6,419 matches
-
Gh. Asachi, Constantin Stamati, Al. Pelimon, Romulus Scriban, Fr. Damé, Dimitrie Bolintineanu și, evident, Eminescu, căruia îi este acordată o treime din spațiul cărții. SCRIERI: Poeme, București, 1971; Dacii în conștiința romanticilor noștri, București, 1979; Fără chip, București, 1980; Îmblânzirea miracolului, București, 1983; Stup împietrit, București, 1999; Ajunul tăcerii, București, 2001. Repere bibliografice: Dan Cristea, Ovidia Babu, „Poeme”, RL, 1971, 15; Mihai Coman, Istoria unei idei..., LCF, 1979, 15; D. Păcurariu, „Dacii în conștiința romanticilor noștri”, CRC, 1979, 34; G. Lange
BABU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
Sânziene, Reșița, 1997; Îndestularea cu dor, Reșița, 1997; Oglinzi în inima pietrei, Reșița, 2002. Repere bibliografice: Olimpia Berca, Dintre sute de catarge, O, 1985, 26; Constanța Buzea, Șase ipostaze ale aceluiași izvor, AFT, 1985, 8; Octavian Doclin, Poetul în valea miracolelor, „Semenicul”, 1997, 1-2; Ionel Bota, Fals tratat despre „întemeierea” melancoliei. Eseu asupra poeziei lui Iosif Băcilă, Reșița, 2002. O.B.
BACILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
în germană de tatăl său), și în volum cu Poemele poetului tânăr (1935), care primește Premiul Fundațiilor Regale și Premiul Societății Scriitorilor Români. Poemele poetului tânăr se remarcă prin ingenuitate și prin prospețimea plină de vitalitate a percepției. Poetul trăiește miracolul unei existențe plenare, cosmicizate prin intermediul scrisului. Transformat în zeu ce colindă, cu „flautul de azur pe umăr” (Relieful poetului), printr-un univers armonios, poetul se regăsește și se contopește cu acesta, într-un impuls demiurgic integrator: „Să dormi cu capul
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
rit. / Și pâinea este moale și cornul e cu sare / Și mama se-ngrijise de ceapă și cuțit.” Adept al unei viziuni animiste asupra lumii, A. organizează evenimentele zilnice într-o istorie sacră, ale cărei începuturi fabuloase sunt marcate de miracolul nașterii unui mânz pe câmp, sub ochii inocenți ai copilului: „Se ridicase mânzul - întâi pe un genunchi, / Apoi pe celălalt, pe o copită. / Și dintr-o dată lumea din haos se-nchega / Și-și părăsea pământul întâia lui clipită.” Poetul transformă
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
voastră copii. Cu Scufița Roșie, Alba-ca- Zăpada și multe altele. Am început să trăiesc în lumea basmului, văzând, aplaudând dar mai ales urcând pe scenă alături de actori. N-a fost ușor, dar astăzi, cred că m-am acomodat repede cu miracolul unic al basmului. Am interpretat multe roluri, peste...., dar dintre ele cele mai dragi au fost.... Astăzi, premiera cu spectacolul ,,Secretele Castelului Părăsit” este un pretext al autorului de a rescrie un basm, împreună cu cei trei copii, pentru că tot ce-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
dirijează) Soarele: (care în acest timp strălucește și mai puternic. Voce) Oamenii să fiți fericiți atâta timp cât veți avea grijă de Pământ, am să vă ocrotesc în veci cu lumina și căldura mea. Am să vă las viața, acest miracol cum îi spuneți voi, pe care am dat-o doar Pământului. La revedere, oameni! La revedere, Gigele! Gigel: La revedere, Soare! Și să nu uiți că aici, pe Pământ, ai un prieten de nădejde. Pe mine, Gigel! (veselie generală. Se
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
a venit un pui de căprioară cu lacrimi în ochi, fiindcă niște vânători i-au străpuns inima mamei sale cu gloanțe grele. Puiul de căprioară își așezase capul în poalele ei și așa dormise toată noaptea. Când se trezi fata, miracol, pe fusta ei găsi o petală de trandafir galben, fără să fie prin împrejurimi astfel de flori. Mirosea frumos, iar prințesa o înfășurase cu mare grijă, în batista ei de borangic alb. A doua seară oboseala drumului o răpuse la
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
