4,645 matches
-
să ușureze primirea lui. Concluzie: A sluji Cuvântul cu răbdare, curaj și cu încredere Pentru a sluji Cuvântul este necesară tăria sufletului, o inimă generoasă, o dăruire continuă. Încă din prima alianță, slujirea Cuvântului nu era prezentată ca izvor de mângâieri; din contra, cel care este chemat să slujească Cuvântul se expune contradicțiilor și chiar persecuțiilor. Pe de altă parte, slujitorul Cuvântului este responsabil înaintea lui Dumnezeu de o misiune care obligă, până într-acolo încât, dacă ar încerca să se
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Dumnezeu este aceea care determină exclusiv valoarea omului”. Acest gând umple inima omului de neliniște și de responsabilitate pentru că nu trebuie să abuzeze nici de forța și nici de bunătatea lui Dumnezeu. Totuși, Cuvântul său întot-deauna eficace umple sufletul de mângâiere și de încredere, pentru că dă mărturie că Dumnezeu ne iubește și ne ajută mereu și că El „este mai mare decât inima noastră și cunoaște orice lucru” (1In 3,20). b) Este posibil să crească eficacitatea vestirii. Există ceva care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
zguduie, să mângâie, să facă să crească speranța și să motiveze iubirea fraternă; dacă știe să conjuge memoria cu profeția; dacă știe să îmbrățișeze crucile momentului de față; dacă știe să implice toate vârstele și să dea tuturor zălog de mângâiere. b) Maestru înțelegător și puternic. Isus este un Maestru „progresiv”, care îl conduce pe discipol la lumină în mod gradat, trecând prin obscuritatea rezistențelor și fragilităților uma-ne pe care le respectă profund. Prima preocupare a lui Isus este aceea de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
credibil. 3. O vârstă care ne învață viața 1. Bogățiile preotului în vârstă. Este cazul să ne în-dreptăm atenția spre calitățile prețioase ale preotului în vârstă care a trăit acumulând un patrimoniu de valori ce poate deveni un izvor de mângâiere pentru mulți. Putem reduce la trei „da-rurile” pe care le oferă, ca bunuri proprii comunității în care trăiește. Aici, discursul despre el se unește, de obicei, cu cel al bătrânului în general. Contribuția experienței pe care persoana în vârstă o
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ai arătat pe deplin Fiu al Tatălui și frate al nostru; acolo ai inaugurat creația nouă, din care moartea a fost alungată pentru totdeauna; acolo ai revelat puterea Preoției tale, construind o punte de milostivire între Dumnezeu și oameni. Spre mângâierea tuturor ai voit ca Preoția ta, răbdătoare și glorioasă, să dureze peste veacuri, și la ea ne-ai chemat și pe noi, oameni foarte fragili, expuși păcatului. Astfel, Tu nu ai ezitat să pui pe buzele noastre cuvintele vieții veșnice
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
celebre ale celui din urmă prin acea că dădură naștere teatrului antic, precum misteriile neligiunei creștine dădură ființa celui modern. În aceste misterii se proclamau, între alte principii mai înalte, ascunse de comunul lumii, și ideea nemuririi. Astfel Plutarc în mângâierea îndreptată, către soția lui la moartea unui copil al lor, spune către dânsa că: «misteriile lui Dionisos i-ar fi învățat pe amândoi că sufletul se asemănă în timpul vieții cu o pasăre în colivie, este nedestructibil și înzestrat cu simțire
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
clătină insistent din cap și-i puse un deget pe buze, simțind că orice cuvînt i-ar îndepărta unul de celălalt. Dorința lui neliniștită de a fi tandru cu cineva care avea nevoie de tandrețe dar o respingea îi stînjenea mîngîierile, pînă cînd ardoarea genitală îi goli mintea de orice gînd. După aceea se simți ușurat și ar fi dorit să doarmă. O auzi însă cum se scoală iute de lîngă el și începe să se îmbrace. — Ei? A fost distractiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și urechi așa cum se vedeau în planșele medicale și în măcelării. Se gîndi la mușchi elastici, la tuburi pulsînde, la săculețele glandelor pline cu fluide călduțe, la straturile de țesuturi granulare și fibroase din interiorul capului. Ceea ce