3,510 matches
-
1998; Buchan, 1993; Blumer, 1994; Scott, 1995). Wallace (1998) consideră chiar că, decât să se forțeze sau să se aștepte constituirea unui Euro-polity funcțional 1 prin impunerea unor modele (de exemplu, modelul descentralizării sistemice de tip „federație”2), se poate miza pe mobilizarea structurilor naționale care să susțină interese comune prin rețele transfrontaliere, consorții sectoriale și alte forme ale guvernanței, care implică relații directe Între Comisia Europeană 3 și beneficiarii politicilor europene, evitând raporturile birocratice dintre guverne și instituțiile europene, care
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
categoric] în lupta pentru existent] reprezint] cel mai bun rezultat posibil, ea este adesea imposibil de atins, mai ales c] fiecare organism încearc] s] obțin] același lucru. Drept urmare, este de preferat s] împărți o felie de pr]jitur] decât s] mizezi pe posibilitatea de a obține totul sau nimic. Exist] diverse mecanisme despre care se crede c] stau la baza unei astfel de cooper]ri. Cel mai frapant exemplu este acela al insectelor sociale: unele femele își consacr] întreaga viat] îngrijirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la parametrii ei interbelici decît prin soluția unică a proprietății. Va mai cunoaște, probabil, prin resurecția actualelor forțe criptocomuniste (care urmăresc de fapt obnubilarea legilor proprietății) o poticnire vremelnică, șansa unică însă nu poate fi decît cea pe care a mizat (dramatic și pierzînd electorat) puterea autentic democrată de după 1996. Mai contează că peste un an, doi, trei nu voi mai putea sta cîteva zile în vilișoara asta cam fanată? Și care nu-mi aparține? Sigur, nu. Fără nici o supărare. Zoo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
faimoase ale unei diplomații care, de fapt, nu avea de ales. Astfel, românii au trebuit să trăiască și să creeze în spațiul îngust rămas liber între state și culturi puternice, uneori opresive. Pentru a rămâne ei înșiși, au trebuit să mizeze întotdeauna pe o multiplă diferențiere și pe o multiplă apropiere. Iată de ce a fi și a rămâne român este marea temă a unei culturi care a trebuit să se gândească pe sine în termenii, uneori constrângători, ai supraviețuirii. Acest mit
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
filosofice", pusă deja la lucru aici, în chiar limitele și constrângerile pe care aceasta, istoric, și le-a dat sieși, constrângeri care nu sunt altele decât cele ale gândirii autonome despre care am amintit mai sus. Neuitând, tocmai pornind de la (mizând pe) un astfel de "început", că scopul este de a scoate la iveală însăși îndreptățirea actelor de preluare și prelucrare a faptului "unitate de viață omenească" în ceea ce el este ca atare, operație care implică și arătarea de sine ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la genealogia dictaturii judicativului: a) reconstrucțiile științei logicii, fiindcă ele vizează în mod explicit limitele logos-ului formal, evitând, în măsura în care vizează aceste limite, excesele formaliste și "analitice"; b) antropologiile teologice, fiindcă acestea, deși acceptă, încă din premise, formule "onto-teo-logice" predeterminate, mizează, chiar de la nivelul limbajului, pe șansa de a rosti după logos-ul întreg, evitând, tocmai în măsura în care rostesc astfel, capcana ideologiei (a celei religioase, în primul rând), dar, filosofic vorbind, chiar unele excese tehnic-"fenomenologice". Pentru primul fapt, ar fi de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de semnificativ pentru însuși destinul umanului. Distribuirea prin împărțire a logos-ului rezolvă (într-o anumită măsură), mai întâi, o tensiune creată prin "mișcarea" sofistă, legată de problema naturii obiectului și a dependenței acestuia față de subiect. Trebuie spus că sofiștii mizau mai degrabă pe o confuzie de natură între obiect și subiect, susținând că totul, pentru cunoaștere, îl reprezintă travaliul conștiinței cunoscătoare (obiectul fiind dependent în mod covârșitor de subiect). Celebra trilemă a lui Gorgias poate fi înțeleasă în acest cadru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a unor noi interpretări, care constituie propoziții ce devin forme logice alethice (care pot lua valoare de adevăr), căpătând astfel funcții cognitive propriu-zise, atunci multiplicarea formei raționament conduce către analitică. Dacă sunt atașate aceleași elemente interpretative la argumentare (raționamentul dialectic), mizând de la bun început pe ideea de adevăr plauzibil, este constituită dialectica. Propriul acesteia din urmă este orizontalizarea interpretării și posibilitatea, pe această bază, a întrebărilor și răspunsurilor care îngăduie noi întrebări. Ar mai fi de observat că analitica și dialectica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către diferența dintre forma logică și obiectul care o umple (direcție prin excelență formală); b) către diferența dintre ceea-ce-este (Bine, ființă ca ființă, Prim motor, materie și