5,311 matches
-
Sunt ore când fibra se încordează : minte utilă în trup utilizat și cresc, una peste alta, schițele, profilurile, detaliile, ansamblurile, subansamblurile, traseele, cearceafurile de calc, notele, dosarele, mapele, agitația, fumul, țigările, scâncetele, tranzistoarele, cafelele, scâncetele, telefoanele, așa se naște Marele Monstru, prin conlucrare, inteligență și profesionalitate, zile și salarii și momente festive. Iată, domnul Stork revenit de la ședința de avizare are plăcerea să anunțe că proiectul drenajelor la rețele a fost admirabil notat, nu numai inginera Manole merită felicitată, ci și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
soții cu soțiile, restul cu restul, conform ierarhiilor și nevrozelor, fiecăruia pentru muncă și mască. Meritau recunoscute, compensate, recompensate efortul, rezultatele, zeci și zeci de schițe, planuri, proiecte, refe rințe, detalii și calcule, captarea, drenajele, colec toarele, infiltrația, epurarea, Marele Monstru va fi realizat la timp. Se adaptaseră, primeau salariul la timp, se obișnuiseră, se maturizaseră, cum se cerea, serioși, tăcuți, utili, utilizabili... Întâmplările trebuiau izbite, rostogolite, până se alegea praful. În mijlocul circului, pantomima, palme plânset pocnituri, clovnul în trisalt, uralele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
începutului de primăvară presăra pulbere de argint în văzduh. Pădurile și poienele tresăreau sub mângâierea razelor fierbinți. Viața nouă, tânără, vijelioasă înviora năvalnic înfățișarea pământului. Numai trenul, încărcat de oameni și materiale de război, lung, scârțâind și pufăind, părea un monstru din altă lume, pornit să înfrunte tinerețea firii. Locomotiva se târa încet, așteptîndu-se parcă să-i iasă în cale vreun dușman, se strecura ca o șopârlă uriașă pe sub coastele și râpele nepăsătoare, ferindu-se de amenințări închipuite la fiecare cotitură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mult o să crească iubirea mea amară! Că-n lupanar văzut-o-ați jucând, bătând din palme Și o să-mi par-un înger, în gândul lui cu psalme! Spuneți de ea tot răul de vreți să-nnebunesc: Că-i heteră, un monstru, că-i Satan - o iubesc! {EminescuOpIV 273} O, DULCE ÎNGER BLÎND... O, dulce înger blând, Cu ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? Părea că te-am uitat, Că n-oiu mai auzi Că-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fluviu urmeze-ale lor scuturi, Întunece-se-n zare pierdutele-nceputuri, Un râu de scînteiare lucească lănci și săbii, Iar marea se-nspăimînte de negrele-mi corăbii. Astfel răsboiu porni-voiu. Voiu arunca încalte O jumătate-a lumii asupra celeilalte. Privească-m-atunci preoți: - un monstru ce se-nchină, Când oardele-i barbare duc moarte și ruina. Ruga-mă-voiu cu mâna uscată ținând strana, De-asupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana; Cu tronul meu voiu pune alăturea sicriul, Când gloatele-mi în lume ar tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când vezi vre o femee Să te-nchini pân-la pământ Și de-a sta ca să-ți vorbească Să înghiți orice cuvânt; Nespălat, neras să umbli, Și rufos și deșuchet - Toate-acestea împreună Te arat-a fi poet. 54. DEMOCRAȚIA (1876) Democratie... monstrule vorbăreț, Cu mii de limbi d-invidie mișcate, Nebunii las-în gura ta să cate Și să te poarte cel meșteșugareț. Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai întâi. Iubirea - acest filament al vieții. Femeile inteligente își transformă amanții în prieteni. Mă tem că de la arc voltaic, iubirea a luat-o spre opaiț. Îndrăgostiții pur-sânge se sorb cu priviri de Murano. Dacă știe să prindă momentul potrivit, monstrul Quasimodo poate deveni Don Juan. Iubirea - acest superlativ al complicității. Fără iubire, suntem niște cadavre ambulante. Simt uneori că în privirile iubitei mele există mai mult mister decât pe Lună. Romanticii - acești alchimiști ai iubirii. Iubirea rămâne marele arc voltaic
