KorAP: Find »[drukola/base=melancolie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...136 137 138 ...188 >

4,697 matches

Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771

de a fi atent. Lipsa de interes pentru orice, chiar pentru bine, chiar pentru aproape, chiar pentru Dumnezeu. Avem de a face cu o letargie diabolica. Cu fascinația sinuciderii"48. Plictisul, sau, așa cum îl numește Cioran, "aceasta convalescenta incurabilă"49, melancolia să ne duce la Sartre, atins de acelasi rău al secolului: Cred că eu m-am schimbat. E soluția cea mai simplă, dar și cea mai neplăcută. Trebuie să recunosc că sunt subiectul unor transformări neprevăzute. (...) O mulțime de metamorfoze

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
este "deosebit de tristă": "Mereu mi-a fost frică de viitor, pentru că în viitor se află, printre altele, moartea. Va e frică de moarte, întreabă Borges. Cuvântul potrivit ar fi tristețe. Mi se pare tare trist să mori"64. Cuvinte că melancolie, moarte, tristețe, singurătate, sunt prezente în paginile sale, ca expresii ale unor trăiri ce sunt "cheile existenței, atât de neclare și de nepătruns, ca și evenimentele pe care ar vrea să le explice"65. Sinuciderea este pentru Sábato un act

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
și izolarea omului contemporan într-un univers dur și enigmatic. Căderea omului într-o realitate în care birocrația și puterea au luat locul metafizicii și al lui Dumnezeu"72. În Cioran ou le dernier homme, Sylvie Jaudeau explică conceptul de melancolie în general și aplicat lui Cioran, în particular. Folosind ca punct de plecare volumul Mélancolie al lui Roger Munier, autoarea spune: "Ce este melancolia, daca nu o conștiință afectată de o acuitate maximă, când este evident că nu mai este

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
și al lui Dumnezeu"72. În Cioran ou le dernier homme, Sylvie Jaudeau explică conceptul de melancolie în general și aplicat lui Cioran, în particular. Folosind ca punct de plecare volumul Mélancolie al lui Roger Munier, autoarea spune: "Ce este melancolia, daca nu o conștiință afectată de o acuitate maximă, când este evident că nu mai este nimic de văzut și când absolutul se indentifică cu neantul? Îngerul melancoliei vede nimicul în tot ce exista, remarcă Roger Munier, comentând celebra gravura

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
de plecare volumul Mélancolie al lui Roger Munier, autoarea spune: "Ce este melancolia, daca nu o conștiință afectată de o acuitate maximă, când este evident că nu mai este nimic de văzut și când absolutul se indentifică cu neantul? Îngerul melancoliei vede nimicul în tot ce exista, remarcă Roger Munier, comentând celebra gravura a lui Dürer. Îngerul a fost atins de cea mai radicală, cea mai mare decepție, cea care ruinează însăși speranța"73. Conștiința agoniei demască nulitatea, dar a avea

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
animalul cel mai sinistru al creației", crede cu tărie în el, pentru ca, "dacă nu aș crede în om, cum as mai putea să trăiesc?"110. S-a menționat frecvent prezenta obsesiva a mamei în opera scriitorului, în strânsă legătură cu melancolia lui vitală. De exemplu, românul Sobre heroes y tumbas începe cu menționarea statuii lui Ceres, zeița fecundității, sărbătorită în Eleusis prin ritualuri misterioase că zeița a lumii de dincolo de mormânt, originea și sfârșitul tuturor lucrurilor. Se începe cu femeia-mamă și

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
ale caracterului. Această lovitură da timpului lui Sábato o altă dimensiune. Camus spunea: să înțelegi înseamnă, înainte de orice, să pui cap la cap. Efortul de a pune la un loc piesele, una cate una, îl umple pe Sábato de o melancolie care îl va însoți toată viața, se va transforma în boală metafizica, cu obsesiva să explorare a condiției umane, remarcă Nelly Martínez.115 Este esențial să ne referim la adeziunea să la suprarealism și psihanaliza, pe care le folosește că

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
și el unul din orbii din mitologia greco-romană. Tema oedipiană este cheia în descifrarea personajelor lui Sábato și, în opinia exegezilor operei lui, a lui Sábato însuși 123. Ultima carte a lui Sábato, Antes del fin, este toată tristețea și melancolia unei vieți la un loc, este testamentul unei ființe rănite care trece prin "perioada cea mai tristă din viața sa". Moartea unuia din fiii lui, Jorge Federico, ca și cea a soției sale, Matilde, este firul pe care merge scriitorul