simțeai ca gust, mîngîiere, vis și gînd putea fi vizualizat ca o masă inteligent articulată de gunoi. Ieși repede din ceainărie încercînd să vadă numai dușumeaua pe care mergea. Acasă rămase în bucătărie după cină, punînd farfurii prin dulapuri uneori, dar stînd mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor cu pisoiul ghemuit lîngă burtă. — Acum m-aș da jos din pat, dacă... zise Thaw somnoros. Brusc fu izbit de o imagine, nu de a lui June Haig, ci a lui Marjory. își imagină cum sînii ei tremură sub mîngîieri pricepute, și întrebă: — Janet! Tu ești prietena lui Marjory. E cuplată cu altcineva? — Nu cred, Duncan. Atunci ce-i cu ea? Ce-i cu ea? Cred că se simte prea bine acasă, Duncan. E foarte fericită alături de tăticul și mămica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste întinderea de zăpadă; știam că se încheiase o primă etapă a imensei noastre iubiri și așteptam, așa cum unii îndrăgostiți așteaptă venirea copilului care să-i lege altfel și să umple un gol inexistent, văduvindu-i, în bună parte, de mângâierile cuvenite numai lor; ne supuneam blestemului acestui straniu transfer : cineva avea să ne roadă intimitatea, unul din bunurile noastre cele mai de preț, și așa mai departe. „Noi n-o să ne iubim copilul, nu-i așa ?“, îi spuneam Zenobiei. Ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
semne. Iată descrierea directă și simplă a desenului : În centru se afla conturul feței mele, fără urechi, ca o mască stranie și diafană. Ochii, mai mici și mai depărtați decât îi am, priveau parcă spre înăuntru. Linia bărbiei părea o mângâiere a creionului. Gura, mult accentuată, domina toate cele trei elemente ale feței. (Țineam între dinți vechea mea pipă „en corne“.) Sprâncenele subliniau și ele un spațiu esențial deasupra căruia fruntea și părul mi se contopeau în rotocoale de fum. Lipită
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înfiorat. Nu mi-a păsat de primejdii și de victime. Viața a devenit mult mai colorată, după fraza asta a lui. Îi dădusem voie să-mi spună tu și era prima dată c-o făcea, iar asta semăna cu o mângâiere. M-a invitat, nu, m-a dus aproape pe sus la dans, iar când ne apropiam mai tare, mă îndepărta ușor și mă apăra parcă de el însuși, dar răsuflarea i-am simțit-o. Mirosea puțin a tutun. Imediat după
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru și să-l îmbărbăteze. Liza, care n-aștepta decât porția ei zilnică de mângâieri, s-a retras și ea cu coada-ntre picioare când a fost repezită. Bătăile în ușă i-au surprins și i-au deranjat pe toți trei. Conu Costache ațipise de câteva minute, Zaharia se așezase să-și cârpească niște pantaloni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ordonanța ar fi avut câteva obiecții solide. Așa însă, bărbatul se uită la General cam cu aceiași ochi cu care se uitase mai înainte barzoiul, mai ales că și ai lui erau tot migdalați. Apoi ogarul își primi, în sfârșit, mângâierea și fu scos în curte, unde alergă ca un nebun prin viscol. Îi venea și Generalului să facă la fel, dar se obișnuise să nu arate ce simte. Rămase neclintit lângă ușă, între cele două statui dezbrăcate și insensibile la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sănătoase și care se vor căsători, iar Ana chiar cu ziaristul care a scris despre ea „din întâmplare“. Și eu mă ocup de asemenea lucruri, în timp ce tu te lupți cu moartea, știu. Și ce dacă am nevoie și eu de mângâiere, fie și pentru o dată, fie și pentru un fleac? Și ce dacă, azi, uite-așa, îmi pasă mai mult de fetele mele și de necazul meu mărunt decât de toate nenorocirile lumii? Și ce dacă azi nu pot să sufăr
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi oferit să îi spună cât, ce și în ce fel le place lor să mănânce. Abia ultima ar fi fost cartea lui și ar fi rămas fără titlu, fiindcă n-ar fi pretins decât să surprindă imagini, senzații și mângâierea pe care le simți doar în dans. Ce vezi când scrii cercuri pe o podea, cu partenera în brațe. Ori depinde cu cine dansezi... Atunci, încăperea unde te afli e plutitoare și lucrurile par altfel. Nu par, ci chiar sunt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
