5,243 matches
-
și cel de la ușa altarului; instalația electrică din curtea bisericii; construirea a două sobe În biserica nouă; paratrăsnetul de la biserica nouă și Înpământare; tencuitul interior la biserica nouă și pregătirea pentru pictură (frescă neagră); ridicarea Sfintei Mese și acoperirea cu marmură; confecționarea unui rând de Sfinte Acoperăminte pentru biserică și un veșmânt pentru preotul slujitor, din material bisericesc auriu; ridicarea unui monument pentru ctitorii bisericii vechi (Alexandru și Casandra Râșcanu); s-a făcut curățenie generală În cimitirul parohiei. Colecta din cursul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și plasă bordurată zincată); construirea stâlpilor și a porții de la intrarea În curtea bisericii de la drumul județean; parcarea În fața bisericii; achiziționarea unui video proiector pentru biserică; confecționarea unui veșmânt și a acoperămintelor pentru altar din mătase brodată aurită (București); achiziționarea marmurei pentru Sfântul Altar (45 m 2 ) și primirea sub formă de donație a troiței, pictată cu molini, ce urmează a fi montată În viitor, Într-o locație prestabilită din satul Frenciugi. La biserica veche s-au realizat: curățarea și conservarea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
achiziționarea și montarea unei stații nouă În biserică, cu boxe interioare și exterioare; turnarea trotuarelor din curtea interioară a bisericii, 100 m3 de beton - În momentul de față se toarnă aleea dintre biserică și școală; pavarea interioară a bisericii cu marmură; amenajarea pietrei În parcarea din fața bisericii (6 mașini); finalizarea troiței din curtea bisericii din marmură și mozaic având următoarea inscripție: - a fost sfințită cu prilejul hramului istoric al parohiei “Sfânta Treime” - de un sobor de preoți; s-a montat deasupra
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
din curtea interioară a bisericii, 100 m3 de beton - În momentul de față se toarnă aleea dintre biserică și școală; pavarea interioară a bisericii cu marmură; amenajarea pietrei În parcarea din fața bisericii (6 mașini); finalizarea troiței din curtea bisericii din marmură și mozaic având următoarea inscripție: - a fost sfințită cu prilejul hramului istoric al parohiei “Sfânta Treime” - de un sobor de preoți; s-a montat deasupra ușii de intrare În biserică scena, În mozaic, cu Sfinții Împărați Constantin și Elena; montarea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
numai ziua, când mai multe străji supravegheau intrarea și ieșirea. Pe colina Ludwigshöhe, una dintre treptele de munte ridi cate artificial, se aflau o grădină, nu foarte Întinsă, dar plină de plante rare și de flori minunate, un bazin de marmură și câteva bănci aidoma, locul unde nobilul Conrad venea să viseze cu ochii deschiși. Grădina era Înconjurată spre apus de zidul cetății, iar pe celelalte trei părți de aripa castelului unde se aflau Încăperile personale ale ducelui și ale familiei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ceva mai aproape alte coline mai dulci, cu contururi mai precise, Închipuind un uriaș jilț, pentru cine știe ce făptură de basm. Iar jos, sub zidul Înalt al castelului, Adelheid văzu grădina cu liliac Înflorit, straturile cu flori multicolore și havuzul de marmură În care susura o apă albăstrie. Fără să stea prea mult pe gânduri, Adelheid coborî scările În spirală pe care urcase În tovărășia doicei, căutând o portiță spre grădină. Auzi În urma ei pași greoi, dar nu se Întoarse și, trecând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tovărășia doicei, căutând o portiță spre grădină. Auzi În urma ei pași greoi, dar nu se Întoarse și, trecând prin dreptul unei uși, care putea fi ieșirea cău tată, o deschise cu hotărâre și păși Într-adevăr pe câteva trepte de marmură, spre pajiștea aurită de razele soarelui. Doamnă, doamnă, vă rog să vă opriți. Nu e voie să intrați În grădină, auzi ea o voce bătrânească, plină de Îngrijorare. E grădina domnului nostru și a familiei sale, nimeni nu are voie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de mazăre. Apoi Își retrase mâna, peretele havuzului reveni la loc ca și cum nimic nu se Întâmplase și suprafața apei nu mai fu tulburată decât de stropii ce săreau din urciorul pe care Îl vărsa fără Întrerupere un Înger bucălat de marmură. Cu pași ușori, cei doi se Îndreptară spre un loc știut din zidul grădinii, În spatele unui tufiș de mure unde se ivise o crăpătură tocmai bună pentru a se strecura prin ea un om Încovoiat. Conrad Își Împinse slujitorul cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fotografia inscriptia clopotniței de la intrare, fondată odată cu zidul împrejmuitor ..În zilele Alteței Sale Regale Carol I, Domnitoriul României ales de Națiune”, și de membrii familiei Stârcea. Aceluiași neam Stârcea i se datorează încă o clădire din apropiere, conform plăcii din marmură, cu înscrisul purtând însemnele trecerii timpului: În dilele Maestății Sale Carol I, Rege al României s-a zidit această școală conform testamentului din 6 martie 1880 al defunctei ECATERINA STÂRCEA... Destinația inițială a clădirii fusese schimbată, datorită dimensiunilor reduse. Tot
