4,850 matches
-
-l și pe micuțul găsit acum numai o oră de către doamna... ─ Mă numesc Garofița Mihai, am treizeci și opt de ani și-s bucătăreasă la Spitalul Obreja. Doamna Mihai, spuneți-ne cum l-ați găsit pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță, apăi să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns acasă de la servici și am coborât să duc gunoiul, când aud io p-aci prin întunerec un glăscior de cocon, un scâncet, înțălejeți. Io lucrez chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
micuțul găsit acum numai o oră de către doamna... ─ Mă numesc Garofița Mihai, am treizeci și opt de ani și-s bucătăreasă la Spitalul Obreja. Doamna Mihai, spuneți-ne cum l-ați găsit pe micuț? Da’ nu-i micuț că-i micuță, apăi să vedeți cum o fost. De-abia am ajuns acasă de la servici și am coborât să duc gunoiul, când aud io p-aci prin întunerec un glăscior de cocon, un scâncet, înțălejeți. Io lucrez chiar la maternitate la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
statului nostru, de altfel justă, dreptul copilului... Care băiat? Care Moise? N-auziși că-i fată? Lăsați, vă rog... Domnișoară Carbon, vă mulțumim, mulțumim și domnilor Negru și Mihai, stimați telespectatori, iată deci câte căi se deschid dintr-o dată în fața micuței din cutia de napolitane Joe. Cine știe ce-i rezervă soarta? Va fi ea adoptată de familia Mihai, care a găsit-o plângând la ghena blocului? Va fi plasată într-una din instituțiile de stat? Sau va fi negociată pe piața liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aștepta este o dragoste îngăduitoare. Das Reich der Zwei, imperiul pentru doi pe care îl aveam eu și Helga - teritoriul lui, teritoriul pe care îl apăram cu atâta gelozie, nu depășea cu mult marginile marelui nostru pat dublu. O țară micuță, o întindere plată unde eu și Helga țineam loc de munți. Și de vreme ce în afară de dragoste în viața mea nimic nu mai avea sens, cu cătă râvnă studiam geografia! Ce hartă nemaipomenită puteam desena pentru un turist cu înălțimea doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la început - abia ieșiți din facultate și disperați să pară oameni maturi. În spatele nostru, se auzi bubuitul ușilor batante, semn că mai sosise cineva. —Marie! făcu MM. Ia hai să te uiți la caleașca ta de zână! Marie, o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul liber, se aplecă deasupra schițelor. Avea acel chip greu de descris, cu nasul cârn și gura largă a unei păpuși de cârpe. —Super, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mâini subțiri și o coamă lungă, neagră și mătăsoasă, un amestec etnic care ar fi putut intra în nenumărate categorii, de la hispanic la asiatic. Înțelesei de ce MM o pusese să citească rolul Hermiei, una dintre îndrăgostite; Hermia trebuia să fie micuță și întunecată, opusul rivalei sale, Helena. Deși emoționată la început, Tabitha căpătă încredere pe măsură ce înainta și, atunci când se ajunse la marile ei scene, se descurcă destul de bine. Totuși, nu era o prestație care s-o scoată în evidență. Tinerii - Lisandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aici aproape ilegal - clădirea nu are autorizație ca spațiu rezidențial. Dar, are Bob, paznicul de noapte de alături, o vorbă pe care am auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de noapte de alături, o vorbă pe care am auzit-o de mii de ori: cui naiba îi pasă? Chiar și el locuiește practic în ghereta micuță de acolo; și-a instalat un pat de campanie, un aragaz, un radiator micuț și pisica, Shirley Grăsana. Sally mă urmă cărând geanta cea mai ușoară, cea cu masca și echipamentul de protecție, împleticindu-se și plângându-se de mama focului că e grea. Nu-i de mirare că fusese așa de nedumerit când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
