3,813 matches
-
noastre. Am amânat la maximum plecarea spre casă; ne simțeam bine, echipajul era împrăștiat care pe unde, nici urmă de îngrijorare sau iritare, conform stării zilei. Ne-am îmbarcat, în fine, și am demarat. Și de această dată ne-am minunat de frumusețile pe care natura ni le etala cu dărnicie, în timp ce lăsam în urmă bătrânele meleaguri moldave. Păduri, dealuri împodobite cu pășuni sau livezi, sate frumoase ne întâmpinau la tot pasul. De data aceasta am folosit cealaltă variantă de drum
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
atmosferă caldă ce, în acea stare în care mă aflam, mă învăluia diafan și-mi alina suferința interioară. Rămăsesem ghemuit în colțul meu și mă bucuram cuminte și... trist în același timp. Mă simțeam ca un copil orfan ce se minunează privind pe geam la pomul încărcat cu lumini multicolore, cu globuri, beteală și cu râvnitele jucării, dar căruia lui i se oferă doar imagini, nimic altceva decât... imagini. S-au împărțit daruri și am primit și eu un minunat CD
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
proprii. După ce am intrat în inerția acestei noi conștiințe, am început să mă asimilez noii societăți ce mă adoptase, adică să devin una cu noul tot al cărui element constitutiv începusem să mă simt. Trăiam într-o altă frecvență, era minunat! Minunat a fost câtă vreme m-am lăsat purtat de val, câtă vreme picătura ce eram se avânta entuziast spre larg, uitând de imperfecțiunile ființei umane din care provenea. Și, totuși, picătura divină era inițiată pe imperfecțiunea recunoscută a unei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
activarea instrumentului divin. Din acest moment, interesul meu pentru specia umană dispare și doresc... ... SFÂNTUL? Shri Mataji ne-a activat instrumentul divin prin trezirea energiei Kundalini și antrenarea Ei spre Înalt și a deșteptat în noi conștiința de SFÂNT! Este minunat să știu, să mă identific cu starea de SFÂNT, să mă consider și chiar să mă simt aidoma sfinților! Dar... mă identific eu permanent cu starea? M-am întrebat de multe ori, m-am analizat și, încercând cu discernământ și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
frecvente concursurile pentru slujbe la care nu se înscrie mai mult de un singur candidat ?“ (că se știe dinainte al cui e postul). Au apărut într-adevăr oamenii aceștia în multinaționale, au apărut câțiva oameni în IT, sunt băieții aceia minunați de la MĂgurele, cu ei am putea vedea apărând o masă critică ; sunt oamenii care-și doresc ca țara să se schimbe, dar nu reușesc să creeze încă masa critică pentru a o schimba. Prea puțini oameni văd că e în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
din iconomia de câmp și a tot felul de lucrări; pentru toate minunile ce sau întâmplat în lume, de la facerea lumii până acum; în a 6a din Istoria lumii; în a 7a tot felul de povești; în a 8a istorii minunate; în a 9-a pentru creșterea pruncilor; în a 10-a fiarele cele sălbatice, buruienile cele folositoare și florile cele minunate; în a 11-a starea lumii subt câte stăpâniri și câte neamuri și religii sunt pe lume; în a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în care se insista asupra legăturilor Bucovinei cu Ardealul avea să fie ultimul al revistei” - își amintea în 1923 editorul. În fotografie: George Tofan. El nu se sfia să scrie despre România că este: „un rai pământesc pustiit, o grădină minunată din povești fără îngrijire, fără căutare, peste tot numai ruine, peste care pășesc ca niște umbre de morți figuri moarte fără curaj, care jălesc pe întinsul țării trecutul frumos, prezentul dezolant și viitorul în care nu au încredere.” (Junimea Literară
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rolul bunului samaritean, și aș fi vrut atât de mult să vă văd la noi pentru a înnoda și mai mult legăturile care ne unesc. Când se va întâmpla oare asta? Am reluat Senart, La légende du Bouddha, și mă minunez de toate lucrurile pe care le găsesc! Mai ales acum înțeleg magnifica introducere ce pune bazele unui studiu al mitologiei și legendei, care, în epoca sa, nu putea fi nici măcar înțeles. S-a spus, și pe nedrept, că Buddha și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Mithraic Studies, University Press, Manchester, 1975, îi scria acestuia din urmă: „În orice caz vă sunt recunoscător: ați început un proces al chestionării ce pare să câștige teren printre savanții tineri (în contrast cu Alföldi sau Widengren - nu poți decât să te minunezi de stupiditatea «răspunsurilor» lor)” - cf. scrisoarea din 14 aprilie 1973, în Arhiva SW. Wikander a criticat ipotezele și argumentațiile lui Cumont nu numai punctual, ci a pus la îndoială însăși realitatea fenomenului „mithraism”, calificându-l drept o invenție terminologică a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
