-șef, poetul Nicolae Negulescu, aveți la dispoziție și proză. Semnează neobosita Maria Cozma (de la Paris!) „Povara ființării” și Anișoara Anghel Mija - „Ultimul om- rezultat al iubirii
MULŢUMIRI ŞI FELICITĂRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354921_a_356250]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > POZĂ TA Autor: Ana Maria Moraru Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului POZĂ TA Cu cea mai caldă duioșie, mângâi Cu dosul palmei, fruntea ta-ncruntata. Și chiar de nu-i decât o poză mică Din ea, tu îmi zâmbești cu fata toată. Ating cu-n deget blând de mângâiere Din colțul ochiului, a tale riduri Ce-mi amintesc de anii
POZA TA de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354972_a_356301]
-
din 15 august 2012 Toate Articolele Autorului În trup, o maică-avem de fiecare, Da-n Duh avem cu toții sus, la astre, O adoptiva Sfântă Maica Mare, O caldă Maică-a sufletelor noastre... * Pe toți ne ține Maica în frăție, Ne mângâie-n tristețea omenească Și deznădejdii noastre-i da tărie Durerea Ei din viața pământeasca. * Acolo sus, la Fiul, Maica Sfântă Ne pregătește leagăn de-alinare; Și trecerea la Cer va fi mai blanda Când fi-va-ne sorocul de plecare
MAICA SUFLETELOR NOASTRE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355009_a_356338]
-
scriu,/ nimic nu-i în afara/ Cuvântului,/ el,/ singura dovadă/ că sunt și Exist.// Cuvântul nescris/ e ca un copil nenăscut!/ Uite,/ trupul tău e plin/ de poeme.// La semnul Poetului/ ele se-așează/ cuminți/ în tipare.// Mâinile mele-/ flăcări flămânde,/ mângâie coapsele/ acestui oftat.// Nu mă-ntreba/ de ce/ scriu,/ e ca și cum/ ai condamna/ aerul/ de ce-i Aer/ și apa la fel.// Totul acum/ e așa de devreme.// Fără Poezie/ s-ar face/ târziu...//” Nicolae NICOARĂ-HORIA Arad 7 august 2012 Referință Bibliografică
NEVOIA DE A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355010_a_356339]
-
timp să citești, cred că vei înțelege frământarea gândurilor mele ce au dat năvală, odată cu parcurgerea poeziilor tale. Ce poate fi mai frumos când spui „Când m-am întâlnit cu poezia/ Aceasta mi-a deschis larg brațele/ Și m-a mângâiat pe creștet!". Sau ca în „BALADĂ PENTRU ADOLESCENȚI" să te descopăr în postura de tată, care te confesezi băiatului tău, și spunându-i cum ai străbătut cândva aceeași stradă... și avertizându-l că „va rămâne mereu un COPIL", iar pe
O, DRAGUL MEU GEORGE ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355015_a_356344]
-
lut roșiatică, toate placate sau dublate cu piatră de culoarea nisipului auriu, cu obloane din lemn natur, lăcuit sau vopsit în culori asemenea pietrei sau asortabile cu aceasta, ornamentate cu flori de toate felurile care zâmbeau de peste tot de parcă le mângâiase penelul unui pictor; locuri de popas încântătoare, cu bănci din lemn în combinație cu fier forjat, umbrare din flori și plante exotice, mușcate uriașe - ciorchini de floare - se aflau din loc în loc la intersecțiile străduțelor sau în apropierea principalelor obiective
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
dușmanilor din afară), un grup de oameni cu simțire patriotică am propus extinderea acestei sărbători la tot spațiul românesc. Am propus cântarea ei cu glasul românilor de pretutindeni; am propus legiferarea cinstirii ei cu duioșia cu care știm să ne mângâiem limba și s-o simțim uneori ca pe o și mai cuprinzătoare Patrie. Un grup de reviste românești și reviste de limbă română din toate colțurile lumii au consacrat pagini și numere întregi atât unor articole care argumentau această nevoie
ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE SAU ELIBERAREA MINŢII PARLAMENTARILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355311_a_356640]
-
