3,929 matches
-
tehnicii numai pentru că mă vârâsem ca un prost Într-o macumbă organizată pentru turiști și mă lăsasem pradă hipnozei provocate de niște perfumadores și de ritmul pontos-urilor... Iar memoria mea Încerca, rând pe rând, ruperea vrăjii, mila și suspiciunea, recompunând mozaicul, și acel climat mental, și chiar oscilarea aceea Între iluzia fabulatorie și presimțirea unei capcane aș dori s-o păstrez acum, când, cu mintea mult mai limpede, stau și reflectez la ceea ce gândeam atunci, pe când recompuneam documentele citite frenetic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de revoluția iminentă, Își petrecea zilele visând prin sacristiile sanctuarului Nosso Senhor do Bomfim, adevărate triumfuri a ceea ce se cheamă horror vacui, coșcovite de exvoto-uri, ca de niște solzi ce atârnau din tavan sau acopereau ca niște cruste pereții, un mozaic mistic de inimi de argint, proteze de lemn, picioare, brațe, imagini ale unor salvări miraculoase din mijlocul unor furtuni sau vârtejuri, trombe marine, maelström-uri. El ne-a condus În sacristia unei alte biserici, plină cu niște mobile mari mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu precauție, deci, după care casa i se păru destul de obișnuită. Holul era Întunecat și liniștit; În jur erau aliniate scaune cu spătare tari, un cuier fără nici o haină În el și două sau trei plante gălbejite; podeaua avea un mozaic alb-negru din plăci de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil destinat unei lămpi cu gaz - dar acum era montat Într-un fasung de bachelită, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu roadele imaginației sale. Capete de balaur, urne, arcade islamice, dale Mugale smălțuite și numeroase copii ale statuilor grecești și romane; toate acestea și-au găsit locul în completarea clădirii. Nababul a fost încântat, a comandat fericit marmură de la Ferrara, mozaic de la Oxford, și a angajat o echipă de lucrători în mozaic condusă de vărul arhitectului. Pe măsură ce avansa construcția, comportamentul lui Tacchini a devenit tot mai excentric. Pe lângă faptul că a modificat elementele proiectului, mai ales pentru a include o grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mugale smălțuite și numeroase copii ale statuilor grecești și romane; toate acestea și-au găsit locul în completarea clădirii. Nababul a fost încântat, a comandat fericit marmură de la Ferrara, mozaic de la Oxford, și a angajat o echipă de lucrători în mozaic condusă de vărul arhitectului. Pe măsură ce avansa construcția, comportamentul lui Tacchini a devenit tot mai excentric. Pe lângă faptul că a modificat elementele proiectului, mai ales pentru a include o grotă rococo după modelul celei de la Sienna, „Il Maestro“ (așa cum insista să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate că nu. Josăphine și cu mine am rămas multă vreme așa, cercetând împreună urzelile vieților noastre. Vorbind astfel despre clipele de demult, ne iluzionam că nu e totul jucat și că ne rămânea să ne găsim locul în marele mozaic al hazardului. Apoi, fără să ne dăm seama, cuvintele ne-au dus către copilăria noastră, către miresmele pajiștilor pe care ne jucam de-a baba oarba, temerile comune, cântecele, apa de izvor. Amiaza a bătut clopotul, dar noi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Cornelia Petrescu Cercul lui Simion Roman Ilustrație coperta I: Adrian Piticariu (Iași) Pictură, vitralii, mozaic Coperta : Florentina Vrăbiuța (c) CORNELIA PETRESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Cornelia Petrescu Cercul lui Simion Roman EDITURA JUNIMEA IAȘI 2010 De același autor : > Intâia viață (sub pseudonim Ecaterina Petre), roman, Editura Noël, Iași, 1998, > Ucenicia umilinței (sub pseudonim Ecaterina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pîine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rînd la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sîmburii la vișine...". Narațiunea din "Ca frunza-n vînt" e construită din instantanee, în succesiunea unor figuri aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pâine, Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rând la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sâmburii la vișine... Târziu, când Sidonia se trezi cu tâmplele albite, când copiii erau cât ea de înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
