4,239 matches
-
de benzină, mă fac să mă gândesc nostalgic la poezia drumului, la țăcănitul cailor, pe Bărăgan. Drumul cu căruța cu cai Însă are farmecul său deosebit. Dar pentru asta trebuie să te fi născut și să fi copilărit pe acele meleaguri. Jean Jaques Rousseau, În confesiunile sale, descrie cu deosebită căldură drumul făcut pe jos, din Franța În Elveția. Tineretul de zi nu mai are timp să guste farmecul unei astfel de călătorii. Ieri, prin munții Ozark, am mers cam repede
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
că am devenit un... cotizant constant la bugetul polițiștilor - ce mă mai... iubesc băieții cu ochi albaștri! Cu atât mai mult m-a bucurat telefonul primit de la Timișoara, din partea doamnei Erszi, ce a ținut să-mi ureze bun venit pe meleagurile bănățene. Am simțit imediat căldura mesajului, iar eu sunt sensibil la astfel de gesturi. De altfel, doamna Erszi m-a întâmpinat la prima întâlnire cu sahaja yoghinii arădeni, acasă la surorile Fluieraș. Urmează acum o altă parte a povestirii mele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
trăim și, de asemenea, niciodată nu vom cunoaște dinainte căile exacte pe care Dumnezeu ni le-a pregătit pentru viitoarele experiențe. Când am încărcat mașina cu toate cele ce consideram că-mi sunt imperios necesare experimentării unei noi vieți pe meleagurile arădene - proiecte mentale, bine puse la punct! - nu aveam de unde ști că staționarea în vestul țării va fi de o așa scurtă durată, dar și de o intensitate căreia nu păream a fi pregătit să-i fac față. Cine să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu mai puteau fi controlate în explozia de bucurie ce mă invadase... Povestea: În timpurile din urmă, nu foarte îndepărtate, un om, un suflet ardea în interior din dorința de a se întoarce în țara natală. Era mistuit de dorul meleagurilor în care deschisese ochii, tânjea după îmbrățișarea mamei și forța proteguitoare a tatălui. Voia să audă și să-și vorbească din nou limba moștenită de la iluștrii strămoși. Tot ce-i fusese oferit și obținuse prin naștere îi era interzis prin
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în împrejurări speciale, atunci când mi s-a oferit nesperata șansă de a ajunge pe pământul sfânt al Indiei, într-un moment (perpetuu, de altfel) de sărăcie pecuniară ce nu-mi oferea nicio posibilitate logică de proiecte de călătorie spre alte meleaguri, voi deconspira: personajul care a cunoscut nemijlocit iubirea dumnezeiască este Ramin. În povestirile mele indiene o să întâlniți acest personaj, o să cunoașteți acest suflet complex ce nu încetează să-și pună întrebări, un suflet ales - spun eu - ce sigur are o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
unde, nici urmă de îngrijorare sau iritare, conform stării zilei. Ne-am îmbarcat, în fine, și am demarat. Și de această dată ne-am minunat de frumusețile pe care natura ni le etala cu dărnicie, în timp ce lăsam în urmă bătrânele meleaguri moldave. Păduri, dealuri împodobite cu pășuni sau livezi, sate frumoase ne întâmpinau la tot pasul. De data aceasta am folosit cealaltă variantă de drum, drum ce s-a dovedit a fi unul asfaltat. Pe traseu ne-am delectat cu prasad
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dezvolta... cultura poporului în țara noastră.” „Foaea este chemată a servi Soțietății în Bucovina de organ, de expresie a lucrurilor, a stăruințelor și a cugetărilor ei, de a conlucra la reînvierea noastră spirituală, a întruni inteligențele din țară și de peste meleagurile ei spre a înlesni pe osebite căi ale literaturii, împlinirea scopului Soțietății: a deștepta simțămintele amorțite...” Revista își propunea să cultive interesul pentru literatura națională, pentru limba vie și frumoasă a poporului, să promoveze talentele, să practice o critică nepărtinitoare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
opinia publică în domeniul limbii.” Învrednicindu-se să lămurească și... limita neologismului. Revista Fond și formă își mai adaugă și rostul „de-a ilustra într-o sistematică bibliografie bucovineană și a Moldovei limitrofe distinsa Culturalitate a Bucovinei și a celorlalte meleaguri...” Pornind la drum, Leca Moraiu a avut bucuria pe care a avuto, mai înainte, Constantin Morariu la Deșteptarea: a scris și a publicat mai singur totul. El scria cuvântul de început, ca director, el „Legenda” „Spațiului mioritic”, „Din caracteristica și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