numele de scenă. Dacă ar fi fost o blondă cu ochi verzi, s-ar fi numit Primrose 1; sau o brunetă focoasă și ar fi chemat-o Poppy 2; dar, cu aura de păr negru care făcea ca trupul ei micuț să pară și mai fragil și cu ochii ei imenși, de culoarea panseluțelor scufundate în apă, Violet era alegerea perfectă. Purta un pulover închis în față, lălâu, care avea exact aceeași nuanță de albastru violet ca și ochii ei, jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asta pe care o faci. Vreau să fie destul de ciudate. Sophie, cu tunsoarea ei scurtă și asimetrică și urechile mici și ascuțite părea că tocmai a scăpat și ea dintr-o pădure în stilul lui Dali. Purta o vestă pescărească micuță și niște pantaloni de armată exagerat de largi; vesta țipa pe ea, în ciuda faptului că avea corpul foarte mic, iar pantalonii îi atârnau sub talie și abia dacă stăteau pe șoldurile ei înguste. Era o imagine bazată pe jocul proporțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai mare de atât... Se băgă din nou la fund. Era așa de liniște încât puteam auzi zgomotul mâinilor ei care se mișcau pe treptele de fier ale scării ce scârțâiau de mama focului chiar și sub greutatea trupului ei micuț. — Sper că scara mai e bună. Probabil că acuma e numai rugina de ea, zise Bez. N-a mai coborât nimeni acolo de nu mai știu când. Cum o cheamă? Marie? Ascultă, Marie, hai, fii cuminte și ieși de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunt. Nu, bineînțeles că nu o știu. Nu mă implic deloc în latura asta a lucrurilor. — Ce latură? făcui eu, curioasă. —Probe și alte cele. Polițiștii ziceau că a fost actriță. Mi-au arătat fotografia ei. Era atât de drăguță, micuță de tot, cu păr lung și negru - de ce să-i facă așa ceva cineva de aici... — Deci, practic n-a jucat aici? A venit numai la probe? Nu-și mai aduce nimeni aminte. Deci presupun că, cel puțin, n-a jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de hârtii care păreau a fi importante. În aer plutea miros de chimicale, Lysol și soluție de curățat covoarele, în strânsă competiție cu fumul de țigară. Nu mai văzusem biroul într-o așa dezordine. — Dumnezeule, ce jeg, scânci una din micuțele asistente ale directorului de scenă, care intră grăbită o secundă și privi în jur cu groază. Să vezi cum o fi când va trebui să curățăm pentru mâine... Scoase un mini baton de Mars din buzunar și-l rase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Când a intrat, se chiora la ea jumate de stație de poliție. Presupun că și tu, zisei eu, pe un ton sec. Dacă tot nu lucrezi la cazul ăsta. — E, am mai tras și eu cu ochiul, recunoscu Hawkins. E micuță rău, nu? — În mod clar, e greu de crezut că ar fi putut strânge pe cineva de gât, recunoscui eu. Totuși, n-ar avea probleme cu înfiptul unei seringi cu insulină în brațul unui iubit. Philip Cantley n-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și de a-mi alege haine, care să nu fie straturi de pulovere găurite și blugi pătați, mă ținea săptămâni întregi. În cele din urmă, m-am oprit la pantalonii mei cei noi, din vinil, cu talie joasă, un tricou micuț și strâmt care avea inscripționat pe piept „Barbie is a slut!“1 și un pulover cu nasturi, din material plușat. Mi-am prins părul în vârf de cap cu o grămadă de agrafe lucitoare. După care, m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Din impuls, am bătut la ușă. Intră, se auzi vocea lui Hazel. Am deschis ușa, mi-am vârât capul înăuntru și am spus, fără a fi complet nesinceră: Eram în trecere și voiam să știu dacă ești bine. Cabina era micuță, asemenea majorității celorlalte cabine de la teatrul Cross. Existau și câteva cabine mai mari, unde oamenii stăteau doi câte doi, iar Hugo și Bill împărțeau, în virtutea unui armistițiu stânjenitor, cabina vedetei, care practic era formată din două cabine mai mici, unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fețe cunoscute, oameni care lucrau la ziar și mă așteptam cumva să dau peste el. Dar când m-am întors, m-am trezit față în față cu Janey, care era pe jumătate cât el și cu siguranță puțin mai rotunjoară, micuță, pufoasă și drăguță, zâmbindu-mi. Ce cauți aici? zise ea, surprinsă, lucru care nu mă flata. — De ce, nu-s destul de trendy? Sau nu-s pe