au ele loc, în mintea mea. Am ajuns repede acasă și m-am despărțit de Alexandru la colțul străzii, el luând-o pe Bulevardul Principal, eu pe aleea ce este îngrădită de lalele și de sălcii plângătoare. Nu e nici un miracol faptul că mediul e toxic și totuși sălciile și lalelele împodobesc câteva alei din oraș. Plantele sunt plămânii planetei, dar nici ele nu reușeau să țină pasul cu tendința autodistructivă a omenirii și au rămas în urmă. Când mediul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ochii închiși. N-am vrut să-i văd fața pentru că mi-ar fi părut rău pentru el și i-aș fi plâns moartea, iar el nu merita lacrimile mele. Nimeni nu ar trebui să moară. De ce trebuie să se sfârșească miracolul vieții atât de macabru și josnic? De ce incertitudinea vieții trebuie curmată de siguranța morții? Am auzit sunetul sec al glonțului care i-a spart tâmpla și zgomotul metalic al pistolului care i-a alunecat din mâna inertă pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
strălucitor. La Paris, se plîngea uneori că nu dispăruseră unele senzații, cărora le păstrase o amintire nostalgică: o pală de aer Încălzit de soare pe obraz, jocul luminii printre frunze sau scîrțîitul pietrișului sub pașii mulțimii, și chiar gustul prafului. Miracolul Însă se petrecea la Vichy. În timp ce se gîndea la discuția cu Lecoeur, se simțea parcă Învăluit de ambianță și nu-i scăpa nimic din ce se Întîmpla În jur. GÎndea? Visa cu ochii deschiși? Pe lângă el treceau Întruna oameni, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și expiră adânc. Nimeni nu se ostenește să cerceteze care este voia zeilor. Dacă or avea vreuna. Miracolele sunt implicit etichetate drept semne rele, prevestitoare de catastrofă, pentru că perturbă ordinea naturii... Se destinde, dintr-odată. Dar nu există semn, oricât de înfricoșător ar fi, care să indice un proces fatal și iremediabil. Îi vine să râdă. Se va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu înghețată degresată, care să meargă cu ea. Poate nu e ăsta cel mai aventuros meniu, ce-i drept, dar amintiți-vă că este vorba de un om obsedat să nu consume prea multe calorii și într-adevăr e un miracol că a scăpat brânza de capră pe-acolo. Brad nu e deloc un bucătar minunat, dar are șase rețete minunate pe care le tot folosește. Notează cu grijă pe care dintre ele cui anume a servit-o, pentru eventualitatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-și ajute tovarășii, numai Velasco umbla singur printre oamenii sprijiniți de perete sau prăbușiți pe burtă ca niște cadavre și îi îngrijea pe răniți. În sfârșit se lumină de ziuă. Acum că furtuna trecuse, orizontul își schimba ca prin miracol culoarea din auriu în trandafiriu. Pe măsură ce văzduhul se colora, se lumina și oceanul. Nu se mai auzea nimic altceva în afară de sunetul valurilor ce se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca dureri reumatice (doctorul D.C. Jarvis, 1981,(12) și părintele Sebastian Kneipp, (13)). Excesul de alimente ingerate perturbă metabolismul, produce boli metabolice (diabetul), degenerând organismul uman până la imobilizare, orbire și moarte. Părintele Sebastian Kneipp (13), în cartea sa „Farmacia verde. Miracolul vindecării bolilor.” explică pe larg și pe înțelesul tuturor, efectul negativ al supraalimentației și indică terapii naturiste pentru dizolvarea și evacuarea depozitelor de deșeuri din corp, dar numai după ce omul respectiv revine la alimentația normală, fără excese. Tot în această
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
trece nestatornic și trist zenitul Pe buze-mi odihnește pecete de aur Cuvântul Înțeleptul, duiosul mesager al forței divine Ochii abia îl zăresc prin bezna tăcută din mine Lăcrimând peste visuri prin făgașuri luciri pribegesc Inundați de lumină uimiți de miracol privesc
L?crim?nd peste visuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83226_a_84551]
-
sprijină fruntea pe umărul teiului din curte și-și lasă lacrimile argintate, printre golașele crengi învăluite în vântul rece, ca într-o pelerină a timpului. Până în zori, ochii necuprinși ai astrelor, îngemănați cu ai mei, scrutează adâncimea nopții, în căutarea miracolului creației.
