5,723 matches
-
mântuie prin anamneză, Elie Wiesel spunea că "fără memorie existența ar fi aridă și opacă", salvarea umanității imposibilă. Apelul la resursele memoriei comportă deci un temei pragmatic, imediat, însă și unul de ordin superior, în numele căruia se poate vorbi de "puterea mistică a memoriei". Prin ea ne îmbogățim în adevăr sufletul, ne construim ordinea interioară, acea "adequatio rei at intellectus" prin care teologii defineau mai demult adevărul. Ordinea gândirii nu se poate obține decât pe seama unui apel sistematic la memorie, la experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
poate, dincolo de lume, la trezirea din acest vis care este viața (după Calderón) sau la trezirea din ațipirea provizorie care, după Leibniz, este moartea. Astfel, fastul lumesc al teatrului, ce poartă în sine conștiința propriului caracter iluzoriu, pregătește asceza poetului mistic (¿Ques es la vida? Una ilusion,/ Una sombra, una ficcion, / Y el mayor bien es pequeño; / Que toda la vida es sueño; / Y los sueños son"Calderón, Teatro// Ce este viața? O iluzie?/ O umbră, o ficțiune?/ Și cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
iar această dorință face derizorie și demnă de dispreț orice altă cucerire. Cine îl întâlnește pe Dumnezeu intra în posesia adevărului etern, în timp ce orice alt adevăr rămâne la nivel de efemer. Renunțarea la lume, departe de a atenua grandoarea căutării mistice, o mărește, este simbolul însuși al nemărginirii câștigului. Cioran vede în această megalomanie distrugerea esenței înseși a creștinismului, delir de grandoare pe care il disimulează în spatele "mieroșeniilor" sale, pofte fără măsură pe care le maschează prin umilință și milă. Că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
era, prin ardoarea ei, spune Cioran, "atât de fascinantă, încât ai sentimentul credinței, chiar dacă nu crezi (...) Primejdia convertirii îl paste pe orice necredincios care o citește cu pasiune pe spaniolă această"11. Cioran vorbește despre atracția irezistibila a beatitudinii extazului mistic, "experiența extremă", pe care consideră că trebuie trăită numai în singurătate. Excesele sfinților l-au atras prin latura lor provocatoare, amăgit de posibilitatea atingerii absolutului, dar că, însuflețit deopotrivă de ispita absolutului și de sentimentul persistent al vacuității, "cum puteam
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
perfecționare interioară și de sublimare a dragostei"15. Versuri că acestea : "Exist fără să trăiesc în mine / Și viața înaltă o aștept / Că mor pentru că nu mor"16 ale Sfintei nu-l lasă indiferent pe Cioran, chiar dacă, după aceste experiențe mistice, Cioran se simte "năpădit de conștiință eșecului" și "înțeleg că nu aparțin rasei celor care găsesc, ci că destinul meu este să mă chinuiesc și să lâncezesc"17. Eșecul mistic face din Cioran un om fără Dumnezeu, ca și alt
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu-l lasă indiferent pe Cioran, chiar dacă, după aceste experiențe mistice, Cioran se simte "năpădit de conștiință eșecului" și "înțeleg că nu aparțin rasei celor care găsesc, ci că destinul meu este să mă chinuiesc și să lâncezesc"17. Eșecul mistic face din Cioran un om fără Dumnezeu, ca și alt gânditor al disperării tragice a omului fără divinitate, Hölderlin. Cioran este bolnav de ne-credință, dorește cu disperare să creadă, să se mântuiască prin apropierea de Dumnezeu, insă religia să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care orgoliul sau nu putea să adere. Patrice Bollon nu vrea să vadă în rechizitoriul, cu adevarat fulminant, pe care Cioran îl face creștinismului o iubire ignorată, reversul unei dorințe ardente de comunicare; după el, Cioran ar reveni la teme mistice doar pentru a-și arăta "necredința". Cioran nu este un credincios comun, ci unul care vrea să pătrundă în gândurile lui Dumnezeu, care îl contestă pe Dumnezeu, acuzându-l de intoleranță și intransigenta. "Culpă" lui Dumnezeu este că nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Antistene, care declara că preferă să-și piardă mințile decât să simtă o plăcere. Chipul lui Cioran nu are nimic senin, poate doar o nostalgie după frumusețea sfinților. Dacă lumea se face suportabila uneori pentru Cioran, le-o datorează efuziunilor mistice, care îl pot apropia de "o amăgire de absolut", însă, "când ai devenit incapabil să simți, nu zic o tranșă, dar măcar o umbră de tranșă, la ce bun să alergi după ale altora? Am trecut pe langă extaz, ba
