4,012 matches
-
apă. Nouă ni s-au lungit urechile așteptându-l. Nu ne am apucat de mâncat, că nu era frumos să servim fără el. Vorba aceea: Toți pentru unul și unul pentru toți. Ce poftă am mai avut! Ne-am făcut mustăți de la cartofi, dar n-a mai contat. Am golit tot ce aveam de mâncare prin trăistuțe și-apoi, unii s-au întins lângă căpițe, alții s-au băgat în păpușoi (ca să găsească știuleți de fript) și nimeni n-a pomenit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
I-am dezonora. și noi suntem cavaleri, nu? O asemenea neîncredere i-ar răni profund. Pentru numele lui Dumnezeu, nu vreau să mai aud una ca asta! Hildebrand, care-și muta greutatea corpului de pe un picior pe altul, mușcându-și mustața albă, după moda răsăriteană, spuse fără să se sfiască: — Doamne, iartă-mi capul bătrân și prost. Eu sunt un războinic fără știință și politica mi-e străină. Măria Ta, să nu-mi iei În nume de rău vorbele pe care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Începuse să-l cuprindă ca o boală. Pe la popasuri, oamenii povesteau Îngrijorați: alte puhoaie de barbari năvăliseră jefuind și distrugând totul În calea lor. Se știa de la puținii care scăpaseră că erau galbeni la chip, cu ochi pieziși, că purtau mustăți mari ca niște semilune În jurul gurii cu buze subțiri și că se Îmbrăcau În piei de animale. Erau călăreți neasemuit de buni, călăreau cai iuți și țineau sub șei bucăți de carne crudă ca să se frăgezească, spuneau ei. După câteva
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că văd lacrimi În ochii săi, dar se feriră să spună ceva. — Du-mă la Molsheim, Îi spuse el cu voce joasă pădurarului. Porniră În tăcere. Era după miezul nopții și umbrele pădurii păreau și mai amenințătoare. Hildebrand Își mușca mustața cu mâna Încleștată pe mânerul sabiei. Privirea lui nu prevestea nimic bun. Tocmai Începuse să suduie cu voce joasă, când tânărul prinț se Întoarse spre oameni. Am cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dar și ăia cu frunzișul rar. Mergeam la deal. La o adică, n-aș fi putut fugi nici înapoi, la vale, din cauza neregularităților drumului, de aceea salutam (cu un respect deosebit) pe oricine-mi ieșea în cale (bărbați bruneți cu mustăți mari, bătrâni îmbrăcați ca vai de ei, care stăteau așezați în fața caselor). M-am mai liniștit văzând că nu se întâmpla nimic, conclunzionând că, de fapt, "țiganii” erau niște oameni săraci, probabil și leneși. Nu semănau cu țiganii nici la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
încarcerat, nebănuind nicio clipă zbuciumul și lacrimile lui. Și ne mai numim creștini! Ne-am oprit. În fața noastră, după grilaj, câțiva castori își făceau de lucru în fața unui bazin rotund în care zăcea o apă jegoasă și putredă. Le picaseră mustățile tot așteptând să se bălăcească într-o apă limpede și proaspătă. Cu un aer blazat, loveau din când în când cu labele apa mocirloasă din scăldătoare, tânjind după vremuri mai bune, care se lăsau așteptate. Filozofie a disperării optimiste... Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cammin di nostra vita", adică "la jumătatea drumului vieții noastre". Sub aspect fizic, oricine i-ar fi văzut și-ar fi dat seama că sunt persoane deosebite. Erau mai degrabă înalți, cu umerii puțin aduși, părul negru pe jumătate însurit, mustață tușinată, fața bine bărbierită și de culoarea aurului platinat. Vocea lor era plăcută, catifelată, cuceritoare. Am strigat la portiță: Domnu' Răzmeriță! O, ce plăcere, drăguțule! Un moment, uite acum îți deschid. Dar ce blond ești, măi copile, parcă a coborât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
uriașe văzute și auzite numai de timpanele lui. El știa. Era înalt, slab și puțin aplecat, asemenea iubitului Dulcineii din Toboso, cu o tufă bogată de materie piloasă, crescută nestingherit sub organul olfactiv, a cărui tubulatură era de dimensiuni apreciabile. Mustața era, totuși, așezată cuminte, "pe oală", și nu agresivă, țepoasă și provocatoare, ca a distrugătorului de mori nevinovate. Brațele lungi prindeau furca în mână și începeau activitatea prozaică pe un fundal muzical auzit și înțeles numai de el și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