agresivă sau cu scop determinat), o mișcare de stoarcere (de eschivare), o mișcare de biciuire (agresivă imprevizibilă), o mișcare de alunecare (un fel de situație cu lipsă de forță), o mișcare de tamponare (mișcare bruscă), o mișcare de plutire (risipire, mângâiere relaxantă), o mișcare de fluturare (nepăsare). Direcțiile mișcării mâinii pot fi de întindere spre exterior, ori de ghemuire spre interior, situații care depind de poziția naturală ca gesturi de gândire, ori cu mișcări spre verticală ori spre respingere. Variația mișcării
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
direcțiile celor trei cărări din palmă (a vieții, a inimii și a minții), mâna reprezintă, alături de alte părți fermecate ale corpului, un semn magic al relației cu divinitatea blândă sau pedepsitoare și că o binecuvântare înseamnă o întoarcere spre prima mângâiere maternă. De aceea, o amprentă în artele plastice și cele literare, create cu ajutorul minții, inimii și mâinii, reprezintă un elogiu voluntar sau involuntar al acestei părți a corpului uman. Imaginea mâinii divine din Capela Sixtină atinge și trezește viața în
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
apoi călăuziți de lumina Sinelui nostru Divin să pășim plini de credință pe poarta inimii și acolo, în tăcere să trăim bucuria libertății depline, să absorbim cu nesaț iubirea ce ni se dezvăluie ușor, așa cum se deschide o floare sub mângâierea blândă a soarelui. Iubirea trebuie trăită, exersată zilnic. Privește lumea prin ochii iubirii! Nu analiza, nu judeca, doar FII în Aici și Acum, o scânteie de iubire pe care o oferi tuturor! Rămâi tăcut, în pace. Emite iubire, respiră iubire
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Ea-și netează a ei tâmple Și de lacrimi i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uita pe tine. Alei puică, alei dragă, Cumu-i frunza cea pribeagă E viața mea întreagă, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu nimică; Viața trece, frunza pică, Trece fără mângâiere, 116 {EminescuOpVI 117} {EminescuOpVI 118} {EminescuOpVI 119} Ca isvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noimă, fără rost Bine - ar fi, să nu fi fost. Vai de - acela ce iubește Și nu se învrednicește Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
hotărăște Rețeta ce trebuește; Vino că al tău rob sunt Până voi intra-n mormânt; Mișcă-ți buzele și-mi spune, Dă-mi cuvânt, nu mă răpune, Întoarce-ți chipul frumos Și privește mai duios Și din ochi dă-mi mângâiere La cumplita mea durere. Ah! nu te posomorî, Dragostea nu-mi omorî, Că-n ochi-ți i-a mea viață, 199 {EminescuOpVI 200} Și toată a mea dulceață Și de la dânșii aștept Leac la rana mea din piept. Că eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai fermecat; Caută-ți mâncarea, Destul ai cântat, Și mai dă răgaz Ș-altor păsărele Tot spre mângâiere Să cânte și ele. 8 Toată ziua eu te văz, Noaptea prin somn te visez, Întind mâna să te - apuc Mi se pare un năluc. 391 {EminescuOpVI 392} Dimineața când mă scol Tot cu lacrime mă spăl, Ah! suflete amărât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
S-au răpus milostivirea, Viața mea-i numai un chin, Și răsuflul și simțirea Le am numai de suspin. Hotărăsc dar o sfârșire La cumplitul meu amor - Făr a da cuiva de știre Singur eu să mă omor. Murind, afl-o mîngîiere: Picând pe țărâna mea O lacrimă de durere Cîte-odată de la ea. 22 Din sânul maicii mele născut în griji, necazuri, Tristarea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit Și ale mării repezi și groaznicele valuri De vântul relei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mâhnire, Nu mai pot ca să mai rabd. Nimeni mâna să n-o puie Peste dreapta mea soție - Că-l omor într-un minut. 31 Mi s-au dus paligoria, Amorul și bucuria, Mi s-au dus toată puterea, Amorul și mângâierea. Ia vezi milă, ia vezi dor Ce câștig de la amor, Că câștig venin de moarte, Ceasurile mă desparte. 407 {EminescuOpVI 408} O, scumpe amorul meu, De vei be păharul meu, Un păhar plin de durere Făr de nici o mângâiere. O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]