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și întregii umanități, tocmai "pentru că dețin puterea", adică râul. Descinderea această interioară ne duce cu gândul și la misticii din secolul al XVI-lea. Căutarea cunoașterii prin lipsirea de vedere, drumul spre tenebre al lui Fernando-Sábato îmbracă aspecte ale experienței mistice. Sfântă Teresa din Avila și Sân Juan de la Cruz nu căutau sectă orbilor, dar se retrăgeau în peșteri adânci, în nopți întunecoase. Coborârea spre măruntaiele pământului simboliză retragerea către interiorul ființei, catre sufletul ei, necesară pentru a ajunge la cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Juan de la Cruz nu căutau sectă orbilor, dar se retrăgeau în peșteri adânci, în nopți întunecoase. Coborârea spre măruntaiele pământului simboliză retragerea către interiorul ființei, catre sufletul ei, necesară pentru a ajunge la cunoașterea omului. Întunericul din adâncuri le oferea misticilor izolarea de lume și singura soluție prin care se puteau adânci în lumea lor interioară. Sábato respectă, prin această călătorie în subterane, codul care a fost acceptat dintotdeauna, conform căruia în cer stăpânește Binele (Dumnezeu în religie), iar Râul domnește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
când Iosif a fost avertizat în vis că este voia Domnului ca să se nască Mesia. Din acest motiv și datorită similarității dintre revelațiile Fecioarei si ale lui Iosif și revelațiile fratelui Fiacre, nașterea Delfinului a fost privită ca un act mistic, de bunăvoință divină, semn că Dumnezeu privea din nou zâmbitor la Franța și supușii săi. După venirea pe lume a lui Ludovic al XIV-lea, regele a declarat sărbătoare națională și a închinat regatul Fecioarei Maria, dând naștere, așa cum numește
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
is represented in front of the mother of God to whom he offers his crown and sceptre.” Din punct de vedere istoric și literar oficial, circumstanțele care au condus la fericitul eveniment nu au fost nici pe departe de natură mistică, ci pur biologică. Ludovic al XIII-lea, mare pasionat de vânătoare a fost surprins de o furtună puternică în apropierea palatului Luvru, unde își avea apartamentele regina. Deoarece vizita regelui a fost neașteptată, apartamentele regale nu erau pregătite și pe
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
i s-a solicitat acest lucru a fost faptul că a prezis nașterea unui copil minune în lucrarea sa La città del Sole. Cu ocazia întocmirii horoscopului, acesta face o serie de preziceri. Profețiile sunt făcute pe un ton special, mistic și cald, pentru că între Delfin și bătrânul profet era o legătura specială. În ziua nașterii copilului, bătrânul împlinea șaptezeci de ani. Tonul profețiilor este asemănător stilului folosit de Virgil în Bucolicele:,,Fie ca muzele care l-au hrănit pe Virgil
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
dincolo de însușirile lor individuale asemănătoare "6. Actul specific al rațiunii umane distingerea esenței de fenomen, a invizibilului de vizibil este considerat de H. Wald „printre cele mai mari evenimente din istoria omenirii" și a apărut pentru prima dată sub înfățișare mistică. Categoriile fundamentale ale gândirii esența și fenomenul, generalul și individualul, necesitatea și hazardul, etc. precum și formele lor logice noțiunea, judecata, raționamentulau luat naștere în nemijlocită legătura eu procedeele magice prin care primitivii se zbăteau să îmblânzească natura”7 . Același autor
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
dincolo de însușirile lor individuale asemănătoare "6. Actul specific al rațiunii umane distingerea esenței de fenomen, a invizibilului de vizibil este considerat de H. Wald „printre cele mai mari evenimente din istoria omenirii" și a apărut pentru prima dată sub înfățișare mistică. Categoriile fundamentale ale gândirii esența și fenomenul, generalul și individualul, necesitatea și hazardul, etc. precum și formele lor logice noțiunea, judecata, raționamentulau luat naștere în nemijlocită legătura eu procedeele magice prin care primitivii se zbăteau să îmblânzească natura”7 . Același autor
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
în ideea heracliteană ,,totul curge, nimic nu rămâne neschimbat". Personajul blecherian va experimenta atâtea ,,niveluri de realitate" câte schimbări ale lumii va percepe mintea sa. Durand va substitui verbul "a fi" cu "a deveni". Cele trei regiuni schizomorfă, sintetică și mistică sunt definite ca ,,o aglomerare de seme" a căror recunoaștere se face prin metoda omologiei, care presupune că fiecare nou ,,sem" identificat nu este decât o ,,variație pe o temă verbală dată". Teoria lui Durand este de fapt o arhetipologie
