KorAP: Find »[drukola/base=medita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...136 137 138 ...153 >

3,801 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

tradițiile tale moștenite de la strămoșii strămoșilor tăi, dar, în schimb, o să-ți dăm alte lucruri bune și o să facem ca viața în Sahara să fie mai ușoară, atât de ușoară, că n-o să mai ai nevoie de acele obiceiuri...“ Locotenentul medită câteva clipe cu capul plecat, privindu-și cizmele, ca și cum s-ar fi simțit vinovat, și, ridicând din umeri, așezat cum era pe treapta jeepului, încuviință. — Ai dreptate... Ar fi trebuit să ți se spună toate astea, dar suntem o țară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
care niciodată n-aș fi vrut să-i comand... Hoți asasini, drogați și violatori... Stârvuri - făcu o pauză. Dar, în fond, poate că nu sunteți decât victime, imaginea a ceea ce acest guvern a făcut din țara noastră - îi lăsă să mediteze un moment la cuvintele sale, și, ridicând tonul, continuă: Dar a sosit momentul ca lucrurile să se schimbe... Președintele Abdul-el-Kebir a reușit să treacă granița și a lansat un apel către toți cei care doresc reinstaurarea democrației și libertății, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
răspunsul. Dacă eșuăm, francezii n-or să ne mai dea o a doua ocazie. — De acord... Ține-mă la curent. închise. Ministrul de Interne Ali Madani făcu la fel și rămase nemișcat în fotoliu un timp îndelungat, cufundat în gânduri, meditând la ceea ce se putea întâmpla în cazul când colonelului Turki nu i-ar fi reușit lovitura și Abdul-el-Kebir ar fi continuat să agite națiunea. Generalul Al Humaid era primul, dar, fiindcă îl cunoștea bine, se îndoia că ar fi avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule colonel. Acum e imposibil să mai modificăm rechizitoriul. Va trebui să rămână „conspirație“. — Pedeapsa maximă...? — E aceeași. — Bine. Atunci, dr. Czinner, pledați vinovat sau nevinovat? Dr. Czinner rămase așa un moment, meditând. Apoi spuse: — Există vreo diferență cât de mică? Colonelul Hartep Își privi ceasul, apoi atinse o scrisoare care zăcea pe masă. În opinia curții, aceasta ajunge pentru o condamnare. Avea aerul unuia care dorește politicos, dar ferm, să pună capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-i cartea mea de vizită când sosește. Cele două americance deciseră să nu-i dea domnului Kalebgian o cutie de rahat Deliciul turcesc, dar el fusese atât de drăguț și Încântător, că voiau totuși să facă ceva pentru el și meditau nehotărâte, până când acesta apăru brusc lângă ele: — Taxiul dumneavoastră a sosit, doamnelor. Îi voi da șoferului instrucțiuni complete. Veți constata că e demn de toată Încrederea. Le conduse afară și veghe să plece În siguranță. Mica vânzoleală și zarvă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

va traversa strâmtoarea și va ieși în larg. Până atunci, obligația mea este să mă supun. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă, apăsând cuvintele: Că și a ta. —Dar... Îl întrerupse cu un gest autoritar. Acuma du-te. Trebuie să meditez. Dacă te accepta Consiliul, te-accept și eu. Încă nu pot să-mi dau seama dacă ai să devii un Om-Memorie sau ai cu adevarat stofă de navigator, dar pentru asta primul lucru pe care trebuie să-l înveți este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