multă dexteritate. Numai el știa cum reușea să se aprovizioneze cu toate acele minuni. Era mândru de meritele lui și foarte sensibil în fața laudelor. Avea o soție și doi copii. Formau o familie unită. Săptămânal, soția lui venea să spele mozaicul subsolului și cele câteva mese înalte, tejgheaua, interiorul chioșcului. La urmă ea se așeza la una dintre mese și cerea o cafea. El o servea cu cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și Convorbiri literar. Fost director al revistei Columna. În prezent, este directorul revistelor Acolada și Confesiuni. Distincții: Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociației Scriitorilor din București, ale revistelor Familia, Convorbiri literare, Poesis (în două rînduri), Euphorion, Mozaic, Cuget liber, Premiul național Tudor Arghezi, Premiul orașului Bistrița, premiul Serilor de la Brădiceni, premiul Festivalului internațional de poezie Emia, Premiul Asociației Culturale Duiliu Zamfirescu, Premiul pentru opera omnia al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Național Monica Lovinescu-Virgil Ierunca 2009 Cariera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
faptul că discursul religios televizat a putut fi recuperat datorită omului potrivit la locul potrivit. La sfârșitul celor 60 de minute de emisie, acesta își exprima o speranță atunci când le ura spectatorilor să "reușiți să mai așezați o piesă în mozaicul culturii dumneavoastră religioase"65 . Dar, ca orice "mozaic", și cel cultural trebuia întreținut, iar timp de unsprezece ani nu a mai existat nicio altă emisiune care să poată ține pasul cu permanenta schimbare lăuntrică a omului religios, schimbare de natură
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
recuperat datorită omului potrivit la locul potrivit. La sfârșitul celor 60 de minute de emisie, acesta își exprima o speranță atunci când le ura spectatorilor să "reușiți să mai așezați o piesă în mozaicul culturii dumneavoastră religioase"65 . Dar, ca orice "mozaic", și cel cultural trebuia întreținut, iar timp de unsprezece ani nu a mai existat nicio altă emisiune care să poată ține pasul cu permanenta schimbare lăuntrică a omului religios, schimbare de natură problematică, și nu catehetică, pe care Titi Dincă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
e un foc înăbușit, ăsta e cel mai periculos, arde totul pe dinlăuntrul lucrurilor și nu rămîi decît cu coaja, cu povestea. Mai vorbim noi, mai vorbim." Și a țîșnit pe ușă dintr-un salt, fără să mai bocăne pe mozaicul roșcat ce dădea o oarecare căldură holului înalt, cu pereți dezgoliți, doar pendula ticăind semn de viață, semn de moarte. Apoi, prințul l-a chemat destul de des la Vilă, se plictisea, putea să-și închipuie asta încă din ziua cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ferestrei colorate, a vitraliului, privind printr-o crăpătură a sticlei. Apoi i-a ieșit în întâmpinare, în prag, fără să-l lase să aștepte cumva, așa cum se întîmpla în mod obligatoriu cu oricine ar fi venit la Vilă din Vladia. Mozaicul era de un roșu-sîngeriu stins, literele salutului "Salve" erau lustruite cu grijă într-o nuanță mai vie. Oricine venea avea vreme să-și dea seama de inscripție, să o salute la rîndu-i și să se simtă ca în fața intrării într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
clădire uriașă cum e statul poate suporta tot felul de "operațiuni cosmetice", modificări interioare, săli noi făcute din transformarea celor vechi, intrări-ieșiri, poate chiar cîte o scară, puteai zugrăvi, îmbrăca în lemn, în marmură pereții, puteai podi cu lemn, cu mozaicuri, puteai schimba forma ferestrelor, le puteai astupa ori lărgi, dar toate astea ținînd cont să nu atingi în nici un fel structura ascunsă. Te puteai folosi de ea, dar n-o puteai modifica, nici măcar cu gîndul. Tocmai de aceea se străduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era un Bizanț al artelor și meșteșugurilor fine, al cărturăriei și inteligenței grecești. Dintrodată ordiile cuceritorului, ca și odinioară cruciații grosolani ai Apusului, și-au însușit aurul dărâmând monumentele, au incendiat palatele și bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