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sufletului mântuit, mukkha. Actul sexual nu este un impediment, ci singura posibilitate prin care se poate ajunge la libertatea concretă. Pentru împlinirea acestui deziderat, erosul trebuie transformat din instinct în ritual. După etapa exercițiilor pregătitoare urmează ritualul propriu-zis al iubirii mistice. Acest ritual, după cum susține tot Bose în cartea sa, Comentariu la disciplina spirituală în tovărășia femeii, evidențiază caracterul ceremonial al unirii sexuale între sadhana (cel care practică această disciplină) și nayika (femeia indispensabilă practicii). Ceremonia propriu-zisă cuprinde opt părți. Partea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Bose în cartea sa, Comentariu la disciplina spirituală în tovărășia femeii, evidențiază caracterul ceremonial al unirii sexuale între sadhana (cel care practică această disciplină) și nayika (femeia indispensabilă practicii). Ceremonia propriu-zisă cuprinde opt părți. Partea întâi presupune repetarea unei formule mistice de o sută opt ori, după fiecare douăzeci și cinci de formule, sadhana este cel care oferă femeii câteva flori. În această primă parte, nayika este asemănată cu o zeiță căreia i se aduc ofrande. Partea a doua, smarana, adică "amintirea, intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se recită altă formulă de o sută nouă ori fixându-se astfel orientarea precisă a ritualului ce va urma. Partea a treia, aropa, "atribuirea altor însușiri obiectului", consistă în repetarea de douăzeci și cinci de ori, cu ochii închiși, a unei formule mistice, după care ,,neofitul" deschide ochii și oferă alte flori. În această etapă a ritualului, femeia începe să se ,,transforme concret" în zeiță. Partea a patra manana, "a-și aminti frumusețea femeii când ea e absentă", presupune o interiorizare a ritului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a ritului, deoarece deși se repetă de o sută trei ori o formulă foarte lungă, această formulă trebuie pronunțată mental, și o dată cu ea, imaginea femeii trebuie să-i rămână celui care practică ritualul, în minte. Partea a cincea, dhyana, "meditația mistică", presupune așezarea femeii în stânga bărbatului, unde aceasta va fi sărutată, "astfel ca mintea să se inspire, să fie pătrunsă de emotivitate". În această parte se repetă o formulă de două zeci și cinci de ori, după care i se permite
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care se apleacă în fața femeii de nouăsprezece ori, oferindu-i alte ofrande. Femeia este așezată pe pat, bărbatul recitând încontinuu. După aceasta, femeia este iarăși așezată pe scaunul ei, unde a primit ofrandele, cu mâinile ridicate, apoi, după câteva rituri mistice, este din nou purtată pe brațe în pat, unde va începe "jocul sexual". Următoarea etapă, sahajiya, este etapa propriu-zisă a jocului. Japa, traductibilă prin sentimentul care există în momentul despărțirii în zori și aradhana care semnifică cult reprezintă ultimele două
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dori să iasă din această relație. Isa, spre deosebire de Emanuel, nu va înceta să creadă în fiecare element din real pe care-l consideră prelungitor al existenței sale șubrezite, fie că acesta este personajul straniu care-i propune vindecarea pe căi mistice, fie că este Celina cu care continuă cu frenezie jocul de cărți: În fiecare zi joc cărți cu Celina, noi spunem că nu jucăm pe nimic, dar eu joc în gândul meu pe zile... pe zile de viață... Câte puncte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
respectivilor într-un azil de alienați, ci mai curînd în India, unde se pare că se bucură de o anumită șansă de a obține admirația dacă nu chiar adorația mulțimilor. În Occident, nbunia sfîntă se manifestă mai curînd prin delir mistic însoțit de halucinații, care exprimă alternanța dintre perioadele de vanitate și cele de culpabilitate. Subiectul care aspiră la puritatea imaculată se simte asaltat în timpul coșmarurilor din perioadele sale de culpabilitate de stări de depresiune și interiorizare care îl fac să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
util chiar mai important în acest context decît înțelegerea procesului de agravare a motivațiilor vanitoase susceptibile să facă din orice personaj-călăuză o imagine, o fantasmă exaltată și exaltantă, putînd în ultimă instanță duce la identificarea delirantă, care are în nebunia mistică sensul identificării cu Iisus. Este suficient ca respectivul credincios să înceapă să VREA să-l imite pentru ca acesta să-și traseze sarcina exaltată, motiv central al nerozităților datorate în esență unor sentimente de superioritate față de ceilalți, al căror elan are
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Obligația impusă textual credincioșilor de a fi "desăvîrșiți precum Tatăl ceresc" este în mod necesar o interpolare, întrucît cel care ar vrea să facă tot posibilul ca să fie la înălțimea exigenței sale ar risca foarte mult să atingă culmea delirului mistic. Eliminînd interpolarea, rămîne faptul că vanitatea există în toate domeniile vieții și în toate gradele intermediare aflate între exaltarea imaginativă a nervozității și exaltarea delirantă. Este deci firesc ca toate aceste grade multiple de vanitate să existe și în credințele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]