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
în general, ci de acea bucată, acea infimă, dar atât de dragă, atât de dorită bucată de pământ unde ne-am trăit copilăria. Și, pentru că acolo ne-am făcut dura ucenicie, rămâne adânc înfipta în memorie. Retrăiesc în memorie cu melancolie acel univers îndepărtat, din care n-a mai rămas decât un chip, o piață umila, o străduța"125. Crailor de la Răsărit 126 ai copilăriei nu le-ar cere decât să-i aducă înapoi vremurile acelea, în care încă mai credea

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-i capul "eternului sinucigaș", îl face să zburde pe piscurile extazului erotic, dar și să cadă în prăpastiile celei mai crunte gelozii?6 Altă "pierdere" care îl mâhnește pe filosof, ca și cealaltă de care pomenește în scrierile sale despre melancolie. Sorin Alexandrescu, în opera citată, analizând "cazul Cioran", face trimitere la Freud, care distinge între termenii trauer (doliu, dar și tristețe) și melancolie. Cel dintâi semnifică pierderea unei persoane sau a unei iubite sau a unei abstracțiuni cum este patria

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Altă "pierdere" care îl mâhnește pe filosof, ca și cealaltă de care pomenește în scrierile sale despre melancolie. Sorin Alexandrescu, în opera citată, analizând "cazul Cioran", face trimitere la Freud, care distinge între termenii trauer (doliu, dar și tristețe) și melancolie. Cel dintâi semnifică pierderea unei persoane sau a unei iubite sau a unei abstracțiuni cum este patria, libertatea, un ideal, a ceva conștient, deci, recuperabil ceea ce corespunde tristeții cioraniene, în timp ce termenul melancolie al lui Freud corespunde și el melancoliei lui

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
între termenii trauer (doliu, dar și tristețe) și melancolie. Cel dintâi semnifică pierderea unei persoane sau a unei iubite sau a unei abstracțiuni cum este patria, libertatea, un ideal, a ceva conștient, deci, recuperabil ceea ce corespunde tristeții cioraniene, în timp ce termenul melancolie al lui Freud corespunde și el melancoliei lui Cioran, doar că Freud subliniază caracterul ei inconștient, pentru că Cioran, care în mod plauzibil suferă de aceasta, nu spune o vorbă. În loc să aleagă un alt obiect în locul celui pierdut, melancolicul, după Freud

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
și melancolie. Cel dintâi semnifică pierderea unei persoane sau a unei iubite sau a unei abstracțiuni cum este patria, libertatea, un ideal, a ceva conștient, deci, recuperabil ceea ce corespunde tristeții cioraniene, în timp ce termenul melancolie al lui Freud corespunde și el melancoliei lui Cioran, doar că Freud subliniază caracterul ei inconștient, pentru că Cioran, care în mod plauzibil suferă de aceasta, nu spune o vorbă. În loc să aleagă un alt obiect în locul celui pierdut, melancolicul, după Freud, neagă realitatea și se atașează de obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
orice speranță acei care nu iubesc ură, ura cea mare"8. Alt Cioran: cel care vede în iubire o formă de comuniune și intimitate, legată de fenomenul iraționalității, dar și de cel al spargerii barierelor individuale, în strânsă corelație cu melancolia: Numai în iubire melancolia își atinge propriile ei culmi, căci numai Erosul transfigurează melancolia. Cu cât e mai intensă și mai concentrată, cu atat cere mai mult individualul și unicul"9. Căutăm iubirea ca să scăpăm de prăbușirea în nimic, ca

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
nu iubesc ură, ura cea mare"8. Alt Cioran: cel care vede în iubire o formă de comuniune și intimitate, legată de fenomenul iraționalității, dar și de cel al spargerii barierelor individuale, în strânsă corelație cu melancolia: Numai în iubire melancolia își atinge propriile ei culmi, căci numai Erosul transfigurează melancolia. Cu cât e mai intensă și mai concentrată, cu atat cere mai mult individualul și unicul"9. Căutăm iubirea ca să scăpăm de prăbușirea în nimic, ca ființă lucida, spune Cioran

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
care vede în iubire o formă de comuniune și intimitate, legată de fenomenul iraționalității, dar și de cel al spargerii barierelor individuale, în strânsă corelație cu melancolia: Numai în iubire melancolia își atinge propriile ei culmi, căci numai Erosul transfigurează melancolia. Cu cât e mai intensă și mai concentrată, cu atat cere mai mult individualul și unicul"9. Căutăm iubirea ca să scăpăm de prăbușirea în nimic, ca ființă lucida, spune Cioran, pentru că iubirea este o sursă de existență, iar noi suntem

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
ci Dumnezeu. Cioran este un liric mai degrabă al absenței, a iubit mai mult ideea de femeie decât femeia în concret, complăcându-se mai degrabă în trăirea dezastrului interior provocat de iubire decât a deliciilor iubirii împărtășite. Alt motiv de melancolie la Cioran, dar care nu exclude pasiunea: În iubire ne gustam, ne savuram pe noi înșine, ne încântam de tremurul nostru erotic. Din acest motiv, iubirea este cu atât mai intensă și mai profundă cu cat distanță de persoana iubită