formă etc.) și ceea-ce-nu-este, folosind limbajul parmenidian (direcție "interpretativă", aplicativă). În felul acesta, mizând și pe a doua diferență, ajungem însă la problema ontologică, poate chiar la vestita "diferență ontologică"; iar aceasta actualizează altă problemă, relativ la opera aristotelică, aceea a legăturii dintre logică (având în structura sa analitica și dialectica) și ontologie.65 Ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferit de sine, așa cum este gândirea omenească, în funcțiunile logice S și P. De aceea principiul, ca obiect al intelectului intuitiv (nous), este, în esența sa, ceva formal. Dar Aristotel nu-l lasă astfel; preocupat de constituirea științei, el va miza și pe un conținut al acestei forme, S P. Tocmai pentru aceasta el construiește scenariul inducției, prin care se trece de la simpla percepție a unui lucru, prin amintirea imaginii astfel căpătate, până la experiență; și de aici, la principii, însă doar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și mai devreme, aparținând lui G. Patzig: Silogistica aristotelică (1959).83 Interpretarea de față nu ține la conformitatea cu nici una dintre aceste prezentări și interpretări. Este necesară, în ordinea cercetării de față, o linie de interpretare adaptată acesteia, fără a miza, așadar, pe oarecare sensuri "exacte" ale textului aristotelic ori pe niște sensuri "deformate" datorită intențiilor de interpretare simbolică a "materialului" aristotelic. În plus, cercetarea de față nu ține nicidecum să fie și "filologică", deși va fi atentă la utilizarea, cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la Kant, dat fiind exercițiul impus de ea, în gândirea occidentală, vreme de mai bine de două milenii. Cum apar, în proiectul criticii rațiunii pure, analitica și dialectica? Ce semnificații propriu-zis constitutive au ele? Care sunt sensurile tradiționale pe care mizează Kant? Filosoful german va resemnifica, relativ, termenii "analitică" și "dialectică", le va da înțelesuri oarecum diferite față de cele propriu-zis aristotelice și de cele medievale de inspirație aristotelică. În felul acesta, granițele logicii formale (sau "logicii generale", cum spune Kant) sunt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar faptul că acest ceva trebuie să fie de origine strict subiectivă și să-i fie consubstanțială de la bun început imposibilitatea vreunui raport temporal de felul celui necesar experienței posibile; deși poate implica alt gen de raport temporal, care să mizeze doar pe ceea ce Kant numește "idealitatea timpului"; dar acest soi de timp conceput ca idealitate nu este, de fapt, numic. Și poate tocmai pentru că el nu este nimic devine cu putință aparența. Analitica transcendentală kantiană, care stabilește reguli privind posibilitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele patru categorii sunt, în întregul lor, constitutive; tocmai un asemenea rol au: să constituie fenomenul și, desigur, cunoștința (veritabilă). Calea aleasă de Kant pentru a dezvălui acest "comportament" al facultății de cunoaștere este invers decât cel pe care am mizat până acum în prezentarea unor elemente judicative și potențialnon-judicative kantiene. Este clar că nu e posibil fenomenul fără intuiție; adică fără un obiect dat empiric. Dar faptul de a fi dat empiric presupune o sinteză a omogenului, apoi a diversului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a condiției sale înseamnă, desigur, un spor al corespondenței dintre existența și esența sa, exclusiv fenomenală). Și este, în final, obiectul ca fenomen în natură: existență determinată. Aceste două sensuri nu pot fi discriminate radical decât printr-o analiză care mizează pe un "produs" abstract, care cu bună voie lasă la o parte unul dintre cele două aspecte (condiții) ale constituirii fenomenale: operația sau corelatul său obiectual. În contextul de față este însă important faptul că, în ciuda acestui pericol, cele două
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv-judicativă adică reducția la timp s-a operat potrivit exigențelor exprimate de analitica transcendentală kantiană demersul de față nu va zăbovi peste măsură în acest loc. I se cuvine unei reducții non-judicative să scoată la iveală sensurile cuplului timp necondiționat, mizând, dacă este cazul unei aplicații kantiene, pe dialectica transcendentală din sistemul Criticii rațiunii pure. 