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aceeași istorie cu picioarele ei nespălate și varicoase. E trist să constați că trăiești într-o țară vitregă. Memoriile trebuie să povestească mai mult viața epocii, decât pe cea a autorului. Până acum istoria nu s-a deghizat decât în monstru. Popoarele expansioniste nu au timp să devină prospere. Istoria rămâne violatorul fundamental al condiției umane. Memoria istoriei îi reține pe cei care ucid popoare, nu indivizi. Istoria se repetă obsedant. Deși are destulă imaginație. Cotiturile istorice atrag și multe stârpituri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e ca la înmormântare. Toate discursurile au parfum de tămâie. În cazul veleitarilor, lipsa de talent este compensată de impertinență. Când te înfigi la masa celor puternici, ori te aruncă în ciorbă, ori te îngurgitează ca desert. Ne guvernează doi monștri suverani : egoismul și intoleranța. Târâm egoismul cu noi încă din peșteri. Ucenicii nu - și amintesc de maeștrii lor decât când îi înjură. Primele cuvinte pe care i le - a scris mamei sale au fost cele de pe cruce. De obicei, oamenii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au descoperit încă daruri gratuite. Ne rătăcim uneori prin regnul de sub condiția noastră. Bănuia că o va lăsa bărbatul, dar nu chiar de la o înălțime atât de mare. Acuzăm justiția , dar beneficiem uneori de inechitățile ei. Și democrația naște uneori monștri. Sărăcia este produsul principal al haosului. Banul l - a golit pe omul contemporan de sensibilitate. Există în noi și o fascinație a mlaștinii. Când nu te iei tu în serios, nu aștepta să facă acest lucru alții. Oamenii punctuali sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu mai avea nici o șansă omenească. Simțul proprietății ce a făcut pe țăran să se opună și să mănânce bătaie, simț ce îndeamnă omul în chip natural la adăvăseală pentru zile negre, a fost socotit un „rău social” care „naște monștri”! Generația mea a dus în spate tot greul creării bazei materiale a orânduirii care să asigure „fiecăruia după nevoi”, dar până la vremea aceea am fost puși la porție! Supuși unei presiuni ideologice prin învățământ obligatoriu fără precedent, care arunca la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
Gândește-te! E poate doar o altă zi pierdută, Dar să nu o terminăm în ceartă, Nu vreau o durere obscură. Tic tac, îl aud... e chiar el! Dușmanul nostru! Aveam o speranță nebănuită, dar m-a dezamăgit, E un monstru. Nu mai am nevoie de el, să plece în noapte cu bine! Căci singurul gând care apare e că te vreau lângă mine. IARNA Iarna cea rece și geroasă Își face acum loc în casă, Caloriferul arde, dar nu îl
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
poate sufletească; mergeam descheiat la haină și nu-mi păsa. De la stație, din Mătăsari am trecut pe lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie; îl știam! Era prietenul meu! Clădirea căminului mă aștepta nemișcată ca un monstru diluvian cu mai multe capete, cu intrări-ieșiri și două aripi înfoiate. Edy nu avea de gând să se supere însă mă aștepta nerăbdător să-mi spună: - Tot o să te prind eu odată, Giulia! În gândul meu am prezis ziua exact
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întorc și observ că și cei de jos aveau acum hârtii de o sută în loc de țigări în mână. Nu am avut curaj să colectez; mai mult de frica responsabilității unei sume atât de mari decât de teama apropierii de acei monștri sacri pentru mine. Și, plus, ce să faci cu atâția bani, în lumea paralelă în care mă blocase frica? Îi lași pe ăia să-și vadă de treabă, în speranța că nu aleargă nimeni după tine să-ți dea bani
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
contemporane - este omul care, în măsura în care era credincios, știa prin credință că este contingent. Iluminatio fidei cuprinde și apără autonomia rațiunii umane și, în același timp, dă în vileag și luptă împotriva erorilor și ororilor, roade ale abuzului rațiunii care generează monștrii. În felul acesta, iese la lumină o primă trăsătură a relevanței și actualității gândirii franciscane - o tradiție atentă la folosirea rațiunii, dar gata să apere drepturile credinței și, în consecință, vigilentă față de tentațiile unei rațiuni care se crede și se
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
în condițiile date, Este, susțin unii, o necesitate. Nu trebuie uitat că, printr-un simplu artificiu, Se poate șubrezi întregul edificiu. Dezamăgire Ca părinte, cu dragoste nemărginită, Asiguri copilului o viață fericită. La maturitate, uneori, neprețuitul „giuvaer”, Se dovedește un monstru, și fără caracter. Sărac și curat Chiar dacă ești sărac sau șoltic, Nu-ți vinde cinstea pe nimic. Onoarea nu se poate cumpăra, Oricât de mult ai oferi pe ea. Transformări Când destinele, pe viață, și-au legat, Formau o pereche
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