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
editorial este anul 2005, atunci când a apărut primul meu volum, "Sonete 1", la Editura Arania. A.B.Cine v-au fost mentori? Din fericire, pe lângă mama mea, a cărei tenacitate tăcută am ridicat-o toată viața pe un piedestal de marmură cu irizații de cristal, celelalte influențe din viață, ca om și ca scriitor, s-au suprapus, scoțând în evidență personalități care, nu întotdeauna cu vorbe multe, mi-au marcat devenirea în mod decisiv. Am o structură care a știut să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și alta a interveni cu cuțitul. Gigantica bursă din Chicago e situată În centrul orașului pe strada La Salle. Are 43 de etaje și e hotărnicită cu trei străzi. Exteriorul e din cărămidă smălțuită În alb, iar sălile sunt În marmură. Bursa din Chicago e urmărită cu Înfrigurare de fermieri. Sunt zile când se fac tranzacții mari care decid soarta fermierilor. Cea mai Înviorată zi a bursei din Chicago a fost 20 iulie 1933, când s-a Încheiat tranzacția pentru 163
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
28.000 locuitori. Bismarck are 11.000 locuitori. Orașul e impunător prin străzile sale animate, prin clădirile, instituțiile și monumentele sale. E centru comercial și industrial. Vizităm Ministerul de Agricultură. Clădirea e somptuoasă, cu săli mari moderne, cu plăci de marmură, cu birouri care au tot ce tehnica poate dispune pentru ușurarea muncii. Pe culoare nici un om străin de minister, nici un ușier, 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 83 nici o așteptare de audiențe. Pentru 600.000 populație agricolă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd mi-am reluat munca, am încercat un sentiment nou față de antipatica mea roabă de tablă ruginită. În după-amiaza aceea, am iubit-o, așa cum bogații își iubesc piscina sau băile lor de marmură, cu jacuzzi și aer condiționat. Eram posesorul de necontestat al unei senzualități deviate grotesc". Înduioșătoare și de mare cruzime este aventura agricolă a unuia dintre deținuți, student medicinist în 1956, cînd a fost arestat pentru organizarea unei manifestații de sprijinire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am gândit s-o încorporez în noul meu roman când mă voi apuca a doua zi să schițez intriga. În spatele meu se găsea un stal pentru dușuri și baia cu aburi, cu mai multe rozete și o cadă imensă din marmură italiană pe care o admiram de fiecare dată când intram în baia lui Jayne; extravaganța ei își găsea un ecou în mine, mă definea cumva, cel care eram acum, ceea ce devenisem, chiar dacă în același timp se transforma într-un simbol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
începu să urce încet în spatele lui. Mi-am dus mâinile la urechi și involuntar am început să lovesc cu piciorul în podea. Aparatul se opri când ajunse sus. Îl urmări pe tatăl meu intrând în baie, un perimetru spațios de marmură inundat de lumină. De-acum plângeam furibund, lovindu-mă peste genunchi în timp ce priveam, hipnotizat fără scăpare. - Ce se-ntâmplă? gemeam întruna. După care aparatul traversă holul și se opri din nou. Manifesta o certă răbdare înnebunitoare. Tata își privea chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în jurul casei care părea mult mai pustie fără Jayne, dar ea se va întoarce, m-am gândit, cum stăteam în cada de baie pe săturate. Totul înainte de acest moment fusese un vis, am oftat eu, mulțumit, lungit în cada de marmură care se umpluse rapid cu apă caldă. Visul se sfârșise. (Ai dreptate, aprobă scriitorul. S-a sfârșit.) Înainte de a mă duce la culcare am verificat dacă totul era în regulă cu copiii - o nouă pornire involuntară. Sarah dormea deja, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am lăsat un mesaj lui Robby. (Dar dacă aș fi sunat a treia oară - așa cum au făcut mulți după aceea - mi s-ar fi comunicat că celularul fusese dezactivat.) Victor zăcea în poziție fetală, scuturat de friguri, pe pardoseala de marmură din hol. Câinele zâmbitor care alergase atât de bucuros spre mine doar cu câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am șoptit. Câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