Toate Articolele Autorului îmbracă-mă cu vise să mă pot plimba pe cărări de gânduri pavate cu dragoste cu lumina dorului din privirea-ți melancolică desenează-mi zâmbetul pe cerul clipelor de mâine imploră raza jucăușă a lunii să îmi mângâie tristețea închisă între genele sufletului amorțit ce picură lacrimă izbăvirii privirea mea te caută în înalțimile visului în rătăciri de o clipă să simt atingerea infinitului. adoarme-mă în taina anotimpului ferice cu șoaptele tăcutelor ploi ce curg alert prin
ÎMBRACĂ-MĂ CU VISE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355346_a_356675]
-
pe cineva, când iubești și ți se răspunde cu aceeași monedă, când privești joaca copiilor tăi și zborul păsărilor cerului ori hârjoana mieilor pe tăpșan sau când ai atins cu pieptul crestele valurilor mării sau ale munților trufași și ai mângâiat cu privirea primii toporași ai primăverii și primele flori de salcâm și când asculți melodia preferată ori povestea bunicului, de atât de multe ori auzită, sau bei apă proaspătă din izvorul de munte ce-și repede apele limpezi către câmpia
ISPITA (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355341_a_356670]
-
viața, „singură ocazie pe lumea asta”, după expresia unei poete poloneze, tot așteptând cu mâinile încrucișate să vină Lumină și confundând-o uneori cu falsele sclipiri care nu fac altceva decât să te orbeasca, să-ți năucească privirea. Adevărată Lumină mângâie, nu orbește și ea nu este vizibilă decât de la înălțimea Crucii. Crucea noastră din care se revarsă un șuvoi de lumini de gand, un șuvoi de cuvinte și sunete line. Cuvântul luminează, sfințește, curăță. E ceva ce rămâne, chiar dacă noi
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355379_a_356708]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului mă visez adesea într-un tren în care mecanicul lipsește inexplicabil iar călătorii nu știu încă lumina fiecărui gând bun îmi deschide o ușă vântul mângâie fiecare frunză și în timpul nopții acestea vorbesc cu îngerii din lacrima fiecărui copil se naște o floare Referință Bibliografică: mă visez / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
MĂ VISEZ de ION UNTARU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355412_a_356741]
-
cei ce știu a dărui Iubire, veșnic, nu o zi, Biciuiți peste trup, legați... Suntem puțini, însă curați. Voi, cei ce, încă, mai iubiți Pe-această lume, huiduiți Și biciuiți de realiști, Luptând cu hățuri, optimiști, Pe pajiștea înfloritoare, Veți mângâia raza de soare, Nu vă lăsați sălbăticiți! Iubiți curat, veți fi iubiți! Referință Bibliografică: Iubiți curat, veți fi iubiți! / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu
IUBIŢI CURAT, VEŢI FI IUBIŢI! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355401_a_356730]
-
Căci, din păcate, intelectualul intelectual nu are indecența de a-și publica ce încă scrie sau de a inițializa, fără pauză de gândire, următoarea carte, așa că în viața publică Intelectualul e aproape tot atât de inexistent precât Cărturarul sau invizibilii Microintelectuali, Pulimea mângâindu-se visătoare doar cu zgomotoșii nechezoli! Și astfel toate foloasele existenței culturii la om zgomotoșii nechezoli și le trag, că ei nu de la Râm ci, ca tip uman, din lichelele intimidate cândva de Howl-ul Liiceanului se trag. Ci viața noastră
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
caldarâm, deși nu îngălbeniseră. Anca s-a aplecat și a cules o frunză mare cât palma ei, ușor ofilită, cu marginile fin zimțate și cu pețiolul răsucit. A privit-o lung, întorcând-o pe o parte și pe alta, a mângâiat-o cu duioșie și a strâns-o ușor la piept. - Ce faci cu ea, fată, că sunt destule și o să fie cu duiumul în curând, uite! Și Gabi s-a aplecat cu vioiciune pentru a culege câteva frunze din apropiere
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]