6,722 matches
-
s-a Întîmplat zilele trecute la golf? Ceva Îngrozitor, ascultă! Era cît pe-aci să-și dea seama; am văzut o fată În costum de baie și m-am apropiat s-o văd mai bine și ce crezi? Ascultă... Era mătușa ta Susan... Părea o fetișcană În costum de baie. — Nu te uita atîta; nu fi prost-crescut, că o să-și dea seama. Un chelner se apropie cu o tavă și patru pahare de whisky. — Din partea unchiului dumneavoastră. — Mulțumesc. — Mulțumesc, unchiule. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care se săpa Între ei, viitorul era o prăpastie și mai mare, de altfel: o să rămînă cu ei În seara asta, luxul o să-l ajute să-și păstreze zîmbetul pe buze, ca acum, cînd Îi privea satisfăcut. — E foarte frumoasă mătușa ta, spuse, Întorcîndu-se cu nerușinare spre masa unde era Susan. — Probabil că au fost prieteni cu Santiago, comentă Juan Lucas, referindu-se la cei patru. Nu știam că nepoțelul meu a ajuns la vîrsta chefurilor. Julius nu putu găsi nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
povestea despre nepoata lui Beethoven. A urmat provocarea, Încăierarea, după ce s-au terminat orele și ca urmare a trebuit să se ducă la lecția de pian de după-amiază cu o zgîrietură Îngrozitoare pe obraz. „În realitate, darling, a fost ideea mătușii Susana“, Îi explică Susan, cînd Julius, Întorcîndu-se după prima, zi de școală, o acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o situație extrem de neplăcută față de măicuță, a plecat foarte supărată, mămico, era o profesoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te interesează Într-adevăr să te faci pianist sau vrei mai degrabă să devii organist de biserică? Pe ăștia mi se pare că-i castrează, nu-i așa? Ba nu, Îi castrează doar pe cei care cîntă... — Darling, interveni Susan, mătușa ta Susana are dreptate, ea spune că trebuie să schimbi cît mai repede profesoara, spre binele tău. Oricum va trebui s-o schimbi la anul, cînd mergi la altă școală... Mi se răcește ceaiul și trebuie să mă gîndesc Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i explice totul din nou, dar mai ușurel, nu atît de brusc, cînd Își aminti că vara Susana Îi spusese că singurul defect pe care-l avea Frau Proserpina era că-și cam atingea elevii la scăfîrlie. Se Înșelase amarnic mătușa Susana. Frau Proserpina nu lovea la cap, ci-i bătea Îngrozitor cu rigla peste Încheietura mîinii și În acele momente parcă Își aducea aminte deodată de pasul de gîscă, de disciplina de fier sau Dumnezeu știe ce, fapt e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la picioarele ei cu o expresie foarte ciudată, cerîndu-i să facă toate porcăriile, ce-a Însemnat dragostea?, În loc să scape cît mai repede de pacostea asta, a așteptat nașterea lui Pipo. Pe urmă a așteptat nașterea lui Rafaelito. Un adevărat coșmar. Mătușa Susana, sluta, nici nu mai voia să se gîndească la asta și de aceea căuta fără Încetare vreo problemă casnică În care să-și vîre nasul. Ba i se năzărea că servitoarea făcuse una boacănă, ba că Victor, singurul servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult timp la castel, uitase să șteargă mobilele de praf, trebuia să stai tot timpul de coada lui, Victor devenise din ce În ce mai Încrezut cu trecerea timpului. Viața socială a copiilor, Pipo și Rafael, Îi dădea și ea destulă bătaie de cap mătușii Susana. Era mereu preocupată din pricina fetei cu care ieșeau, mereu preocupată de ora la care se Întorceau, mereu preocupată pînă cînd Își găsea o preocupare. Și Susan i-o furnizase acum. Ea spunea că Susan o Înnebunise cu atîtea telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cheme mai Întîi?, pe oricine! Îl chemară pe medicul familiei și li se răspunse că era la golf. Chemară la club; și nu erau nici medicul familiei, nici Juan Lucas, nici Susan, nu era nimeni. Ar fi putut suna la mătușa Susana, dar era la Ancón; ba nu, ea venea mereu la Lima. Julius formă numărul de la mătușa Susana și află că era la Lima, dar la ora asta se ducea mereu la spovedanie, la telefon era portarul, nu, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