text scris "la patru mâini", dar fiecare dintre cei doi utilizează persoana întâi, secvențele alternând în chip firesc și constituind un ansamblu armonios. Autorii vorbesc, cu îndreptățire, despre o tehnică "pointillistă". Am putea adăuga o altă definiție metaforică, aceea a mozaicului, când prin lipirea bucăților se obține întregul. Fiecare dintre cei doi are, totuși, o manieră inconfundabilă. Cătălin Ghiță pare mai tentat de considerațiile erudite, face trimiteri surprinzătoare, divaghează doct și merge până la analizele minuțioase de text; Roxana Ghiță e mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în ultimul rând, trasate ruperile de ritm provocate de obsedantele tic-tacuri, un fel de receptacol de rezonanță sonoră, ca niște paranteze în care se închid episoadele. Dacă ar trebui să tragem o concluzie, romanul ,,FILIGRAN” de Alexandru Poamă este un mozaic unde paginile epice se întâlnesc deseori cu cele lirice și dramatice, într-un text de certă originalitate. Cititorul însă poate descoperi și alte calități. Ioan BABAN
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
devenise extrem de insistentă și îi pândea drumurile. Ce să-i spună? Duminicile îi era mai greu să plece, dar își făcea de lucru, cum reușise în prima duminică de după plecarea Mioarei. S-a apucat mai întâi să frece chiuveta, faianța, mozaicul din bucătărie, răzuind rânduri-rânduri de zoaie; apoi chiuveta și cada din baie. A măturat toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui înaltă și senină. Da, acum era perfect. Acum avea și el o aură de poet. Își sprijini mâinile de lavaboul din cristal pe care îl folosise cândva și Luminăția Sa, Poetul. Prin transparența lui putea să vadă toate detaliile mozaicului de sub tălpile lui. Dar poetul latin nu se gândea la bunicul său, nu-l preocupa nici măcar modelul pardoselei. Privea doar în el. Îl interesa doar ce vedea acolo. ― Da, sunt suficient de îndrăgostit ca să ajung un veritabil poet. Ah, Nanone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noapte, aproape transparentă, întinzându-și brațele către creștinii războinici. Cei prezenți nu mai apucară să afle ce soartă au avut de înfruntat păgânii, vălătucii de fum sau de nori scoțând, curând, la iveală fantastice interioare de haremuri și băi cu mozaicuri din pietre prețioase în care dormeau, dansau sau se îmbăiau cadâne aproape goale, acoperite doar de diademe, coliere și brățări sclipitoare. Regele Soare culegea cu satisfacție întrebările pe care spectatorii uimiți și le șopteau unii altora: „Dar unde sunt cadânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
informat că ați sosit și, cu siguranță, este nerăbdător să vă cunoască. Manuc schimbă o privire cu Babic, apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de întunecate ca și holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ceremonia aceea deosebit de plictisitoare. Totul semăna cu o clovnerie de doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de umblatul lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când toți ceilalți mimau o transfigurare totală, Manuc auzi clar un chițăit ascuțit și ceva tropăi, cu totul intempestiv, peste cizmele lui. Dacă era un șobolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o reprezintă World Wide Web-ul, în anii '90, care a făcut din Internet ceea ce este astăzi. Semnificația măririi acestui WWW a devenit și mai evidentă, în 1992, cănd Marc Andreesen de la Național Centre for Supercomputer Apllication (NCSA) a dezvoltat Mosaic că un prim browser web. Andreesen este și cel ce a fondat Netscape Communication și care a dezvoltat cel mai mare browser comercial Netscape, în 1994. În 1995, Microsoft a apărut pe piață cu browser-ul Internet Explorer, browser ce este
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]