5,440 matches
-
și romantice, realismul se interesează de sfera intimă și reprezintă în special dimensiunea trupeasca a dragostei, ajungând până la dezgolire la naturaliști 376. Prezenta corporală este semnificativă în românul din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. Românul naturalist are menirea să demonstreze că toaletă aristocratei ascunde aceleași vicii că cea a servitoarei și că "bestia umană" este aceeași peste tot. Critică este unanimă în considerarea descrierii corpului uman neidealizat, al detaliilor fizice și psihologice, al nosografiei, al funcțiilor normale drept
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
bâlciurile Parisului. Dezvoltarea vertiginoasa a vodevilului pe parcursul secolului al XVIII-lea și al XIX-lea în Franța se constituie într-un gen tip. O trăsătură esențială a vodevilului este că aceste mici "peripeții și încurcături neprevăzute din lucrare nu au menirea să pună în relief anumite sentimente sau relații familiale, ci să demonstreze un joc de-a sentimentele, la capătul căruia se află anumite scopuri morale" [Corbu, p.103]. Reprezentarea moravurilor societății contemporane, a nedreptăților și aberațiilor ordinii sociale se combină
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și transformă întreaga moștenire de tehnologii, metode, cunoștințe, modalități de organizare, de management, valorile, resursele și obișnuințele generațiilor precedente. Apoi rolul inovației este foarte important, ca și cel al mutației din procesele biologice. Invențiile, inovațiile, inițiativele și informațiile noi au menirea să spargă vechile tipare și să producă salturi de calitate. Evident că majoritatea inovațiilor reprezintă de fapt modalități noi de combinare a datelor existente. De aceea sistemele au inerția lor și se transformă radical cu destulă greutate. De altfel, transformările
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și privat, cosmopolit și antireligios, s-a separat tot mai mult de poporul american, politica externă nu mai este americană, ci internaționalistă sau imperialistă. America s-a apucat să facă "ordine" în lume, să facă pe jandarmul universal. Este aceasta menirea sa? Această evoluție intră oarecum într-o logică de dezvoltare imperială a marilor civilizații. Dar, în acest fel, identitatea americană este periclitată. Ce va deveni ea? În opinia lui Huntington, America are de optat între a deveni tot mai cosmopolită
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
viziunea Monei (care, în ciuda compromisurilor sexuale, își iubește enorm partenerul), un destin spiritual (chiar dacă el nu se observă imediat), fiind menit să plutească deasupra umanității decăzute, să o contemple comprehensiv și să o descrie revelator. Prozatorul amînă totuși mult asumarea "menirii", degustînd, un timp, plăcerile colaterale ale "formării" scriitoricești propriu-zise. Efectele secundare nu-l pot distrage din beatitudinea evaziunilor existențiale. Cuplul ajunge, desigur, și în mizerie absolută, trecînd prin perioade de separare (dictate de nevoile financiare). Henry pleacă în Florida, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Lucrurile și întâmplările existențiale sunt descompuse și recompuse cu mijloacele unei alchimii verbale, fiind, astfel, filtrate de toate impuritățile și devenind ele însele pure, adică demne de a se transforma în text. Desigur, estetica urâtului promovează, într-un fel, această menire a artistului, fie el scriitor, sau de orice altă natură, de a rafina realitatea, chiar jertfindu-se pe sine. Iar jertfa creatorului este un fapt mitic, care nu mai are nevoie de niciun alt fel de explicații, el venind de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a rafina realitatea, chiar jertfindu-se pe sine. Iar jertfa creatorului este un fapt mitic, care nu mai are nevoie de niciun alt fel de explicații, el venind de la sine, ca un fel de acceptare și de resemnare tragică a menirii artistului. Noutatea vine însă la Ana Blandiana din importanța pe care o acordă, în final, împăcării cu sine. Jertfa răstignirii sufletești se transformă, și ea, din țipăt, în tăcere, adevărul constând în armonizarea exteriorului cu interiorul, prin acceptarea propriei condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