gândindu-vă că această lucrare, cu vremea, e condamnată eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât să rămâi închis în tine însuți, citind și meditând, îngăduind, răbdător, ca apa să cadă, vântul să sufle și furtunile să reizbucnească pe înserat. Erau zile de nostalgie și de amintiri, când simțea mai puternic „chemarea civilizației“, când observa mai mult decât oricând lipsa atâtor lucruri... Lucruri mărunte, lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
privi mai departe. — Dar, asta e o atitudine lașă... Nici vorbă! Înseamnă să te rezumi la condiția de ființă omenească. Am acoperite nevoile vitale, cărți care îmi hrănesc dorințele de a mă perfecționa, libertate absolută și timp și pace ca să meditez la mine însumi și la rațiunea vieții mele. În afară de asta, totul este superfluu... După părerea dumneavoastră, ar trebui să ne întoarcem la preistorie, la sălbăticie. Credeți că omul cavernelor era mai fericit? — Credeți că un om al cavernelor s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat de cei patru de nedespărțit. — Ce se întâmplă acum? — Nimic. Morții vor rămâne aici toată noaptea ca să poată medita la tristul lor destin și să înțeleagă că nu trebuiau să se opună yubani-lor. Este ultima lor ocazie să gândească cu propriile lor capete. Mâine vor începe să fie micșorate, și nu o vor mai putea face niciodată. — Și chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
apoi oamenilor. El crede că Guvernul n-are dreptul să construiască șoseaua și vrea să le spună asta tuturor. Chiar și Președintelui. — O să aibă probleme... Zâmbi: — Da. Probabil. Dar nu-i pasă. Soarta jurnaliștilor este să aibă probleme... José Correcaminos medită. Învârtea în mână o rămurică, o rupse în două, de mai multe ori, până când o reduse la niște așchii minuscule. În sfârșit, ridică din umeri. Nu mă deranjează să vină, dacă nu e bolnav. Știi tu: guturai, gripă, pojar. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mușchi din trup. Se lăsă o lungă tăcere. Deodată, de parcă s-ar fi pus de acord, toți se întoarseră cu spatele și aplecară adânc capul, țintuindu-și bărbia în piept și închizând ochii. José Correcaminos își ridică privirea spre albi. — Meditează la răspuns, fiecare de unul singur... Libertatea yubani-lor cere ca fiecare să ia hotărârea, fără să țină seamă de ce ar putea gândi ceilalți. Așteptară. Timpul se lungi și prin hățișuri se auzi de departe o voce poruncitoare în spaniolă. Kano

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
unei părți a lumii pe care eu vreau să o reprezint mâine. Cea care se răzvrătește împotriva abuzului de putere, a bestialității și a ambiției. Când cineva va citi că a fost ucis un naturalist, va trebui să stea să mediteze de ce a fost ucis și ce înseamnă asta. Voi reuși să fac mai mult în acest fel decât scriind o sută de cărți... Nu vei obține nimic. Și chiar dacă ai reuși... La ce îți va mai sluji? Dar n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pentru transportul acestui minereu pe șosea va fi de șase ori mai mare decât scoțându-l cu trenul. Și construirea unei șosele costă de trei ori mai mult decât instalarea unei căi ferate. Compania dumneavoastră ar ieși în câștig. Celălalt medită asupra propunerii pe care tocmai o primise. Îl observau cu toții. Îl privi pe indian. — Ce ar spune yubani-i? Va trebui să-i consult, spuse José. Dar pot să-i fac să înțeleagă că este, poate, singura ieșire. Se întoarse acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