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale Fără îndoială, termenul de necondiționat nu este deloc familiar în limitele constituirii fenomenale, căreia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în scenariul analiticii existențiale a Dasein-ului.168 În plus, Heidegger folosește sensul existențial al diferenței ontologice pentru a interpreta alte proiecte filosofice: unele vechi: presocratice, platonician, aristotelician, altele moderne, îndeosebi pe cel al lui Kant de "critică a rațiunii pure". Mizând pe actul "scoaterii la iveală a temeiului" și pe cel al diferenței ontologice așezată în mai multe ipostaze operații înrudite logic -, Heidegger conduce demersul, după propria mărturisire, către dobândirea unei înțelegeri pre- ontologice a Dasein-ului (a ființei acestuia), cu totul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și în structuri obiectuale proprii doar judecății. Prima evidență în privința ei este tocmai disponibilitatea către "predicare", așadar către legarea de un "subiect" (care are sensul de substrat). De aici și sensurile epistemice ale categoriei, pentru că, în acest ultim caz, se mizează pe faptul că operația de căutare a unui predicat pentru un subiect (dat) reprezintă act de cunoaștere, ea implicând tot ceea ce desăvârșește un astfel de act; categoria este obiect de tematizare filosofică încă din antichitate; și cum știm, însăși filosofia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Celălalt) la unitatea ontologică, unitatea om-lume, care tocmai ne-a apărut și, date fiind sensurile judicative scoase la iveală de reducție până acum, se arată ca fiind logos-ul întreg (nu doar cel formal, propriu dictaturii judicativului). Pericolul de a miza pe un sens abstract al unității ontologice nu poate fi eliminat, acum; intenția abstract-generalizantă pe care o punem, de obicei, pe seama conceptelor filosofice nu poate fi nici ea suprimată; dar acestea, deocamdată, nu sunt decât fapte de la marginea judicativului constitutiv
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu cele supuse fenomenului de intratemporalitate; Dasein-ul deține o poziție privilegită în orizontul intratemporalității, toate cele ce ființează în lume căpătând semnificație temporală (semnificația sa); așadar, centralitatea temporală în lume a Dasein-ului este neîndoielnică. Cele patru experimente filosofice privind timpul mizează așa cum am mai precizat de-a lungul acestei lucrări pe un privilegiu "temporal" al ființării umane. Acest fapt este cu totul posibil și capătă întreaga îndreptățire în orizontul dictaturii judicativului, cum, de altfel, a dovedit reducția operată până aici. Nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dacă lucrul de care e vorba are conținut. Pentru comunicarea, predarea unui obiect exterior nu este nevoie de mare lucru; însă când e vorba de comunicarea unei idei, este nevoie de artă adecvată. Aceasta rămâne totdeauna ceva esoteric"232. Să mizăm, pornind de la ceea ce am spus mai sus, pe faptul că ideologia și-ar putea nesocoti propriul rost (ea fiind discurs judicativ-constitutiv prin excelență), negându-se pe sine? Oricând o asemenea nesocotire ar deschide o cale către non-judicativ. Totuși, ideologia este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului, unde nu putem "gândi" în afara timpului și unde acesta, "prezent" fiind, timporizează, adică în-ființează, constituie. Există, totuși, chiar în acest orizont convențional, putința de a scăpa destul de ușor de cota maximă de exigență ontologică nu însă de tot -, mizând pe diferența firească, din punct de vedere judicativ, dintre ființă și ființare. Iubirea poate fi fără ființă, într-un sens slab, dacă iubirea este "coborâtă" la rangul ființării. Astfel, ea ar putea avea un sens ontic, nu și unul ontologic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
părtinirea și ordonarea, cea dintâi adunând, la rându-i, operațiile de împărțire și de favorizare, pe care logos-ul însuși le-a suportat ab initio. Judicativul regulativ este în formă și în structura sa identic judicativului constitutiv; tocmai de aceea, mizând, totuși, pe o diferență între cei doi termeni, trebuie să stabilim "aspectul" care o susține. El a fost în atenția mea mai devreme, atunci când am observat că operațiile timporizării secunde pot lipsi din structura judicativului, acesta rămânând doar cu funcții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ref>. Acțiunea premierului liberal, precum și „vizitele” lui Carol I din august 1880, la Viena și Ischl (unde s-a Întreținut cu Franz Joseph) și În Germania, au impus concluzia că, pentru consolidarea poziției externe a statului român, nu se putea miza doar pe scrutarea unor „circumstanțe favorizante” din combinațiile „diplomației continentale”, ci, mai ales, pe o mișcare politică internă Îndrăzneață ce să confere micului principat de la Dunărea de Jos o mai Înaltă titulatură și un sporit prestigiu. Era vorba despre proclamarea
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
cată însă cu mâhnire la „satul real”, cu sumbra lui mizerie. Și suferă pentru că satul e vatra de românism curat, primejduit de relele ce se abat dinspre oraș, „iadul gol” - contaminație sămănătoristă -, unde valorile autentice se alterează, se părăduiesc. Articolele, mizând pe stratagemele persuasiunii, vădesc indiscutabile aptitudini de psiholog. Încă student, P. emite, la un congres, avizate Considerațiuni psihologice din viața țăranului român (intervenție tipărită în 1893). Și, îndeobște, scrierile de orientare sociologică și le concepe ca pe niște „studii asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]