?ntre noapte ?i zi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83251_a_84576]
-
Alexe Ce liniște-adâncă și pace e sus, Întreg Paradisul stă încremenit. Coboară spre zări pământene Isus, Ocean de iubire spre lume venit. Nimic nu se mișcă, nici vânt nu adie, Pe cerul senin nu zăresc nici un nor. E-un mare miracol, sfântă solie Azi, Domnu-n splendoare primește onor. Solemnă natură tace. E seară Și Tatăl divin de durere-i pătruns, Căci Fiul lui drag alege să moară, Trădat mișelește de omul ascuns. Dar jos pe pamant se-aprinde-o lumină, Speranța-ncolțește în
Simbolul Cr?ciunului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83253_a_84578]
-
drept ma, și aproape anesteziază intestinul, mai ales la cei cu o natură mai delicată. Adică Dwight, În cazul nostru. A doua zi, când grupul s-a adunat la micul dejun, Bennie avea un anunț de făcut: — Aproape ca prin miracol, domnișoara Rong a reușit să ne rezerve bilete de avion pentru astăzi ca să putem să plecăm cât mai repede, ca un fel de ultim favor. În câteva ore urmau să plece de pe aeroportul din Lijiang spre Mangshi, care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ochii lui Dwight aproape se umplură de lacrimi de recunoștință. Harry și Moff Îl ajutară să se urce În căruță. Fața Roxannei era marcată de Îngrijorare maternă și Îl mângâia pe frunte. Încă Îl mai iubea. Îi venea să plângă. Miracolul iubirii nu i se păruse niciodată mai puternic. În timp ce străinii ieșeau din sat, membrii familiei vizitate Îi mulțumeau bunicii lor acum decedate pentru norocul care dăduse peste ei: zece dolari americani doar pentru un drum cu căruța până la capătul uliței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru seminariile lui despre câini. Apoi Anglia, Anglia, Anglia cu conștiința Încărcată și nu pentru că ocazia era Înmormântarea mamei lui, ci ziua ei de naștere sărbătorită cu Înțelegerea deplină a faptului că nu mai era nici urmă de cancer. Un miracol În toată regula. De fapt, nu fusese niciodată cancer, doar niște ganglioni inflamați, iar ea Își imaginase ce era mai rău pentru că așa fusese ea toată viața: o ghinionistă, asta spunea mereu. Harry se pregătise pentru moartea ei atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o grenadă În apă care exploda aducând la suprafață trupuri fără viață și pești care se roteau apoi În vârtejuri precum frunzele de nuferi. Câțiva dintre oamenii din Locul Fără Nume Își pierduseră Întreaga familie În acest fel. Era un miracol și o nenorocire că Domnul Îi cruțase tocmai pe ei. Dar acum era sezonul secetos. Iar soldații vânători de oameni erau leneși, se pregăteau pentru serbările de Ziua Independenței. Numărul soldaților se Împuținase Încă de anul trecut pe vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nume. Mai devreme, cât ei se odihniseră pe copacul căzut, Vaselină o luase la picior și se dusese În tabăra tribului său să-i anunțe că Fratele Alb Mai Mic și suita sa sosesc. Cei din Locul Fără Nume Încremeniră. Miracolul pentru care se rugaseră atât se Împlinise. De trei ani, tot aduceau ofrande În speranța că acest lucru se va Întâmpla. —E adevărat? spuse o bătrână Într-un final. —Tăiați o găină, spuse Vaselină. Se așteaptă la un festin. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Învățăturile lui erau o combinație perfect dozată de elemente care aveau darul de a ține sub control un popor oprimat: teama de uitare, legi stricte de supunere, pedepse aspre pentru cei care se Îndoiesc, ritualuri care implicau festinuri, producerea de miracole și promisiunea nemuririi În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. În câțiva ani, turma lui Seraphineas Andrews crescu la câteva mii, numărul adepților Îngroșându-se considerabil datorită numeroșilor „copii ai Regelui Naților“, o sută și ceva, toți concepuți de Seraphineas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și organizaseră Înmormântări, credința celor optimiști a fost din plin răsplătită când cei crezuți morți s-au Întors acasă Întregi și nevătămați, doar cu o poftă nebună de mâncare gătită În casă. Să fie puterea iubirii care face astfel de miracole posibile? Oare cât de mult o iubeau de fapt copiii ei? Dacă erau deja În doliu după ea, oare asta Îi micșora ei șansele de a fi găsită vreodată? Heidi se gândea la lucruri care să-i ajute să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai mult de-atât. Harry era complet nedumerit. Intervenise vreo criză națională? Dădu drumul la televizor. Nimic. Oricare ar fi fost motivul, măcar nu avea nici o legătură cu el. 17tc "17" Încep să se producă miracoletc "Încep să se producă miracole" D e câteva zile, prietenii mei din junglă pedalau cu rândul pe bicicletă pentru a ține Încărcate bateriile. Zi și noapte, urmăreau știrile pe diferite canale de satelit: BBC, CNN, Star din Hong Kong, TV Myanmar Internațional, și cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]