val? Am îmbrățișat-o cum am putut având în vedere că amândouă aveam în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sam? zise Ben, aplecându-se și ridicând ceva de pe podea. Cred că ți-a scăpat ceva. Își întinse palma către mine. Pe ea se afla o agrafă de păr, argintie, cu o steluță de diamant la capăt. Era o bijuterie micuță și foarte drăguță și-mi dădeam seama foarte bine de ce credea că este a mea; si eu aveam câteva asemănătoare. Doar că nu era. MM era singura femeie, în afară de mie, care se afla în acel moment acolo sus și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum am putut s-o pierd. De obicei, nu cad. Pe platforma de servicii? adăugă ea, perplexă. Ce ciudat. Sophie, care se afla chiar lângă ea, se albise la față; ochii ei semănau cu două găuri imense pe fața ei micuță. Violet nu înțelegea ce însemna acest lucru, în schimb Sophie sigur înțelegea. Mă privi un moment, puternic afectată, după care își lăsă privirea în pământ. Desigur, Violet ignoră cu grație această scenă de culise. Ne gratulă pe toți cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
priza în seara aia, îmbătați de succes, iar regizorul nu făcea excepție. Ca de obicei, arăta ca o bibliotecară, dar de data asta era o bibliotecară venită la petrecerea anuală Seara cititorilor, cu lănțișorul ei de aur la gât, cercei micuți asortați și mai devreme menționata îngrozitoare rochie de un roșu închis. Nu m-ar fi mirat dacă ar fi purtat niște pantofi sport Birkenstock 2 ca să completeze look-ul. Totuși, Matthew o privea de parcă ar fi fost Venus din Milo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am grijă de pantofi. Imediat întinse un picior, care era încălțat cu o pereche de pantofi Manolo Blahnik 1 absolut perfectă, care avea probabil să ajungă la V&A1 și care era făcută din piele întoarsă neagră, cu o cataramă micuță, cu diamante pe bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o înveselească pe prietena ei avea acea alură adolescentină tipică: două bețe legate unul lângă altul, picioare lungi și subțiri, pliurile fustei atârnându-i exact acolo unde ar fi trebuit să se afle fundul. Avea părul prins în niște noduri micuțe, crețe și negre, strâns lipite de scalpul de culoarea castanelor toamna. Prietena ei încă se mai smiorcăia când am trecut pe lângă ele. — De ce mi se întâmplă numai mie? suspină ea. — E, nu-i mai băga în seamă. Sunt o adunătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai mult, pentru că și eu ardeam de nerăbdare să merg acasă cu cumpărăturile și să le încerc din nou. Eram sus, pe platforma unde dorm, încercând o fustă lungă, pe șolduri, din velur, crăpată până la jumătatea coapsei și o vestă micuță, mătăsoasă, destul de strânsă pe corp, când se auzi telefonul, al cărui sunet strident îl bruia, în mod enervant, pe Johnny Cash. În momente ca acestea îmi doream să-mi fi instalat o bară ca acelea pe care le folosesc pompierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după câteva clipe. Se tolăni în hamac, deschise o carte și începu să citească, dar după câteva clipe, o privi din nou pe indigenă. Încerca să-și dea seama de cine îi amintea. De Clarence, nu, bineînțeles; nici de Zoraida, micuța negresă cu care a trăit în timpul șederii la Școala Americilor, din Panamá. Nu i-o amintea nici pe Lola, nici pe Nicole, micuța franțuzoaică de la Saigon; nici pe Etuko, japoneza din Okinawa. Încercă să treacă în revistă toate femeile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
indigenă. Încerca să-și dea seama de cine îi amintea. De Clarence, nu, bineînțeles; nici de Zoraida, micuța negresă cu care a trăit în timpul șederii la Școala Americilor, din Panamá. Nu i-o amintea nici pe Lola, nici pe Nicole, micuța franțuzoaică de la Saigon; nici pe Etuko, japoneza din Okinawa. Încercă să treacă în revistă toate femeile pe care le cunoscuse în viața lui, dar trebui să sfârșească prin a admite că, niciodată, nici una nu se așezase în felul ăsta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]