8,009 matches
-
Umblă tot timpul înfofolit, se ferește de orice firicel de vânt de soare se ascunde, de miscat se mișcă precum un moneguț... așa nu mai merge! Bogdan: Păi... să-l dezvățăm... dar cum? Ciprian: Stați! Am o idee! (își pune masca de soare, timp în care toți copiii formează un cerc, după care iese în exteriorul cercului și începe a striga): Dănuț! Dănuț! Dan: Cine mă strigă? Ciprian: Eu soarele! (se ascunde după cercul de copii și se arată numai pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Zvârle bundița... zvârle căciulița... așa... Acum alergi mai ușor! Așa... acum ai să-l prinzi mai ușor! Bravo! Zvârle mănușile,zvârle fulărașul, zvârle pieptărașul... așa...Ce te-ai mai îmbujorat la față! Dan: Gata! Te-am prins! Ciprian: (își scoate masca) Ba, ai prins ... oleacă de sănătate! Dan: Tu erai? Ciprian: “Noi”... eram! Iar tu, de azi încolo, sper să nu mai fii “Fofolici”, ci unul dintre noi, care, cu toții, suntem știi tu cine? Dan: Cine? Ciprian: “Prietenii soarelui”, după cum spune
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
stampelor japoneze pe care ar fi urmat să i le arăt. Îmi pare rău că În timp de băteați la ușă nu erați și Înăuntru să vedeți cât de expresivă putea să fie mutra ei când se hotăra să Încerce masca dezamăgirii profunde. (Dialog cu unul dintre șefii de sală ai restaurantului N. Zare: — Domnu, vă rog, o masă. Șef sală: Privire triplu măsurătoare pentru cele trei frizuri proaspete, cele trei costume noi și cele trei umflături din stânga pieptului fiecărui veston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
jertfire, Noi, încercăm adesea ca să îmbălsămăm Clipita care moare, spre-o altă împlinire... Din miile de praguri ai anilor trecuți, Lumina ce se-aprinde, inundă ca o apă, Prin care năruirea stejarilor căzuți În albia de vremuri, nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se-ncheagă din jertfe anonime Rămase în tăcere, ascunse, până când, Se dezvelesc strămoșii de straie-n întregime... Apoi, ca niște umbre, la un ospăț spontan, Rămânem să petrecem covoarele de stele, Scoborâtori din munte, în
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
mână. O fată care părea să fie goală era Încolăcită pe genunchii săi. Îl fixa cu o privire care depășea admirația și se apropia de venerație. Trase pe nas rapid, fără efort și-i pasă fetei bancnota, apoi Își aranjă masca Înapoi pe față. —Cally, Cal-man, ea e Bette. Bette, Caleb, tipul care a dat această petrecere supertare și, Începând de azi, un domn care a schimbat prefixul la trei. —Bună, Caleb, mă bucur să te cunosc, am spus eu către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Înapoi pe față. —Cally, Cal-man, ea e Bette. Bette, Caleb, tipul care a dat această petrecere supertare și, Începând de azi, un domn care a schimbat prefixul la trei. —Bună, Caleb, mă bucur să te cunosc, am spus eu către mască. Mulțumesc că m-ai invitat. Toți trei s-au uitat unul la altul, apoi la mine, și au Început să râdă. —Bette, ce-ar fi să vii aici, lângă noi, la o mică degustare și dup-aia mergem sus? Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rânjit portarului de la hotel și am țopăit de-a binelea prin hol până În lift, apoi din lift până-n camera mea. De-abia l-am observat pe Philip care stătea tolănit pe pat, acoperit cu un prosop doar și cu o mască de mătase pe față. — Unde ai fost, iubire? Sunt total varză. Mahmureala asta mă omoară și m-ai lăsat singur aici, miorlăi el. Ce-ar fi să-mi pregătești o compresă rece? Ar fi genial. Ce-ar fi să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite acuze, dar nimeni nu ne va putea scoate din istorie și nimeni nu ne poate obliga să ne uităm morții noștri și pătimirea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