din India, prin Japonia („...trebuie să mă întorc prin America. Sunt hotărât să văd Japonia și America la plecare. Ar fi stupid să pierd ocazia. Niciodată nu voi mai avea 23-24 de ani și posibilitatea de a vedea aceste țări minunate printr-o singură călătorie”, Calcutta, 17 aprilie, cf. Europa, Asia, America..., pp. 264-265), fie ca alternativă salvatoare la exasperantele probleme financiare („Dacă totuși prostia și politicianismul îmi vor suprima bursa, eu voi continua să lucrez aici și voi face cerere
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mutare de loc, zâmbește Cristi. Din nou o liniște nemaiîntâlnită se face în jur, amicilor săi nevenindu-le să creadă că ceva putea fi mai important decât mutarea sa în centru. — Numai dacă ai aflat secretul nemuririi ne mai poți minuna, amice, se ridică Fernic și-l îmbrățișează. Ai înnebu- nit, ce veste să bată o așa realizare ? Iar Cristi bagă mâna în paltonul său, scotocind după ceva, și într-un târziu, după nenumărate murmure și șușoteli, scoate câteva foi mototolite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prietenii. Muncești, că văd că muncești, pe fiecare placă cânți tot mai bine, te maturizezi, se vede că nu te lași dus doar pe mâna talentu- lui tău și mai pui și de la tine, și asta, Doamne, iubitul meu, e minunat. Așa te-am crescut și eu, și taică-tu... Ce mândru ar fi fost de tine dac-ar fi fost aici, cred că nu s-ar mai fi oprit să te sărute. Cum ai venit tu cu o traistă în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce îl emanau mișcările ei. Când s-a apropiat de el și i-a putut simți acea mireasmă proaspătă, inconfundabilă, abia atunci Cristi a recunoscut-o pe Domnișoara fără nume. Chiar ea, muza care îi purtase pașii în noaptea aceea minunată de la Răcaru, unde, împins de frumusețea ei, s-a urcat pe scenă s-o impresioneze, iar în loc s-o cucerească pe ea, a cucerit publicul și astfel și-a început cariera. Aproape că nu-i venea să creadă și mai-mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în chingi o chitară. Când l-am întrebat ce-i cu chitara acolo, mi-a răspuns că „nu-i chitară, ci este iubita lui, care îl însoțește pretutindeni“. — Nu pot să cred că ai făcut-o și p-asta, se minunează Cristi, la prima vizită la Băneasa, venit să vadă de ce prie- tenul său parcă se evaporase de-a dreptul. — Ți-am spus, amice, că nu voi muri în viața asta până nu voi zbura. Ți-am spus ? Și-acum zi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
De ce te codești atâta ? — Titi, și eu îți spun : mi-e dragă ca o soră și atât. Lumea mereu vorbește de oricine și îi trece repede. Da, evident că simțim ceva, ceva ce nici nu putem explica, există o chimie minunată între noi, dar rostul ei nu este decât pe scenă și atât. Dragostea ar strica totul... — Doamne, nu-mi vine să cred că din gura ta ies astfel de cuvinte... Cum să strice dragostea ceva ? ! Cum ? Uită-te cât de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tu îi dai o piesă ei și ea îți inspiră alta ție. Și ieșiți apoi la masă și râdeți despre concertele voastre și vă uitați pe texte și râdeți și despre ele. Și ieșiți și vă plimbați, cu sclipirea voastră minunată din ochi, tu cu zâmbetul tău tâmp pe care îl ai de fiecare dată în prezența ei, ea cu zâmbetul ei minunat de copilă, lumea uitându-se după voi și șușotind : uite-i, sunt Cristian și Rada, și copiii visând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vor fi diferite, la modă fiind alte și alte genuri. Dar atât tangoul, cât și jazzul și ce-o mai fi să vină vor reprezenta fiecare generațiile lor. Moda lor. Vor fi artefacte sonore ale existenței noastre și ale timpurilor minunate pe care le-am avut. Eu accept puterea jazzului și mă înclin în fața