Credea sincer în imunitatea sa în fața legii. Cînd l-au arestat și i-au pus cătușele s-a prăbușit cerul peste el. A sunat la ministru, la secretarul de stat și n-a reușit să-i contacteze. În arest a meditat pe îndelete și a aflat și vestea surpriză. Știi cine te-a înfundat? întreabă șoptit un anchetator. Opoziția. Nu. Te-a înfundat Motănel. Erai prea amic cu el și prea implicat în potlogării. Ce lighioană nerecunoscătoare! Cîte n-am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cu ace la mîini. L-a bătut Dumnezeu, au concluzionat colegii de muncă, fericiți că au postit frumos, ca niște creștini ce sînt. Datini de Crăciun și de Anul Nou Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
eu trebuie să fiu salvat, Rex se dă cu pupurile și la mine. Încet, amice. Întîi să fiu fugărit și abia apoi... Continui pe un ton serios: Deci, l-ai șmanglit! Cam așa ceva. Liniștea serii pune stăpînire și pe noi. Medităm profund de tot. Și Rex tot asta face. Deh, ca între înțelepți. Un ziarist pocăit Mircea Armașu era ziarist la un cotidian extrem de virulent, de caustic. Ziarul era renumit pe plan local și cîteva persoane de vază erau prezente mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
că... Dar Vasilică sună: Te rog, nu te supăra, mai vine un amic. O să-l cunoști, este un dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat.... Of, of, of... Ce faci, omule?întreabă colocatarul. Cum ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și a înțepenit total. Enervată puțin, fata pleacă nervoasă, grăbindu-se ca să-l găsească treaz pe Eugen, un handrălău care vagabonda prin tîrg. În urmă, Rîmbu căuta să dezlege ascunsele mistere ale femeii. Oare o fi pus mîna intenționat? Mai meditează și trage concluzii. Nu și-a dat seama. Cum să țină mîna care (chițcăie) a atins... Înfometată de chimie, Diana a înapoiat rapid cartea. Acasă, Rîmbu mîngîie obiectul care a fost tovarăș acelei minuni de fată. Obiectul se deschide și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
în week-end să mergi cu fosta ta familie și nu-ți reproșez. Furios pe situație, spune o prostie. Eu am făcut-o cu acte... Cu acte sau nu, mare diferență nu-i. Ce nasol este să fii mai bătrîn decît..., meditează amărît Ionel. Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Păi..., ce mi-ai spus. Hai să ne întîlnim să mai stăm de vorbă. Cu plăcere, vorbim la telefon. Mitică a stat surdo-mut și între timp furișa cîte o privire spre "dulceața" de care s-a despărțit. Mergînd spre casă meditez la problemele grele pe care le ridică "banul". Eram sigur că Mitică, în condițiile lagărului socialist, ar fi fost un casnic model. Un om de casă, cu nevastă și copii, care ar fi trăit bucuria tihnei oferite de o familie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
frigiderul și concluzionează: Doamne, dacă nu-l făceai pe om, atunci lumea de pe pămînt ar fi fost desăvîrșită. Fraza nu-i place deloc. În cele sfinte se spune că "Dumnezeu l-a creat pe om, după chipul și asemănarea sa". Meditează profund și aduce niște amendamente: Spune "asemănarea sa" și nu identic cu El. Doi oameni se pot asemăna și unul poate fi Sfînt și altul Satana. Mulțumit de explicație, Dorohoi își continuă scrierile sale pentru a lua aminte cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

cred că limitele noastre la scară umană sînt infinit mai numeroase și de aceea mai alienante decît cele ce se manifestă În lumea animalelor. De aici și anihilarea treptată a instinctului nostru de libertate. Ginsberg spunea În jurnalul său: „Să meditez de pildă la piatra aceea care este spiritul meu. Cine? Acela pe care mi l-am Închipuit noaptea trecută În Întuneric. țPiatra are o durată mai mare decît omul)“. Dar cu cîtă dragoste, cu cîtă emoție ne regăsim În oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
puțini, de aceea — Înțeleg. Și eu am copii. Și eu am mamă, ce-i drept n-am rate, stau cu chirie, n-am mașină — Dar publicați cărți, faceți traduceri. Vă puteți descurca mai ușor. Și apoi veți avea timp să meditați, să scrieți. Ne-am zbătut să găsim soluții optime pentru toată lumea. În cazul dumneavoastră creația... poetul trăiește pentru posteritate, nu? țOare și la poarta raiului o fi tot așa poeții cu privilegiul iadului și buff? vodca iesti? hazaica iesti? țepușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
o fi tot așa poeții cu privilegiul iadului și buff? vodca iesti? hazaica iesti? țepușa ne gîdilă murim de rîs facem conjurații cu dracii ne batem pe burtă cu ei nimic din ce e omenesc nu mi-e străin visăm medităm la posteritate) Îmi venea să plîng de mila lui cînd Îl vedeam așa pricăjit, cu obrajii trași de nesomn, cu ochii duși În fundul capului. Bietul tapițer, Îmi spuneam, ce-or fi avut cu el de l-au făcut dictator? Colegele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]