3,563 matches
-
au fost identificate ca fiind hipnotice sau autohipnotice. Erickson a crescut în localitatea Lowell, Wisconsin, într-o familie modestă de fermieri și intenționa să devină fermier ca și tatăl său. El avea însă o dezvoltare întărziată și a fost de mic diagnosticat cu dislexie și incapacitatea de a distinge culorile. Băiatul a reușit să-și vindece dislexia prin intermediul unor "raze de lumină" sau "momente creatoare" așa cum le descrie lucrarea "Autohypnotic Experiences of " La vârsta de 17 ani el a contractat poliomielită
Milton H. Erickson () [Corola-website/Science/323661_a_324990]
-
Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Poiana Micului este o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Poiana Micului din comuna Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Poiana Micului este o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Poiana Micului din comuna Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din Poiana Micului în anul 1964. Satul Poiana Micului se află așezat pe
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Poiana Micului din comuna Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din Poiana Micului în anul 1964. Satul Poiana Micului se află așezat pe valea pârâului Humor, care curge printre obcinile Carpaților Orientali. Localitatea se întinde de-a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. Intrarea în sat se află la o
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
1894 în satul Poiana Micului din comuna Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din Poiana Micului în anul 1964. Satul Poiana Micului se află așezat pe valea pârâului Humor, care curge printre obcinile Carpaților Orientali. Localitatea se întinde de-a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. Intrarea în sat se află la o distanță de 8 km nord de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
muntenii din Hliboca), apoi în 1835 satul Pleșa (muntenii din Caliceanca, Stara Huta și Tereblecea). În jurul anului 1830 (după alte surse, în 1842), aproximativ 40 de familii de munteni polonezi din Stara Huta au întemeiat un sat nou denumit Poiana Micului (în , în ). Conform legendei, muntenii fuseseră repartizați de comisia din Cernăuți într-o zonă premontană aflată în mijlocul codrilor. Ei au găsit o mică poiană pe care se afla o stână care aparținea unui cioban român pe nume Micu. Proveniți dintr-
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
sosit în sat un alt val de coloniști, circa 40 de familii de germani veniți din Munții Sudeți. Ei s-au stabilit în partea de sus a pârâului Humor. În perioada 1891-1896, câteva zeci de familii de munteni din Poiana Micului au emigrat în Bosnia , de unde, în anii 1923-1924, o parte dintre ei au emigrat în Brazilia (în regiunea Rio-Negro). După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din Poiana Micului s-a menținut ridicată. În perioada interbelică, satul Poiana-Micului a
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
perioada 1891-1896, câteva zeci de familii de munteni din Poiana Micului au emigrat în Bosnia , de unde, în anii 1923-1924, o parte dintre ei au emigrat în Brazilia (în regiunea Rio-Negro). După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din Poiana Micului s-a menținut ridicată. În perioada interbelică, satul Poiana-Micului a făcut parte din Plasa Homorului a județul Câmpulung. În anul 1930, populația satul Poiana-Micului era de 1.636 locuitori, dintre care 871 germani (53,23%), 741 polonezi (45,29%), 11
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
și România printre care Bogdan Borusewicz (președintele Senatului Republicii Polonia), Piotr Smigielski (președintele Voievodatului Silezia), Sorin Arcadie Popescu (prefectul județului Suceava), Gheorghe Flutur (președintele Consiliului Județean Suceava), senatorul Gavril Mârza etc. Coloniștii polonezi care s-au stabilit în satul Poiana Micului erau de religie romano-catolică. După ce și-au construit locuințe, ei au ridicat și o capelă pentru rugăciune. Comunitatea nou înființată a fost încorporată în Parohia din Gura Humorului. Lunar, se deplasa aici preotul de la Cacica care celebra liturghia. După venirea
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
în limbile polonă și germană. Primii preoți care au slujit în această comunitate au fost: I. Gorak, I. Muszynski, Andrei Zoles, I. Gmoch, F. Bazal și B. Garbicz. Încă din anul 1850, germanii boemieni au cerut ridicarea comunității din Poiana Micului la rangul de parohie. Comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost ridicată la rangul de parohie abia în anul 1880. Preotul Josef Szabo a cerut aprobarea pentru construirea unei biserici de piatră. Ca răspuns la această periție, împăratul Franz Joseph