147. Poetica nouă pe care o promovează Ana Blandiana este, în consecință, o reiterare a poeticii anterioare stănesciene. Dar puțin altfel. Cuvintele care în modernitate sunt instrument esențial, de neînlocuit, pentru realizarea perfecțiunii lipsesc în neomodernitate, fiind înlocuite cu necuvintele. Menirea acestora din urmă nu este aceea de a crea perfecțiunea, ci de a readuce în prim plan realitatea interioară a fiecărui autor în parte. De altminteri, confundarea aceasta a biografiei cu opera, promovată încă din neomodernism, este cultivată profund în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reprimate în chip sever imboldurile. Cuvântul și poezia devin un spațiu ideal pentru consumarea iubirii, în sensul că alcătuiesc un mediu de perfectă securitate corporală. (...) Trăind atât de mult prin poezie și ca poezie, negându-și astfel obârșiile frenetice și menirea eficientă, iubirea intră în acea ambianță lingvistică în care amânarea este o șansă"102: "Oh, numai noi cunoaștem dorul/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Aproape în fiecare volum al autoarei există câte o artă poetică, în care Ana Blandiana găsește prilejul să își exprime concepția cu privire la poezie și la creația literară. Într-o societate în care totul pare să fie interzis, mai ales frumosul, menirea artistului pare să fie una foarte dificilă, munca pentru a răzbate la lumină, reușind totodată să își apere propriile idei, părând a fi una sisifică aproape: Am obosit să mă nasc din idee,/ Am obosit să nu mor -/ Mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adică: condiția globală a vieții umane, viitorul Îndepărtat și Însăși existența omenirii ca specie, ceea ce nici o etică anterioară n-a luat vreodată În considerație; bă indefinită, din cauza ignoranței noastre față de efectele Îndepărtate ale acțiunii noastre prezente. Această responsabilitate are menirea de a ține mereu trează o „conștiință Îngrijorată”, proiectată mereu spre viitor și dispusă de a pune În discuție renunțarea la un bine prezent, pentru a nu amenința ireversibil un viitor care nu-i va aparține niciodată: viitorul „celorlalți”. Principiul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nu se produc în afara contextului, ci, neapărat, în "cheia epocii" și, într-o extensie rareori forțată, în "flux european". De aici jocul spumos, dar riguros de asocieri și disocieri ("tipul și funcția grotescului" la Cantemir, Creangă, Urmuz), care, iarăși, au menirea să pună în lumină unicitatea unui gest creator, precum și eventualele priorități (Dimitrie Cantemir e plasat, astfel, "în avangarda prozei românești de analiză psihologică", iar Urmuz, la rându-i, inspiră o pledoarie: "De ce nu s-ar admite că Urmuz a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
omenescului, iar critica are datoria de a explora și de a explicita lucid și responsabil această dimensiune umană. Ratând întâlnirea cu autorul sau stabilind o relație nepotrivită cu el, criticul, pare a spune în subtext Elvira Sorohan, își ratează cumva menirea. Pe de altă parte, înțelegerea autorului, cu dramele, ezitările și histrionismul său, înțelegere de care s-ar părea că autorul însuși are nevoie, reprezintă o parte esențială a jocului critic, împlinitor atât pentru cititorul-critic, cât și pentru scriitor, uniți, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
particular suferă incurabil, se pare, de o formă pernicioasă de autism spiritual. Autosuficiența, amnezia anomică, nerecunoștința, ambiguitatea identitară și diabolizarea alterității sunt câteva dintre simptomele pe care cărturarii români le manifestă. Celebrând personalitatea Doamnei Elvira Sorohan, înțelegem să evidențiem autentica menire a omului învățat în societate, chiar dacă evoluțiile globaliste ale ultimelor două decenii par a arunca în derizoriu modelul umanist, cultivat în mod tradițional în cadrul învățământului superior. Vocația despre care vorbim, ilustrată exemplar de către distinsa profesoară și cercetătoare de la Universitatea ,,Al.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
teoriile economice nu pot fi aplicate primelor societăți, explică acesta. Marele proiect al lui Polanyi constă în a construi o "teorie generală a organizării economice", ținînd seama de cazul acestor societăți. Antropologia economică pe care o fondează ar avea tocmai menirea de a studia locul și statutul economiei în diferitele tipuri de societăți. Această abordare distinge două mari figuri: primele societăți în care economia este embedded, adică "inserată" ("realitatea economică" este invizibilă, pentru că difuză, integrată printre celelalte activități și instituții umane
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Se știe, de altfel, că la originea primelor inițiative și înfăptuiri în direcția construcției naționale s-a aflat "junimea" moldavă, familiarizată, surprinzător de repede și de temeinic, cu spiritualitatea, dar și cu viața politică europeană și conștientă de propria-i menire, chiar de propria-i capacitate combativă. Densitatea sporită a evenimentelor de mai largă amplitudine, ponderea și ritmul desfășurării lor în noul ciclu istoric, regenerativ 22, este admirabil observată și exprimată de un martor implicat, Alecu Russo, în opinia căruia, pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
I. Cuza", Iași, 2000, p. 41. 13 Dumitru Vitcu, Gabriel Bădărău, Moldova sub regimul ocupației rusești (1828-1834). Orizont politic, în vol. Regulamentul Organic al Moldovei, pp. 57-58. 14 Gh. Platon, op. cit., p. 41; vezi și Gabriel Bădărău, Academia Mihăileană (1835-1848). Menirea patriotică a unei instituții de învățământ, Editura Junimea, Iași, 1987, passim. 15 Pentru detalii, vezi Dumitru Vitcu, Gabriel Bădărău, op. cit., pp. 59-61. 16 Anul 1848 în Principatele Române, IV, București, 1903, pp. 235-238 și 245. 17 A. D. Xenopol, Istoria românilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