afirmă îndreptățit, pentru prima oară de la înălțimea acestei funcții, în fața Parlamentului că regimul comunist din România (1945-1989) a fost nelegitim și criminal; recunoscîndu-se că, sub acest regim, noțiunea de libertate și-a pierdut orice sens, că majoritatea trăitorilor pe aceste meleaguri au trăit sub teroare directă ori indirectă, cu o existență mutilată. Indiferent de încercările de a căuta scuze sau circumstanțe atenuante, adevărul este că "regimul comunist din România, un sistem totalitar de la înființare și pînă la prăbușire, a fost unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și mulți, inteligenți comentatori ai mentalităților și ai prezentului politic de toate vârstele!, că, dacă, Într-adevăr, „omul nou” pe care-l visau comuniștii - caricaturizând o utopie veche a unor visători sociali italieni, francezi sau ruși! - nu a „apărut” pe meleagurile noastre și niciunde, răul cel mare pe care l-a făcut dictatura ceaușistă a fost nu „asasinatul și teroarea polițienească” În primul rând, atribute ale antecesorului său, mai degrabă, Dej, ci... un amestec uluitor de grav și de amplu al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îi cinizează, ba, poate, Îi și „detrachează”, În multe moduri - prin eșecuri sau succes, prin false ambiții și false prietenii... Oare, America, solul cultural american, aspru și complexant pentru un intelectual și artist care poposește poate prea târziu pe alte meleaguri - Matei, la exilul său, avea, În ’73, 39 de ani! - să fi fost, să fie de vină? Distanța de mii de kilometri de solul cultural natal, o „altfel” de maturizare decât am făcut-o eu (deși nici eu nu am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ni se pare atât de apropiat. Și când spun aceasta, mă alătur celor mai competenți decât mine, care prin rândurile publicate În presă, au scris atât de emoționant despre rolul și valoarea activității culturale de ieri și de azi de pe meleagurile fălticenene. Este categoric Însă, că la Înțelegerea mai completă a acestui proces cultural, de valoare națională, a contribuit fericita ocazie de a parcurge splendidele pagini al lucrării Dvs., lucrare pe care personal o apreciez În mod deosebit, ca unul care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
are În Muzeu, o cărămidă... Ca mărime și factură, deosebit de cum se fac astăzi. Vă rog să-mi scrieți dacă acea cărămidă mai există. De fapt ele există În construcția multor case vechi din Fălticeni. Totuși mi-e dor de meleagurile În care m-am născut, de Fălticeniul (...) care are norocul să fie păzit și Împrospătat de sufletele atâtor oameni de valoare, fie vechi, fie noi urmași. Am auzit de câte s-au mai făcut pe acolo și foarte des aud
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
susține, În cadrul d-lor, câteva conferințe Între 28 iulie - 2 august. Aș vorbi despre: 1. - Turismul oglindit În creațiile literare românești. 2. - Satul românesc odinioară și azi. - Pitorescul patriei noastre. 4. - Folclorul ca expresie a sensibilității și geniului românesc. 5. - Meleaguri și citadele turistice românești. În cazul În care d. Buzilă acceptă propunerile mele, aș aduce, eventual, diapozitive și filme documentare. Trebuie, Însă, să-mi răspundeți grabnic, ca până la 27 iulie c. să le pot aduna. Aș realiza o operă f.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
loc=”Buc.” data =”8 ian. 1977” desc=”C.P.”> M-au emoționat urările calde ale Dv. Înseamnă că nu m-ați dat uitării, așa cum au făcut-o mulți alții. Aș fi dorit să mai fac un rodnic popas pe frumoasele Dv. meleaguri, atât de scumpe nouă, dar nu m-au mai chemat, nici Comit. de Cultură, nici Inst. Pedagogic, nici secția Cinematografie, nici Corpul didactic. Au uitat - probabil - verbul și ideile frumoase cu care i-am Încântat. Dar, iată, din Suceava, Dv.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
era unul din cei mai aprigi antiunioniști. A fost un om de foarte mare cultură, căsătorit cu Sevastia Ciudin . Dar ceea ce vreau să scriu și ce mi s-a părut deosebit, vine acuma. El era mason, șeful masonilor de pe aceste meleaguri, nu știu cât de Întinse. Eu nu cunosc prea mult ce este cu masoneria asta. Dar Ghelemé mi-a spus: „Uită-te pe deasupra geamurilor și vei vedea Însemnele masoneriei (compasul, echerul și nu mai știu ce). Eu m-am uitat și, așa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
locuiesc Într-un oraș, cu atât de frumos trecut cultural? 11) Cu rabinul-șef Rosen sunt mereu În legătură; mi-a fost elev excelent. M-a poftit mereu la el, să stăm de vorbă; dar e mereu pribeag pe străine meleaguri. Pe Fălticeni e cam supărat și are multe motive. Tatăl său, pentru că nu l-a așteptat pe d-rul Jean Zwiebel - președintele Comunității,la un serviciu divin solemn, a fost lipsit de salariu de rabin-șef cât timp a trăit. Era