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
slujit în această comunitate au fost: I. Gorak, I. Muszynski, Andrei Zoles, I. Gmoch, F. Bazal și B. Garbicz. Încă din anul 1850, germanii boemieni au cerut ridicarea comunității din Poiana Micului la rangul de parohie. Comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost ridicată la rangul de parohie abia în anul 1880. Preotul Josef Szabo a cerut aprobarea pentru construirea unei biserici de piatră. Ca răspuns la această periție, împăratul Franz Joseph al Austriei a donat 500 de florini pentru construirea
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Poiana-Micului locuiau 1.614 credincioși romano-catolici (reprezentând o pondere de 98,66% din populația localității). În vara anului 1939, toate familiile germane au plecat în Germania, împreună cu parohul romano-catolic. Ca urmare a reducerii numerice importante a comunității romano-catolice, Parohia Poiana Micului a fost dată în administrarea Parohiei Gura Humorului (1939-1976), apoi în cea a Parohiei Solonețu Nou (1976-1989). Printre preoții care au activat la Poiana Micului sunt de menționat următorii: Bernhard Kandl, Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu. În timpul celui
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Germania, împreună cu parohul romano-catolic. Ca urmare a reducerii numerice importante a comunității romano-catolice, Parohia Poiana Micului a fost dată în administrarea Parohiei Gura Humorului (1939-1976), apoi în cea a Parohiei Solonețu Nou (1976-1989). Printre preoții care au activat la Poiana Micului sunt de menționat următorii: Bernhard Kandl, Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu. În timpul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a emigrării credincioșilor romano-catolici germani (cu tot cu preoți în unele cazuri) în Germania, multe comunități romano-catolice din Bucovina au
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
preoți. În aceste condiții, preoții din Solonețu Nou au trebuit să se îngrijească și de comunitățile catolice reduse numeric din localitățile învecinate. Pr. pensionar Jósef Chrucki, stabilit la Solonețu Nou, s-a îngrijit în perioada 1941-1944 de comunitatea din Poiana Micului. La 1 mai 1944, după retragerea frontului spre apus, unitățile militare germane aflate în retragere au dat foc satului și bisericii. Biserica a ars din temelii, rămânând în picioare doar câțiva pereți. După război, câteva sute de etnici polonezi au
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
emigrat în Polonia ca urmare a condițiilor vitrege de trai. Credincioșii romano-catolici din sat s-au rugat timp de 20 ani într-o casă situată vizavi de Magazinul comunal. În anul 1964 credincioșii romano-catolici de etnie poloneză rămași la Poiana Micului au reușit să reconstruiască vechea biserică. În perioada 1947-1976 a locuit în sat preotul Iosif Tălmăcel, care a ajutat mult această comunitate atât pe plan duhovnicesc, cât și pe plan social-economic, el fiind specialist în plante medicinale. Acesta nu vorbea
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
a ajutat mult această comunitate atât pe plan duhovnicesc, cât și pe plan social-economic, el fiind specialist în plante medicinale. Acesta nu vorbea limba poloneză, dar a reușit să o învețe și să țină slujbele religioase în poloneză. La Poiana Micului s-a deplasat apoi preotul Iosif Schurgoth, paroh și apoi decan de Gura Humorului, care ținea predica în limba poloneză. Începând din anul 1989, Parohia Poiana Micului a avut din nou preoți stabili și anume: pr. pensionar Cazimir Cotolevici (1989-2003
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
reușit să o învețe și să țină slujbele religioase în poloneză. La Poiana Micului s-a deplasat apoi preotul Iosif Schurgoth, paroh și apoi decan de Gura Humorului, care ținea predica în limba poloneză. Începând din anul 1989, Parohia Poiana Micului a avut din nou preoți stabili și anume: pr. pensionar Cazimir Cotolevici (1989-2003), pr. Marius-Stanislav Bucevski (2003-2005), pr. Alfons-Eugen Zelionka (2005-2006) și pr. Gabriel Bucur (din 2006). În anul 1999 s-a stabilit la Poiana Micului pr. pensionar Andrei Gherguț
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