chiar la capătul de nord al străzii Invalizilor unde locuiam, dincolo de Stettinerbanhoff. Familia Teichert locuia la nr. 5, ultimul etaj. De cum am sunat și mi s-a deschis ușa, am văzur tabloul mare cu figura impunătoare a lui Teichert, cu mustățile sale a la Kaiser Wilhelm. În baltă, toată lumea Îi spunea mustăciosul. Nefiind acasă, d-na Teichert s-a oferit să mă ducă jos la o cafenea, unde soțul ei acum pensionar juca biliard. M-a Înnebunit, Începu să-mi spună
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cinci oameni deasupra, obligarea deținuților să se dea cu capul de pereți ori să se lovească cap în cap, lovitul cu piciorul în ficat, strânsul mâinilor la ușă, scoaterea dinților prin lovituri cu pumnul ori piciorul, smulsul părului și al mustăților, arsul feselor cu țigara, linsul closetului, îndesarea capului în hârdăul cu urine și fecale până la sufocare, obligarea victimelor să își mănânce propriile fecale, să sărute și să lingă dosul celorlalți deținuți, să își introducă degetul în anus după care să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vicepremier. Asta a fost istoria cu Voiculescu. Dar l-am oprit temporar. CĂci așa a fost tot timpul la un pas să urce în demnități publice, inclusiv în fruntea Senatului. A fost pe muchie și, cu intervenții din astea, la mustață a fost oprit. V.A. : Ce vreți să faceți cu presa, pentru că de-acolo ple‑ casem ? A.M.P. : Cu presa, cum să vă spun, nu o să putem face mare lucru, dar încercăm. Dat fiind că presa a ajuns să fie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Moldova. Boierimea română, în parte, ținea să se încuscrească cu nobilimea polonă din Galiția. Un curent străin, deznaționalizator, își făcea drum în Moldova de Sus, deși prezența refugiaților moldoveni în Bucovina la 1821 și 1848, dar și mai înainte (Teodor Mustață și familia Petrino) exercită o influență binefăcătoare asupra populației cu dor de primenire sufletească și cărturărească. Întâlnim printre refugiații moldoveni în Bucovina nu numai familia Hurmuzachi, ci și pe vornicul Ioan Neculce, boier Ioan Mauromfii, Iordache Bașotă, Constantin Demianov, Gh.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și jucau cu genunchii pe pieptul tău (metoda Țurcanu); sau te sugrumau, legat la ochi, dar și de mîini și picioare; îți strîngeau mîinile cu ușa; îți scoteau dinții și măselele cu pumnii sau cu bocancul (metoda Țurcanu); îți smulgeau mustățile; îți smulgeau părul din cap cu ajutorul unui nasture prins de o ață; îți striveau pe rînd fiecare falangă a degetelor de la mîini și de la picioare cu un clește de lemn; îți ardeau cu țigara părți ale corpului, mai ales fesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la Pitești și în afara țării, se căutau țapi ispășitori cei mai buni erau chiar torționarii, de care acum se lepădau. Întrebat, Chirica răspunde: "Imediat după intrarea mea în această cameră, au venit la mine patru deținuți, care mi-au smuls mustățile. După vreo două zile, a venit Stoian Ioan și a spus, în auzul întregii camere, că el este împuternicit de Direcția Generală a Penitenciarelor să facă orice în cameră, iar dacă cineva i se va opune sau va divulga cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unde-l poate găsi pe Iosif Răcaru, spre a-l felicita pentru seara minunată și mâncarea excelentă din restauran- tul său. După două-trei rugăminți, băiatul cedează și îi spune că patronul se află la masa din spate, domnul masiv cu mustață, în costum negru și cu papion. — Dar, vă rog, nu-i spuneți că v-am zis eu. Nici vorbă, domnișorule, doar e un personaj cunoscut, nu ? Nici nu știți ce favor mi-ați făcut, și Pribeagu îi bagă în buzunar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la el de jos, acum că era la doar câțiva centimetri și-l analiza de zor. Avea o mutră lăsată, toate dungile feței îi curgeau, ca la alcoolici. Și era plin de cicatrici, de tăieturi, se vedeau chiar și pe sub mustața lungă și îngălbenită de tutun, cu vârfurile firelor de păr arse de țigări. Nasul său mare îi era ușor mutat spre stânga, semn de bună