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
author=”VASILIU-FALTI Vasile 718” loc=”București” data=”13 ianuarie 1973”> București, 20 aprilie 1974 Stimate tovarășe E. Dimitriu, Cred că vă amintiți că v-am făcut legătura cu fiul D-rului Istrati , care urma să vă transmită și niște documente interesând meleagurile noastre. Recent am primit aceste 8 pagini cu scopul de a vi le trimite D-stră, care veți aprecia valoarea și utilitatea lor. Primiți vă rog distinse salutări, V. Vasiliu-Falti Str. Brezoianu 26, et. II, ap. 30 Tel. 13.89.70
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
centrală a orașului, și, evident, nu voi avea timp să ajung până acolo. O altă figură emblematică pentru Lille și pentru întreaga regiune de nord a Franței, în general, este scriitoarea Marguerite Yourcenar, care a locuit o vreme pe aceste meleaguri. Orașul, în zona centrală, e liniștit. Case joase, de doar câteva etaje, fațade colorate discret - domină cenușiul și vernilul. O arhitectură simplă, „nordică”, economicoasă, fără prea multe zorzoane. Lume puțină pe stradă și - e doar o observație - aproape deloc afro-francezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Belgia, unde vom vizita și un muzeu al Primului Război Mondial. Peisajul e frumos („ce frumos e și nordul Franței!”, sunt tentat să strig, dar mă sfiesc să-mi divulg entuziasmul). Mi-ar plăcea să rătăcesc vreo două zile, singur, pe aceste meleaguri, să trec prin sate și orașe și să vorbesc cu oamenii. Numai așa, cred, voi putea spune că am văzut Franța profundă... Cineva ne anunță că suntem deja în Belgia, am trecut frontiera. Nici tu polițiști, nici tu vameși. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tot reluat încă de la Paris, mă face să zâmbesc. Are privirea mereu melancolică și se ține mai mult cu ai săi din Ungaria, ca și noi, de altfel, cu ai noștri din România - sindromul Estului, al familiarității căutate instinctiv pe meleaguri străine, în mijlocul celor ce răspund aceluiași cod de comunicare, aceleiași fișe identitare. (Simt nevoia unei paranteze marginale, acum, când transcriu pe curat aceste rânduri din carnetul meu de bord: mă gândesc la felul în care memoria reușește să secționeze amintirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
această cetate cu armata francilor. După care Saladin s-a întors victorios. I-a reluat-o Richard Inimă de Leu. Mai târziu, părăsindu-și stejarul de sub care împărțea dreptatea, bunul nostru rege Ludovic al IX-lea a venit pe aceste meleaguri cu cruciada a opta, puțin înainte de 1254. Până când, în 1265, un sultan mameluc a pus un punct final acestui șir de escapade nebunești inițate de niște creștini înfumurați. Un subiect arzător care va fi la ordinea zilei și mâine, când
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bărcile sprijinind lopețile în maluri. Încep țânțarii. După multă vreme intrăm în lacul Dranov, unde bărci românești pescuesc cu năvoadele. Înserează. Intrăm pe gârla largă a Dranovului. Ajungem seara la cherhanale, aproape de intrarea Razelmului. Țânțarii sunt teribili dușmani în aceste meleaguri. Stau oamenii la foc povestind. Dorm supt polog, afară. Într-un târziu lumina lunii se tamisează prin pânza albă și subțire. 25 Iulie Dimineața vedem Razelmul. Pornim apoi îndărăt. Sălașuri improvizate de păscari. Câteva boarfe trântite pe mal între stuhării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Marea e în aceiași stare de liniște relativă. Vizitatorii Eforiei s-au îngrămădit la țărm și se bucură de soare și de legănarea molcomă a talazurilor. Cătră sfârșitul zilei înțeleg că meteorul prevestit își face poate de cap pe alte meleaguri. Cum ar fi spus Solomon Cornea, poetul uitat al Iașului de odinioară: Marea urmează a fi ușor agitată Și după ce s-au aprins făcliile cerului. * Cele zece porunci p. (pentru-n.n.) chibiți 1. Chibițul să tacă; 2. Zgomot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în cavoul familiei la Onești, unde odihnește de veci și soția, mama copiilor. Acum, ajuns la vârsta când scriu aceste rânduri sunt stăpânit de un puternic sentiment de nostalgie legat de pământul natal, rudele ce și-au lăsat oasele pe meleaguri străine, dar și după Iașiul pe care l-am îndrăgit atât de mult și în care nu am avut șansa să trăiesc. În prezent pensionar fiind, alături de cea de a doua consoartă, încerc, parcă, să recuperez din timpul în care
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]