golf. Chemară la club; și nu erau nici medicul familiei, nici Juan Lucas, nici Susan, nu era nimeni. Ar fi putut suna la mătușa Susana, dar era la Ancón; ba nu, ea venea mereu la Lima. Julius formă numărul de la mătușa Susana și află că era la Lima, dar la ora asta se ducea mereu la spovedanie, la telefon era portarul, nu, nu mai era nimeni acasă. Julius puse receptorul În furcă și Țanțoșa Îl certă că nu lăsase nici un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
măști v-ați făcut? — Nu știu. — Mămica ta nu-i acasă, nu? Nu e nimeni! Susan Întoarse capul auzind că Bobby trîntea receptorul și Înjura furios: babornița dracului! Stînd pe canapea și citind o revistă, ascultase distrată conversația lui Bobby. — Mătușa Susana, darling? — Dacă o prind pe aici, o dau afară În șuturi! Nu cred c-o să apară, darling... În bucătărie, cu uniformele aranjate perfect, Celso și Daniel Își beau ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește la nunți, banchete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Crăciun au mai rămas o bună bucată de vreme și Bobby n-a avut Încotro și a trebuit să se despartă de ei și să se Închidă În camera lui să tocească. Au sosit profesori pentru toate materiile, pe care mătușa Susan a Îi cunoștea și i-a recomandat la telefon: pe Pipo, băiatul ei, Îl pregăteau extraordinar de bine pentru examenul lui, o asigurau că o să intre cu o medie excelentă, că o să fie printre primii și, dacă punea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcea și el o mulțime de necazuri, era din ce În ce mai violent, bietul de el putea să-și piardă mințile de atîta Învățat. Deocamdată, Într-o dimineață l-a drăcuit și l-a Înjurat de mamă pe profesorul de chimie recomandat de mătușa Susana. Dar Încordarea nu s-a terminat aici. În aceeași zi, după-amiază, Lester a apărut foarte tulburat și cu cămașa ferfeniță, din fericire nu-l desfiguraseră; musafirul era Întreg și nevătămat, dar a fost nevoie să i se dea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
inocenți ca Tristan și Isolda, și în visul pe care l-am avut spre dimineață am pășit, în fine, pe tărâmul îndepărtat. Mama era gigantică pe lângă mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mer geam spre locuința mătușii se clătina pe șine. Spi narea vatmanului, în cămașă asudată, părea o pânză umflată de corabie. Am coborât la Rond, pe maca damul din jurul statuii. Statuia din centrul pieței înconjurate de clădiri bizare, pline de gorgone și de atlași de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
citea până se intra iarăși la ore. Ingrid se așezase într-o zi lângă el și citiseră împreună. Apoi citiseră împre ună în parc și de câteva ori și la ea acasă, o casă plină de porțe lanuri și de mătuși. Faptul că fata cea mai fru moasă din liceu îi îngăduia unui coleg mai curând șters și firav s-o conducă acasă era pentru toată lumea (dar mai ales pentru Victor) o mare enigmă. Într-o seară, pe când Ingrid îi povestea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și, des cheindu-și hainele grele, simțeau iarăși cu degetele, ce-naintau tot mai mult pe sub haine, pielea fierbinte după care tânjeau atât, umezeala și dulceața și intimitatea trupurilor ado les centine. Nu mai avură, întreaga iarnă, ocazia să facă dragoste: mătușile (ca și porțelanurile) păreau să se multiplice în casa lui Ingrid de la o săptă mână la alta. În vacanța de iarnă, Ingrid plecă într-o tabără în munți. Primi de la ea o singură scrisoare, trimisă în prima zi de tabără
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
drăcușor scris pe toate părțile, ce rânjea la el batjocoritor. Trecură câteva zile, apoi o săptămână de când fata trebuia să se-ntoarcă din tabără. Victor nu primi nici un telefon. Sună el, în cele din urmă, și-i răs punse o mătușă. Fata era de mult în oraș, iar acum plecase la cinema. Băiatul nu mai suporta de-atunci serile. Cum începea să se-ntunece mergea la fereas tră, lipea frun tea de geam și privea amurgul galben de iarnă până îl
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
primul după luni de zile. „Vino la mine. Trebuie să vor bim“, îi spusese, și aproape nimic altceva. Închisese fără să spună la revedere. Victor ieșise aproape-n aceeași clipă. Afară era o vreme umedă. În tăcuta casă a fetei, mătușile și bibelourile vegheau prin col țuri. Pe gherido nul din camera ei nu mai era nici un drăcușor de hârtie. Dar ea stătea pe pat și-i dispă ruse cu totul aerul triumfător și fericit din iarnă. Bărbatul pe care-l