anul 1989, Parohia Poiana Micului a avut din nou preoți stabili și anume: pr. pensionar Cazimir Cotolevici (1989-2003), pr. Marius-Stanislav Bucevski (2003-2005), pr. Alfons-Eugen Zelionka (2005-2006) și pr. Gabriel Bucur (din 2006). În anul 1999 s-a stabilit la Poiana Micului pr. pensionar Andrei Gherguț (1916-2000), fost vicar general al episcopului Petru Pleșca și ordinarius substitutus al Episcopiei Romano-Catolice de Iași (1977-1978); el a murit la Poiana Micului la 29 ianuarie 2000, fiind înmormântat la Oituz. Începând de la 1 ianuarie 2004
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
pr. Gabriel Bucur (din 2006). În anul 1999 s-a stabilit la Poiana Micului pr. pensionar Andrei Gherguț (1916-2000), fost vicar general al episcopului Petru Pleșca și ordinarius substitutus al Episcopiei Romano-Catolice de Iași (1977-1978); el a murit la Poiana Micului la 29 ianuarie 2000, fiind înmormântat la Oituz. Începând de la 1 ianuarie 2004, Parohia Poiana Micului are în îngrijire spirituală și comunitatea romano-catolică poloneză din Pleșa. La 14 august 2003, la inițiativa foștilor locuitori germani din Poiana Micului, pe peretele
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Andrei Gherguț (1916-2000), fost vicar general al episcopului Petru Pleșca și ordinarius substitutus al Episcopiei Romano-Catolice de Iași (1977-1978); el a murit la Poiana Micului la 29 ianuarie 2000, fiind înmormântat la Oituz. Începând de la 1 ianuarie 2004, Parohia Poiana Micului are în îngrijire spirituală și comunitatea romano-catolică poloneză din Pleșa. La 14 august 2003, la inițiativa foștilor locuitori germani din Poiana Micului, pe peretele interior stâng al bisericii a fost amplasată o placă memorială, care a fost sfințită de episcopul
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
la Poiana Micului la 29 ianuarie 2000, fiind înmormântat la Oituz. Începând de la 1 ianuarie 2004, Parohia Poiana Micului are în îngrijire spirituală și comunitatea romano-catolică poloneză din Pleșa. La 14 august 2003, la inițiativa foștilor locuitori germani din Poiana Micului, pe peretele interior stâng al bisericii a fost amplasată o placă memorială, care a fost sfințită de episcopul Petru Gherghel. Această placă conține următorul text în limbile germană și română: În perioada 6-7 ianuarie 2007, episcopul Petru Gherghel de Iași
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
placă memorială, care a fost sfințită de episcopul Petru Gherghel. Această placă conține următorul text în limbile germană și română: În perioada 6-7 ianuarie 2007, episcopul Petru Gherghel de Iași s-a aflat într-o vizită pastorală în Parohia Poiana Micului, a celebrat o liturghie pontificală în biserica parohială și încă una în filiala Pleșa, a vizitat casa parohială și casa pentru surori și oaspeți și s-a întâlnit cu membrii comitetului bisericesc și cu copiii din parohie, exersând rugăciunile și
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
încă una în filiala Pleșa, a vizitat casa parohială și casa pentru surori și oaspeți și s-a întâlnit cu membrii comitetului bisericesc și cu copiii din parohie, exersând rugăciunile și cântările învățate în limba polonă. Credincioșii din comunitatea Poiana Micului au trebuit să parcurgă distanțe între 1 și 5 km până la biserică, drumul durând între 15 și 60 de minute. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Poiana Micului a fost renovată în iunie-iulie 2008. Pereții exteriori au fost văruiți
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
rugăciunile și cântările învățate în limba polonă. Credincioșii din comunitatea Poiana Micului au trebuit să parcurgă distanțe între 1 și 5 km până la biserică, drumul durând între 15 și 60 de minute. Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Poiana Micului a fost renovată în iunie-iulie 2008. Pereții exteriori au fost văruiți în culoarea albă, s-a înlocuit acoperișul din tablă zincată cu unul nou din țiglă. O parte din fonduri au fost alocate de Ministerul Culturii și Cultelor, la intervenția
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
de Ministerul Culturii și Cultelor, la intervenția deputatului Ghervazen Longher. Cu acest prilej, pe peretele exterior, în stânga intrării, a fost amplasată o placă de marmură cu următorul text în limbile poloneză și română: În decursul timpului, comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost vizitată de mai mulți înalți ierarhi din Polonia: arhiepiscopul Józef Kowalczyk, nunțiu apostolic în Polonia (la 30 mai 2009) - care a donat 500 dolari pentru noua biserică, Henryk Józef Muszyński, arhiepiscopul de Gniezno și primat senior al Poloniei
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]