purtare, și pe sub buzele crăpate, care învârteau o scobitoare ce de mult nu mai avea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fanfarei Gărzii Republicane prin anul 1927, pe atunci pensionar. L-am descoperit într-o casă din fundul unei curți în care locuia singur. Când am trecut pragul, am văzut un omuleț scund, cu o figură inteligentă, cu privirea ageră, cu mustața în furculiță, pe jumătate îngăl- benită de nicotină, iar la gât cu o cravată neagră, gen lavalieră. De la intrare, m-a izbit un miros închis de mucuri râncede de țigară și un aer îmbâcsit în care Balay stătuse zile în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ambras din Innsbruck (și așezat nu la Întâmplare, ci Într-o galerie rezervată monștrilor, precum „omul lup“ și alte imagini de acest gen). Bram Stoker a Împrumutat de la țepeș mai Întâi „supranumele“ Dracula, apoi câte ceva din trăsăturile portretului de la Ambras (mustața lungă, nasul subțire și coroiat...) și, În sfârșit, deși În cu totul alt registru, gustul sângelui. Dar el a scris o ficțiune care nu are, În fapt, nici cea mai mică legătură cu Vlad țepeș cel real, și nici măcar cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în parcarea pustie și se opri lângă Range Rover. Robert Miller își făcu apariția, întâi burta, îmbrăcat în blugi roși și o haină de blugi pe măsură, purtând pe dedesubt o cămașă turcoaz: un bărbat voluminos trecut de cincizeci, cu mustață și părul lung și cărunt legat în coadă de cal. Obosit și tras la față, s-a uitat la ceasul de la mână, ceea ce m-a determinat instinctiv să-mi strâng încheietura mâinii (era amorțită). Intră în restaurant ținând în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scrisoarea și a căzut din ea fotografia italianului lui Șoldănescu, am rămas foarte surprins. Același tablou Îl am și eu, cu foarte puține variații. E În ulei și are 38/29 cm., același cap de expresie În profil doar că mustața la al meu e mai subțire și haina nu are gulerul așa de pronunțat (aproape nu se vede). E lucrat cu mare finețe; dar nesemnat. Vă rog să mă credeți că toamna lui 1967, când am fost În München, m-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
neliniștirii de Fernando Pessoa, apărută de curând la Editura Fundației Culturale Române, în excelenta traducere a lui Dinu Flămând, volum în care marele poet portughez, acolo ajutorul de contabil Bernardo Soares, străbate străzile Lisabonei sub chipul unui bărbat scund, cu mustață scurtă, la aproximativ 45-50 de ani, purtând un trenci de toamnă, ochelari, papion și pălărie, zâmbind îngândurat unor percepții lăuntrice. Impresia de autenticitate este atât de puternică, încât arunc priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută lunecând pe după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită din comun. Sunt chiar și câțiva copii mici, așezați în șa. Familii pe roți. Bărbații râd în gura mare, fumează și sorb din paharele cu bere. Spuma li se prelinge pe mustăți. Mă prind că dau târcoale grupului de cai-putere de pe șosea, imitând gestul reflex al adolescenților avizi să admire și să comenteze motocicletele cu ghidonul înalt, exact ca în filmele americane. Polonia e o țară liberă, occidentalizată, vrea să spună atitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
propensiune spre farse și spre spectacolul străzii te vindecă de misticism. În loc să-l întrebe nici una nici două, pe cel scăpat de la înec: "Ai credință?", pescarul de suflete ar face mai bine să se intereseze dacă-i place să râdă pe sub mustață și să umble creanga. Iată întrebările de fond. Restul e pură frivolitate. Credința derivă din temperament, și nu invers. Datorez în ce mă privește, acestor două vicii, adică ironiei subtile și naivității, reducția mea regretabilă, dar nativă, la starea laică
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mare părere de bine se așeză lângă noi. Muntele îl trecem cu părintele Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală. Trecem și prin poeni pline de soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de mâna unei fete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]