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Lisandru n-avea decât o singură replică: “Ai dracu’, taică, așa e!” Îmi stăruie, mai ales, în minte o ntâmplare petrecută într-o noapte de Crăciun sau de Paști când, câțiva copii ai satului, aduși de părinți, bunici, unchi, sau mătuși la biserică, se distrau copios pe seama lui nea Lisandru, care cam moțăia-n strană; profitând de neatenția lui, picii îi suflau mereu în lumânarea pe care aceasta o ținea în mână. A răbdat omul cât a răbdat, iar când n-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
rog să-mi dați voie să vă spun că este exact lucrul care trebuiește cel mai mult clasei mele” „Da?” „Întocmai. Și, când afirm lucrul acesta, mă gândesc, în primul rând, că acești tineri, ultra răsfățați de părinți, bunici, unchi, mătuși, etc, au nevoie să simtă viața, s-o înțeleagă, s-o cunoască, s-o trăiască cu adevărat, cu toate problemele și asperitățile ei. Se știe că nimic nu vine de la sine, că nu există numai drumuri netede și-nconjurate de peisaje
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care cu doar câteva săptămâni în urmă reparase un utilaj complicat de la abator, putea acum să completeze primul vers dintr-o poezioară pentru copii. Își apăsă falca, murmurând Ura! Bonnie continuă, susurând ca apa unui pârâu. — Deschide ușa că vine... —... mătușa! —Ala-bala, porto... —... caca. Karin izbucni într-un râs chinuit. Bonnie îl încurajă pe Mark, care era dezamăgit. — Hei, două din trei! Te descurci excelent. Îl testară și cu „Hickory Dickory Dock“. Cu fața încordată într-o concentrare extatică, Mark răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Începe să strige În continuare. Nu! Nu! Taci! femeia se Înăbușă de rîs și-l trage de mînecă. —... Spune-i... unchiului... Walter... să-și pună... pe dedesubt... Nu! Nu! Nu! Heinrich! Taci! strigă femeia. — Alea... groase... cu inițialele... brodate... de mătușa Bertha. Aici toată mulțimea vuiește, femeile hohotesc de rîs, țipă În semn de protest și strigă: — Taci! Șst! — Ja... o să-i spun! strigă călătorul zîmbitor, după ce ceilalți s-au mai liniștit puțin. Poate că... nu... le... mai... are - și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune-i Elsei, Începe din nou cu mai multă forță, că mătușa... Bertha... ah, Doamne! geme din nou istovit, se oprește, Își șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile și cade Într-o tăcere paralizantă. — Cum?... Ce-ai zis? strigă ascuțit călătorul cel voios ducîndu-și mîna la ureche. Ce să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nou istovit, se oprește, Își șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile și cade Într-o tăcere paralizantă. — Cum?... Ce-ai zis? strigă ascuțit călătorul cel voios ducîndu-și mîna la ureche. Ce să-i spun Elsei? Spune-i... Elsei că... mătușa Bertha... Îi trimite... rețeta... de... prăjitură, strigă din răsputeri celălalt, hotărît parcă să spună tot ce are de spus Înainte de a se prăbuși total și definitiv. Efectul aluziei, aparent nesemnificative, la prăjitura mătușii Bertha este uluitor: ceea ce se petrecuse pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i spun Elsei? Spune-i... Elsei că... mătușa Bertha... Îi trimite... rețeta... de... prăjitură, strigă din răsputeri celălalt, hotărît parcă să spună tot ce are de spus Înainte de a se prăbuși total și definitiv. Efectul aluziei, aparent nesemnificative, la prăjitura mătușii Bertha este uluitor: ceea ce se petrecuse pînă atunci nici nu se poate compara cu veselia spasmodică ce cuprinde micul grup de prieteni. Într-o clipă, izbucnesc toți În hohote paralizante de rîs, Încep să se clatine pe picioare ca bețivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu va mai redobîndi nicicînd farmecul acelui drum pierdut și luminos, imaginea șinelor strălucitoare, peticul de lume imaginară, măruntă și bună, rodul speranțelor sale. În parc Cred că În anul acela locuiam la Bella; ba nu, cred că locuiam la mătușa Kate sau, știu eu, poate totuși stăteam la Bella - nu mai știu, atîta ne-am tot mutat și a trecut și așa de mult timp. Acum Încurc lucrurile În amintire. CÎnd tata juca, era veșnic pe picior de plecare, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]