4,361 matches
-
cuceriți ori a celor care făceau parte din teriroriul umayyad nu era impusă însă, în momentul în care se dorea, se cunoștea foarte bine faptul că identitatea arabă și identitatea islamică nu pot fi separate. În concluzie, pentru a deveni musulman, o persoană trebuia în primul rând să fie de identitate arabă, fapt ce se câștiga prin devenirea "clientului" (mawla) a unui "patron" arab și astfel, dobândind identitatea arabă. Fiecare dintre cei doi actanți avea beneficii și îndatoriri în urma acestui act
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
Al-Mahdi, o cancelarie (diwan al-tawqi'). Cancelaria se ocupa de toate documentele politice și edictele califale, existând și o instituție pentru verificarea plăngerilor. Califul utiliza veniturile ("fay"') pentru plata trupelor, întreținerea drumurilor, podurilor, a moscheilor și în general, pentru bunăstarea comunității musulmanilor. Cancelarul curții "(Hagib)" era principalul demnitar din anturajul califului. Acesta era însărcinat să îi prezinte califului solii și oaspeții de rang înalt. Alte personaje importante din preajma califului sunt călăul și astrologul curții, funcție inspirată din practica persană. "Al-Mansur" (754-775) este
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
judecătorilor și de a colecta impozitele. Finanțele constituiau principala preocupare a statului abbasid și ommeyad, perceptoratul ("diwan al-harag") sau vistieria ("bay al-mal")menținându-și astfel importanța instituțională. Zakat-ul, ca sursă de venit a statului, impozit care trebuia plătit de orice musulman, era impus pe terenuri cultivabile, vite, aut și argint, alte articole comerciale. Perceptorii oficiali țineau evidența terenurilor, a vitelor și a altor bunuri asemănătoare. Declararea obiectelor personale, de aur și argint, de exemplu, depindea de conștiința fiecărei persoane. Toți banii
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
au văzut cu ochi răi așezarea turcilor în orașele elene. Mai mult, grecii considerau că religia islamică este primitivă, fiind demnă de dispreț. În această perioadă grecii, dar și creștinii foloseau temenul „turc” în sens peiorativ cu referire la toți musulmanii otomani din imperiu. Perioada de ocupație otomană a avut un impact profund asupra societății elene, prin apariția unei noi elite. Aristocrația elenă funciară, care a dominat în mod tradițional Imperiul Bizantin, a fost aproape distrusă. Noua clasă dominantă în era
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
convertit pentru ca să ocolească greutățile socio-economice pe care trebuiau să le suporte supușii otomani creștini, sau pentru că s-au declarat dezamăgiți de corupția clerului creștin. În sistemul milleturilor otomane, un grec convertit, deși își păstra limba și cultura, era clasificat drept „musulman”. Din punctul de vedere al creștinilor, ei deveneau însă niște turci demni de ură. Unii dintre creștini au devenit „neomartiri”, ca în cazul Sfinților Efraim și Demetrios, sau criptocreștini (greci musulmani care practicau în secret credința ortodoxă), pentru ca să evite taxele
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
importante la visteria statului. De asemenea, grecii, la fel cu restul creștinilor, trebuiau să plătească "jizia" (un impozit de tip „capitație”, funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare), diferit de „zakat”, pe care o plăteau musulmanii în conformitate cu cei cinci „stâlpi” ai islamului. Neplata jizia îl „elibera” pe sultan de obligația apărării vieții și averii creștinilor, aceștia din urmă putând fi luați în sclavie, uciși. Creștinii trebuiau să aibă tot timpul asupra lor o chitanță care să
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
au așezat în Salonic (cunoscut în acea perioadă ca "Salonica" ori "Selanik"), care a devenit cel mai important centru evreiesc din Imperiul Otoman. Grecii au devenit mai izolați, fiecare regiune fiind oarecum izolată de restul - cum, cel puțin teoretic, doar musulmanii puteau să călărească pe cai, negoțul era mult mai dificil. Cultura și învățământul elene au înregistrat un recul important, în condițiile în care, până la cucerirea otomană, grecii erau considerați cel mai cultivat popor european. Începând cu secolul al XVI-lea