viitorului său sclipitor, așa cum și alții s-au înclinat în fața romanței, când ea a pătruns în inimile oamenilor. Dar, vedeți dumneavoastră, eu mă înclin în picioare, salutând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îngrozitoare, prietene, iar dacă nu vei pierde tot, până și mințile-ți sănătoase, până și gloria și umanitatea, nu îți vei îndeplini visul. Pot. — De ce, amice ? De ce ? Întoarce-te la Bufet și vezi-ți de cântat, o viață simplă și minunată de om te așteaptă. Lasă eternitatea altora, bucură-te de glorie, de bani și de dragoste, trăiește la fel ca până acum, cât au făcut-o alții-n zece vieți, dar nu o lua de la capăt, pentru că nu știi câtă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
stingeau pe zi ce trecea, iar nopțile și diminețile și le petrecea singur, într-o cămăruță umedă și mizeră de la periferie, întunecoasă, în care stătea de vorbă cu fantomele din mintea sa și râdea amintindu-și tot soiul de întâmplări minunate din tinerețe. Începuse să fumeze din nou și un miros dulceag și îne- căcios se amesteca în cameră cu cel de igrasie al celor patru pereți înguști. Avea un pat foarte jos, un pat de o singură persoană, cât un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
direct, iar odată cu glonțul ce-i va traversa creierul, odată cu ultimele bătăi ale inimii, se vor și apuca de zor să-i șteargă toată cariera, tot ceea ce muncise și sacrificase pentru visul de a deveni nemuritor. — Dar nu a fost minunat ? zâmbește Fernic, care stă și el în pat, la picioarele lui Cristi, sprijinit de perete. — A fost mai mult decât aș fi visat vreodată, Ionele. Am trăit ceea ce alții poate nu vor apuca niciodată în viața lor. Am simțit gloria
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dar tu, Bret? întrebă ea. Tu nu te amețești? - Ascultă, să fii cel mai mare scriitor din America în categoria celor sub patruzeci e o mare povară. E greu de tot. Mi-a aruncat o privire plină de venin. - Mă minunez de eroismul tău. - Te ocupi de fiica ta, te rog? - De ce nu te ocupi tu? zise ea. Pe tine te ține de mână. - Dar atunci cine-i va întâmpina pe oaspeții surpriză și... Jayne plecă înainte să termin fraza și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ce anume - că sunt atât de îngăduitoare? În spatele ei, Omar vorbea la celular, învârtindu-se și gesticulând spre perete și nu m-am putu stăpâni să nu mă uit din nou în sus. Cum se putea ajunge acolo? M-am minunat. Doar dacă-ar zbura? veni răspunsul. - Ce ziceai de piatra de mormânt? întrebă Jayne. Alo, Bret? Am făcut efortul de a mă rupe de contemplarea zidului și de a mă întoarce spre Jayne. - Da, când m-am întors aseară, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a fost atunci când am realizat - după ce m-au întrebat - că nu aveam nici o fotografie a fiului meu. Au urmat întrebări despre Jayne, despre viața în suburbia de pe Coasta de East, despre vânătaia de pe obraz („Am căzut“). Surorile mele s-au minunat cât de mult am început să semăn cu tata acum, când intrasem în vârsta a doua. Am dat din cap și le-am întrebat despre recentele lor drame și triumfuri; una era asistenta actriței Diane Keaton; cealaltă tocmai ieșise dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
privindu-mă prin geam pentru ultima oară. Se uita la povestirea asta cu afecțiune. Mi-am dat seama că fiul meu îmi lăsase un desen: un peisaj lunar. Era atât de detaliat încât a trebuit să zăbovesc îndelung asupra lui, minunându-mă de răbdarea de care fiul meu fusese capabil ca să poată desena anume acest peisaj lunar. De unde această determinare ardentă, neostoită? Am văzut atunci că era scris un cuvânt pe desen și l-am atins cu mâna. Nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vor urma exemplele! Dea Domnul! Pentru noi doi tristețea e mai mare că chinul vieții este aproape de capăt! Pentru dvs. (...), terminus-ul e mult mai departe. În tot cazul, vara ne dă frumoase satisfacții și ne Întărește rezistența. Brașovul e minunat, reconfortant, și e foarte primitor. Ne pare rău că Împrejurările nu-ți dau posibilitatea să profitați. Să sperăm că anul acesta tot ne veți face plăcerea. Soției și dvs. vă dorim multă sănătate, mulțumire și o stare de indiferență față de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]