peste el, am dat înapoi spre scări. Mă deplasam deliberat. Pretindeam că sunt invizibil. Scâncetul lui Victor se metamorfoză brusc în mârâit. M-am oprit, sperând că asta îl va calma pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur și simplu din gura lui într-un jet continuu. La început galbenă, de culoarea fierei, spuma se coloră apoi înspre roșu, apărând resturi de pene în timp ce continua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
văd prea mult și pe îndelete, mai ales că aici totul este la o dimensiune mai mare. Starea aceasta de liniște și de împăcare mă va face, probabil, să rezist mai mult timp oboselii. Scări enorme, maiestuoase, coloane uriașe din marmură albă, niveluri care coboară în subteran, etaje care urcă, escalatoare silențioase... Ajuns aici din înghesuiala apartamentului în care trăiește, omul se simte complexat, redus la condiția lui de ființă fragilă, insignifiantă. Impresia puternică, fascinația pe care ți-o lasă vizitarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră, scări din marmură albă, încăperi și lustre de toate mărimile, răspândind o lumină egală, liniștitoare. VASILE GÂRNEȚ: Meciul România-Anglia, pe care îl privim, după cină, la hotel, este decisiv pentru calificare și oarecum lămuritor pentru potențialul echipei, cu Hagi suspendat pentru cumul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dai seama dintr-odată despre ce este vorba. Firida are o fereastră flancată de două portrete: un cuplu din altă epocă, părinții compozitorului. Aici a stat leagănul pruncului Chopin, imediat după nașterea viitorului geniu. În mijlocul micului alcov, o vază de marmură umplută cu flori și crenguțe verzi aduse din grădina casei. Buchetul se schimbă în fiecare zi. Înduioșătoare devoțiune. După turul casei memoriale, urmează concertul în aer liber. Ne instalăm pe niște bănci lungi, de lemn, cu fața spre fereastra larg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din acele accesorii de scenă cu care vă farmecă, în jurul Mediteranei, orașele-teatre din lumea bună. Odeoane, lacuri acoperite cu nuferi, peristiluri, statui ecvestre, obeliscuri, colonade, amfiteatre, palate, forumuri luați-vă gândul de la astfel de titluri de noblețe! Nici cavea, nici marmuri. Nici sarcofage, nici porfir (doar, câte ceva, la muzeul Rockefeller, numit odinioară "al Palestinei", din Ierusalimul de Răsărit, în sălile cu puțini vizitatori, și care, în ciuda unuia sau a două mozaicuri de sinagogă, se limitează la niște ruine precreștine și post-ebraice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sub stânca lui Abraham, sufletele musulmanilor în așteptarea Judecății de Apoi interdicția de reprezentare a fost bine respectată. Privită din exterior, moscheea Al-Aqsa, cenușie și nu prea înaltă, nu pare cine știe ce. Măreția i-o dă însă interiorul, cu coloanele de marmură, cu covorul de rugăciune cu nișe individuale repetându-se la infinit, cu minabar-ul său nou-nouț, minunat juvaer sculptat în lemn de cedru, oferit de regele Iordaniei, pentru a-l înlocui pe cel al lui Saladin (distrus în incendiul criminal din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și social al instituției religioase, la mijlocul distanței între minister și multinațională, nu este ușor de înțeles pentru un laic francez. Un batalion impresionant și cosmopolit de tinere cu voaluri, în uniforme, exersând în cor într-o sală imensă, pavată cu marmură, îmi adresează un grandios și melodios "la revedere", cu un elan de-a dreptul marțial. Ies, impresionat de atâta disciplină și organizare. Mai târziu, în cerc restrâns, un istoric din zonă mă pune cu amabilitate la punct: "Nu mai spuneți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rosuri: dar am intrat în țară inamică. Cu compania XII ocupăm la N.E. satului o poziție în avantposturi, și petrecem o noapte foarte frumoasă pe pământ, supt lună, cu fața la stele. "Nici-o știre de la inamic." Ciușmeaua lui Issim-pașa, de piatră și marmură. Luni 8 Iulie 1913 Dela Ghighen mergem la Staroselț. Ajungem noaptea târziu și dormim în ploae într-un cort cu grabă făcut. Iar a doua zi dimineață pornim mai departe și ne oprim în sat la Mahlata, la dediu Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]