auzit de multe ori ideea că sîntem "o cultură de rahat", și asta din gura unor oameni care nu contribuiseră cu nici un glonț de producție proprie la vespasiana comună. Am auzit că aceiași Arghezi, Sadoveanu etc. ar fi fost trădători, monștri, escroci... Ceea ce rămâne valabil în ierarhiile anterevoluționare le incită, mai ales, fantezia demolatoare. în opinia lor, de exemplu, Nichi-ta Stănescu ar fi un poet de mâna a doua propulsat în vîr-ful ierarhiei poeziei contemporane (unde ar fi uzurpat locul unor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în cultura română ceea ce s-a petrecut cu întreaga noastră viață națională. Au fost încercări de reformă. La un moment dat părea că există șanse de reală depășire a provincialismului și izolării noastre, care au produs și produc mai departe monștri. Grupurile de interese locale, alcătuite mai ales din "foști" (securiști, nomenclaturiști etc), dar și din "cadre tinere", recrutate după chipul și asemănarea lor, au revenit însă în forță, cu un cinism devastator, ruinând orice speranță de normalitate. Astăzi, în toate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Tradiția noastră greco-iudaică e, de fapt, alcătuită din mult mai multe fire întrețesute, care duc spre lumile învecinate sau aflate "peste mări și țări". Scrierea noastră e feniciană, calendarul nostru e asirian, "invențiile" noastre sânt chinezești, în coșmarurile noastre apare monstrul Humbaba, sîntem toți copiii potopului universal. Europa e un concept pâslos și relațional, o construcție mentală complexă, un sentiment contradictoriu, în care dragostea și ura de sine converg. Dar în același timp a cădea în relativism total, a susține că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sânt încrețituri și pliuri adânci, zone motorii și zone senzoriale, arii ale vorbirii și arii ale înțelegerii. Dar nu sânt nicăieri ziduri de beton, cortine de fier, frontiere. Refuz să fiu altceva decât eu însumi* Rațiunea adormită cu siguranță produce monștri. Dar tot monștri produce și rațiunea înfometată. Lipsa de comunicare dintre mine și tine face ca pe zidul de sticlă dintre noi să proiectăm imaginile cele mai deformate, mai fantastice. Nu ești cum ești, ci cum te văd eu, cum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pliuri adânci, zone motorii și zone senzoriale, arii ale vorbirii și arii ale înțelegerii. Dar nu sânt nicăieri ziduri de beton, cortine de fier, frontiere. Refuz să fiu altceva decât eu însumi* Rațiunea adormită cu siguranță produce monștri. Dar tot monștri produce și rațiunea înfometată. Lipsa de comunicare dintre mine și tine face ca pe zidul de sticlă dintre noi să proiectăm imaginile cele mai deformate, mai fantastice. Nu ești cum ești, ci cum te văd eu, cum te văd dorințele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-mi văd măcar vârful încălțărilor, pe care le simt de metal. încep să alunec, cu arma în față (e un fel de caduceu înaripat), prin aceste iaduri. Nu am timp să-mi pun alte întrebări despre condiția mea. Căci apar Monștrii. Nici ei nu știu cine sânt și de ce putere sânt însuflețiți. N-au instinct de conservare. Păsări de foc, diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dau de prima poartă. Aici cristalele sânt mai rare. Aproape că-mi dau duhul prin mațele astea de piatră. Trec de poarta de opal, apoi de cea de turcoaz. N-o pot găsi pe a treia. Viața îmi scade mereu. Monștrii mi se furișează prin spate și mă frig cu ghearele lor. Alunec disperat pe esplanade de fosfor. Deodată, arma-mi dispare și-mi văd acum înainte doar brațele goale, păroase. Nu mă mai pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii zbiară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
părăsite. Și asta se filmează pentru comerțul cu filme porno de pe continent: Amsterdam, Hamburg etcetera. Acolo se duceau bestiile din fața mea cu marfa lor. — Adică... domnii ăia În costum erau... Înclin sumbru din cap. — Plănuiam să Încercăm să intrăm În legătură cu monștrii ăia pentru a le demasca operațiunile. Am fost nevoiți să apelăm la cuvintele alea obscene pentru a Încerca să stabilim contactul fiind pe aceeași lungime de undă cu ei. Mi-am putut da seama că erau la un pas să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar În cameră nu mai e nimeni În afară de mine. Iritația A doua zi dimineață mă cac În buda compartimentată a hotelului. Un morman de castane se află-n fața mea, puțind a curve din Dam, dar neprezentând nici un semn de monstru extraterestru. Deși știu că e pe acolo, pe undeva Înăuntrul meu, răsucindu-se și crescând, așteptând momentu potrivit, aidoma lui Arthur Scargrill În corpul sănătos de politicieni ai Marii Britanii din anii ’80, dușmanul din interior. Ies și vizitez Încă vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]