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Cioran, în absența unor valori adevărate, este iubirea. Să iubești totul, să te simți responsabil pentru tot, să plângi când te gândești la oameni, chiar și atunci când iubirii i se răspunde cu dispreț și indiferență, "să te apuce o învăluitoare melancolie când te gândești și la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată ce înseamna a te salva prin iubire, singurul izvor al speranțelor"63. Iubirea poate aduce lumină în suflet, iar atunci întunericul și prăpastia nu vor

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
locuitorului din Río de la Plata, "el porteno", si universalitatea să. "A spune Buenos Aires înseamnă a spune "lumea și acum" spune Julio Cortázar (el însuși autor de texte de tangouri) în care o poveste scurtă poate cuprinde toată tristețea, durerea sau melancolia personajului."109 Nostalgia este esența tangoului, dar și a baladei, a doinei românești, a fado-ului portughez sau a flamenco-ului andaluz. În toate aceste forme de expresie a dorului (saudade, anoranza), se evocă paradisul pierdut al copilăriei, nostalgia după

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Pentru că mă interesează condiția omului, iar condiția omului se poate aprofundă numai acum și aici. Singura modalitate de a atinge universalitatea este de a aprofunda ceea ce e aproape de noi"129. În brutală creștere a orașului, poetul de cartier spune cu melancolie: "A luat cu el asfaltul dintr-o lovitură / mahalaua unde m-am născut"130, pentru că locuitorii noii Argentine nu lasă nimic cum au găsit, nimic nu rămâne la fel în orașul fantomă, ceea ce, spune Sábato, "din punct de vedere filosofic

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
religii ale Occidentului s-au nascut în deșert, în oameni solitari, confruntați cu acea metaforă a Neantului și a Absolutului care este câmpia lipsită de viață, spune Sábato. Tot aici s-a ivit, prin distrugerea pampei, predispoziția religioasă și acea melancolie esențială a gaucho-ului, pe care le regăsim în cântecele pe care le cântă la ghitara. Pentru ca mai tarziu, când țara a deschis porțile imigrării, o dată cu tumultuoasa și materialista dezvoltare a orașului Buenos Aires, cu vanitatea și corupția politicienilor săi, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
notă tragică: este un instrument pe cale de dispariție, este adus din Germania, iar argentinianul îl alege inconștient, pentru sunetul lui ce pare o agonie, ca și sufletul său. "Omul tangoului este o ființă profundă care meditează la trecerea timpului cu melancolie. Cu o amară deznădejde, se confruntă cu misterul final și, prin trăirile sale, isi strigă revoltă existențiala. Revoltă care reface mitul lui Prometeu care a furat focul de la zei ca să-l dăruiască omului. Focul vital care îi menține starea agonica

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
răspunde marilor întrebări ale vieții, pentru ca, dacă eu aș putea să răspund în patru cuvinte la întrebarea despre existența lui Dumnezeu, aș fi un personaj extraordinar."46 În Sobre héroes y tumbas "se regăsesc toate tensiunile istoriei argentiniene, pasiunea și melancolia personajelor în căutarea identității proprii și coșmarul malefic al fascinantului Raport despre orbi"47, implicit toate neliniștile lui Sábato, fiecare personaj fiind Sábato însuși: "Personajele! Într-o zi din toamnă lui 1962, cu neliniștea de adolescent, m-am dus să

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
pesimiste, în timp ce stilul este vioi, sprințar, plin de umor caustic, si ca, inclusiv în conversații, ideile îi sunt înfricoșătoare, dar într-o manieră spirituală, încântătoare, aflăm că Cioran a scris numai când s-a simțit cuprins de "cafard"-ul și melancolia nopților de insomnie. Cred, spune el, că se poate recunoaște la un scriitor dacă gândurile care-l stăpânesc s-au nascut ziua sau noaptea... Omul nu trebuie să fie deprimat cu măsura, ci melancolic până la exces, extrem de deprimat. Atunci abia

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
scriitor dacă gândurile care-l stăpânesc s-au nascut ziua sau noaptea... Omul nu trebuie să fie deprimat cu măsura, ci melancolic până la exces, extrem de deprimat. Atunci abia se instalează o reacție biologică benefică. Între groază și extaz, practic o melancolie activă."86 De aici și starea de plictiseală care "a fost și continuă să fie rană deschisă a vietii mele, de neconceput fără o bază fiziologica". Să înțelegem că, prin cuvântul tipărit, "neamăgitul de viață" a găsit medicamentul contra acestei

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]