De la temnița Aiud, Zarca, Gheorghe Mântulescu a fost coborât în adâncul pământului la mina de plumb Valea Nistrului, trudind timp de patru ani. Aici el a lucrat ca perforator, munca cea mai grea și cea mai periculoasă. A lucrat fără mască de protecție, fără aer. Lucra cu un burghiu rusesc depășit tehnic și greu ce avea 35 de kilograme, iar Gheorghe Mântulescu avea 48 de kilograme. Era amenințat permanent ca o coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului uman al lui Hristos și a Maicii Sale. Ele nu mai impun bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Străinilor în problema mutării populației japoneze. Așa am avut ocazia să înțeleg cum dospesc sentimentele antiamericane. Gălbejiții care doreau să fie buni americani au făcut cerere de înrolare în forțele armate, majoritatea erau nemulțumiți și confuzi, iar elementele subversive, sub masca patriotismului, au încercat să-i oblige să trădeze prin intermediul unor atacuri susținute și puternic intelectualizate împotriva pretinsei injustiții rasiale americane. Sub drapelul unor valori americane - libertatea, justiția și dreptul la libera asociere - japonezii rebeli au portretizat această națiune ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ajuns să fim prieteni buni, atât cât poate Mickey să fie prieten cu cineva. Dar mă miră că poate să fie atât de apropiat de-o femeie, atâta tot. Audrey își aprinse altă țigară. Buzz interpretă gestul ca pe o mască pentru gânduri sumbre. Sporovăiala inocentă se dusese de râpă. Atunci spuse: Îmi pare rău. N-am vrut să fiu atât de direct. Ochii lui Audrey se aprinseră. — Ba ai vrut, Meeks. Sigur că ai vrut. Buzz se ridică și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mână din partea peștelui lui Băiatul Drăguț. Fața încremenită a puștiului. Danny zâmbi. — Asta e. Îmi cer scuze că v-am deranjat. În camera de zi își făcură apariția doi bărbați. Purtau chiloței roșii de mătase. Unul din ei își scoase masca din țechini aurii. Amândoi erau tineri și foarte musculoși, cu picioarele epilate și trunchiuri piramidale, unse cu un soi de ulei. Îi remarcară pe cei trei, iar cel mai înalt îi aruncă un sărut lui Danny. Partenerul lui se strâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fără subtitrări, ca în vechile filme mute: doar întuneric și niște picățele gri - singura indicație că filmul rula. Întunecimea se rupse la colțurile ecranului, o formă începu să prindă contur și în imagine apăru capul unui câine: un pitbull cu mască. Câinele se repezi la aparatul de filmat, ecranul se întunecă din nou, apoi imaginea se dizolvă încet în alb. Danny își aminti de crescătorul de câini și de povestea lui cu tipii de la Hollywood care cumpăraseră pitbulli pentru niște filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mă bag. Dar dacă asta îmi fute faza cu marele juriu, atunci noi doi am terminat-o. Pentru totdeauna. Buzz zâmbi. — Să trăiți, am înțeles, căpitane. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI TREI Claire De Haven spuse: — Înțeleg că de-acum toate măștile cad. O introducere debilă. El știa că femeia îl demascase pe Upshaw și înțelesese că marele juriu lucra în continuare. Mal îi spuse: Aici e vorba de patru asasinate. — A, da? — Unde e Reynolds Loftis? Trebuie să vorbesc cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În ceea ce văd. Cei o sută de Cuceritori văzuseră doar dunele Înalte ale unui deșert, deși locul acela era cu totul altceva. Cei care vor veni nu vor mai repeta greșeala. Avea să fie o luptă a inteligenței și a măștilor. O luptă pentru care Ștefănel era pregătit. Privi din nou spre stânga, unde călăreții albi mergeau, În ritmul caravanei, fără a schița vreo intenție de apropiere. Aceia nu erau dușmani. Dar tânărul nu-și amintea să fi avut, pe acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