an III, București, 1961, p. 189. 5 SJIAN, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Moldova, dosar 21/ 1837, ff. 17 și 21 (vezi anexa II/ 3). 6 Ibidem, f. 17. 7 Ibidem, f. 26. 8 Ibidem. 9 Gabriel Bădărău, Academia Mihăileană. Menirea patriotică a unei instituții de învățământ, Editura Junimea, Iași, 1987. 10 SJIAN, Ministerul Cultelor..., dosar 21/1837, f. 18. 11 Ibidem, ff. 30, 44 (anexa II/ 2). 12 Ibidem, f. 27. 13 "Dacă rodirile sistemii de învățătură clama M. Sturdza
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
II/ 2). 12 Ibidem, f. 27. 13 "Dacă rodirile sistemii de învățătură clama M. Sturdza vor răspunde la îngrijirile întrebuințate spre aceasta, rezultatul va fi de a informălui oameni osăbiți, care, dedați la științe sau la meșteșuguri, după a lor menire, vor putè fi folositori patriei și însuși lor" (***Colecție de ofisuri domnești cătră Obșteasca Obici<nuită> Adunare a Moldovei și Adresele acesteia de la anul 1834 până la 1848, Tipografia Institutul Albinei, Iași, 1848, pp. 166). 14 Ibidem, p. 168. 15 Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
sau juridică din diferitele domenii de activitate"7. În sens restrîns, profitul reprezintă o parte importantă din produsul net sau din valoarea nou creată la nivel microeconomic. El se autonomizează ca formă a produsului net din rațiuni economice, pentru că are menirea de a asigura, pe de o parte, resursele pentru autofinanțarea întreprinderii, iar pe de altă parte, resursele pentru cointeresarea salariaților. Prin urmare, îndeplinește și rolul de instrument de conducere a firmelor și de stimulare materială a salariaților, în vederea desfășurării unei
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
capitalurilor de evoluția prețurilor, a producției sau a productivității. După alți autori însă, o asemenea "scară mobilă" ar fi un remediu periculos ce nu ar face decît să transforme inflația "curentă" în inflație "instalată". Politicile de combatere a inflației au menirea să asigure restabilirea echilibrului economic, mecanismele spontane de reglare a pieței trebuind descătușate pentru absorbirea și temperarea elanului inflaționist. Pe lîngă încorporarea mecanismelor autoreglatoare ale pieței, politicile antiinflaționiste au devenit însă tot mai complexe, mixturi ale diferitelor ingrediente ale politicilor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
utilizat în caracterizarea îmbătrânirii demografice este rata îmbătrânirii demografice. Ținând cont de faptul că structura pe vârste este direct implicată în aprecierea potențialului productiv al societății, se recomandă să se mai calculeze un indicator, respectiv raportul de dependență, care are menirea de a măsura proporția exercitată de populația din grupele de vârstă inactive, asupra populației de vârstă activă<footnote M. Lazăr, C. Lazăr, Statistică socio-demografică, Editura CORINT, București, 2005, pp. 80-81. footnote>. În principiu, raportul de dependență exprimă numărul de persoane
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
așteptările și nevoile contemporanilor săi. Totul era imaginat cu o minuție maniacală, ca un adevărat ceremonial plin de simboluri sacre, ce s-ar fi exprimat într-o lectură publică. Dar Cartea nu a mai apărut, poezia trădîndu-și propria liturghie și menirea de rit social prin "uciderea" versului sacru al metricii franceze, alexandrinul. Și atunci, cu doi ani înaintea morții sale, Mallarmé publică acest poem neobișnuit, etalat pe unsprezece pagini duble, jucîndu-se cu toate variațiile și combinațiile tipografice posibile, răspîndite în jurul frazei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
partea materială a acestui act, dar nu se poate reduce la ele. Ea presupune practica, mișcarea semnificantă care, raportată la sine sau la alte texte, poate crea sensul. Mai mult decât atât, lectura devine o parte componentă a scriiturii, deoarece menirea scriiturii nu este aceea de a livra un anumit sens, ci de a "invita" cititorul ca în momentul lecturii să își creeze propria scriitură. Programul Tel-Quel își propune, de asemenea, demitizarea unor termeni ca operă sau autor și demonstrarea inoportunității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriitură, dintre care cel al transferului caracteristicilor unui termen considerat absent asupra altuia este unul important, pe care fiecare cercetător al postmodernismului trebuie să-l aibă în vedere. Criticii americani au sesizat de asemenea aceste riscuri, considerând că limbajul are menirea de a construi un univers similar macrocosmosului și cu aceleași caracteristici de putere ca ale acestuia, autorul fiind un fel de copie a ideii moderne de Dumnezeu, nevăzut în operă, dar de fapt prezent și deținător al pârghiilor de putere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]