om cu reflexe de luptător. Această idee Îl consternă. Își spuse, Însă, că misiunile secrete duc probabil la halucinații și că un agent sub acoperire Începe să vadă pretutindeni alți agenți sub acoperire, astfel Încât lumea ajunge un vast carnaval al măștilor, asemeni celui venețian. Nu scăpase deci de Veneția. Nici nu-și dorise vreodată să scape, fiindcă Veneția era imaginea perpetuă a frumuseții și a opulenței. Voise să scape doar de partea ei superficială, de afectare, de minciună, de orgolii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceea ce era imposibil. Oricine s-ar fi deplasat cu repeziciune prin mulțime ar fi părut suspect gărzilor. Alexandru căută, cu o disperare pe care nu și-o Înțelegea, un detaliu, o formă care ar fi putut reconstitui imaginea cerșetorului. „O mască... ” gândi, deodată, străfulgerat. Nu mai exista nici un om Îmbrăcat În veșmintele cerșetorului, care să stea nemișcat În poziția În care stătuse cerșetorul. Dar exista un alt om, care nu se aflase În acel loc până atunci. Un ienicer din garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor, deasupra tuturor grijilor pământești, subînțeles cheltuielile respective, sub masca științei pure, practică parazitismul și tirania! . . . Am găsit pe Lina cu ochii roșii și năucă . Credeam că Rim e pe moarte! Mă bucuram! . . . - Nory! râse Mini, Nory' dar când "ei" vor muri toți, ce te vei face? Vei muri și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu adevărat. Zgomotul uliței acoperea rău glasul ei, care răzbătea aerul ca bucăți de tinichea ruptă - Indecent!. . . Indecent!. O mamă bună, care-și plimbă copilul! Indecent! Greg îi da replica cu o răutate pe care Mini nu i-o cunoștea. Masca acelei răutăți, suprapusă fizionomiei lui dulcegi, îi da o expresie specială. - O mamă vanitoasă, nu o mamă bună! Fii martoră! spuse lui Mini cu vorba lui mieroasă, dar atîțată de maliție. Domnișoara nu-mi dă pas să mă explic. . . Am
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
profilactice în lupta cu maladiile care vin pe calea aerului, dar înainte de a elabora prima variantă, se trezi că-i cam dispare încrederea. Dintr-odată nu i se mai părea că „actele supraomenești de curățenie“, încăperile bine aerisite sau o mască de bumbac ar fi de ajuns să-l protejeze. Se știe că, în general, gripa este un microb care acționează la nivelul solului, așa că Pandit ia decizia să-și rezolve toate problemele călare. Iapa pe care a împrumutat-o, stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să ducă la ștergerea tuturor semnelor distinctive, hibridizând lumea întreagă într-o masă îngrozitoare, nediferențiată. Din dormitorul unde stă încuiat, Pandit Razdan strigă să i se aducă un doctor și nu renunță până când nu-i este adus unul. Doctorul poartă mască și nu înaintează decât până la pragul ușii. Îi vinde lui Pandit niște medicamente scumpe și-l sfătuiește să se ferească de aerul viciat și de spațiile aglomerate. Nu mai este necesar să-l prevină. Întrunirile publice și procesiunile au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la asta se gândesc și oamenii când îl văd. Prostituatele și doamnele de la cercul teosofic, turistele de la Cook și cele ce pierd vremea la magazinul de paan, toate sunt convinse că dacă îl fixează îndeajuns, pot desluși ce zace în spatele măștii frumoase pe care o afișează Bobby. Le creează un fel de dependență. Îl face ațâțător, prețios. Însă n-ar mai avea această aură, dacă ar ști de ce face ceea ce face. Este desigur lașitate, dar el își spune că nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nu se poate face asta fără tobe pentru că spiritele comunică între ele prin tipare de sunete, așa că tobele scot sunete înăbușite și fac mișcări convulsive arcuindu-se una peste alta, umplând acele tipare, furișându-se și dublându-se pe măsură ce o mască este trecută peste fața pacientului să alunge spiritul de acolo. Una câte una, făcliile sunt așezate pe trupul lui: pe spate, pe ceafă, pe coapse, umeri și piept orientându-l, legându-l definitiv de timpul și de locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unde vezi, că știi să ierți reflexe peste ape și lași privirii tale ca să scape un carusel de coapte buze verzi! Desparte-mă de trupul care urcă în ritmul umbrei, pe o scară, îți jur că este prima oară când masca zilei goale mă încurcă! Cu alge despletite-n zbateri fine ce scapără ca lama de cuțit, în șoaptă, umblă trupul prelungit, al unei alte preafrumoase știme. ai spus că-mi dărui barcarole ai spus că-mi dărui barcarole ca visul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]