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
nu permite prezenta sarazinilor în comitat. După moartea împăratului Ludovic al II-lea din 875, Landulf s-a aliat cu sarazinii din Apulia, însă în 877, papa Ioan al VIII-lea l-a convins să se alieze cu papalitatea împotriva musulmanilor. El a petrecut anii următori apărând coasta amalfitană. La moartea să din 879 o nouă criză de succesiune a izbucnit, între nepoții săi de frate Lando al II-lea (fiul lui Lando), Pandenulf (fiul lui Pândo) și Lando al III
Landulf al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/324882_a_326211]
-
scară egalată în timpurile noastre doar de naziști și comuniști. Roger Scruton consideră că: Islamul politic este atât o teologie, cît și o ideologie, un sistem juridic și un sistem normativ și axiologic care guvernează existența politică și socială a musulmanilor. Revivalismul, fundamentalismul sau radicalismul sunt răspunsuri ″islamiste″ la dezvoltările politice care au caracterizat, deopotrivă, premodernitatea, modernitatea și postmodernitatea lumii arabe, care au marcat interacțiunea cu Occidentu și căutarea propriei identități în raport cu aceasta. În opinia lui Olivier Roy, islamul radical care
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
practicilor și retoricii islamice și a reîntoarcerii la islam a populațiilor musulmane. Fundamentalismul islamist respinge statul-națiune în favoarea unității islamului. Fundamentalismul clasic susține că atâta vreme cât conducătorii politici pot apăra teritoriile islamului ("dar-al islam") și nu interferează cu practica religiei de către musulmani, revolta împotriva lor este interzisă, deoarece poate duce la "fitna, "care reprezintă o amenințare mai mare decât tirania. Fundamentalismul religios este caracterizat de lupta pentru educarea prin religie, pentru respectarea tradițiilor religioase în viața de toate zilele, extremismul este caracterizat
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
interpretarea textelor religioase, reîntoarcerea la tradiția Profetului și a însoțitorilor acestuia. Termenul de "salaf" înseamnă a preceda, predecesor, iar mișcarea salafistă pornește de la premisa că numai cei care au fost alături de Profet și au învățat direct de la acesta sunt adevărații musulmani, cei care asigură puritatea și adevărul religios. Salafismul la început a fost o mișcare culturală care, treptat, s-a transformat într-o mișcare politică, iar în final devenind o mișcare teroristă. Salafismul a căutat adevărul religios prin interpretarea Coranului și
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
și adevărul religios. Salafismul la început a fost o mișcare culturală care, treptat, s-a transformat într-o mișcare politică, iar în final devenind o mișcare teroristă. Salafismul a căutat adevărul religios prin interpretarea Coranului și a "Sunna "conform primilor musulmani. Adeptii salafismului nu acceptă cele patru școli de gândire, în opinia lor adevărul există doar în Coran. Misiunea salafiților este de a împiedica inovația, păcatul și idolatria. Salafismul respinge ideea statului-națiune, susținând existența unei singure "Ummah "(comunitate a credincioșilor), considerându
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
a rămas doar cu titlul de principe de Capua, calitate în care a sprijiniz reforma cluniacensă și a întemeiat biserica Sfintei Cruci din Caiazzo. El s-a alăturat fratelui său depus, Pandulf, în Calabria, unde au luptat alături de Otto contra musulmanilor. Amândoi au murit în bătălia de la Stilo din 13 iulie 982. Landulf a fost succedat în Capua de către fratele său mai tânăr, Landenulf al II-lea, aflat sub regența mamei lor, Aloara.
Landulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324900_a_326229]
-
să purifice etnic majoritatea georgiană (numărând în jur de 250.000 de persoane). Basaev a devenit comandantul șef al forțelor Confederației Popoarelor Muntene din Caucaz (KNK - o unitate de voluntari naționaliști pan-caucazieni compusă în special din ceceni și alți musulmani din Caucaz). Implicarea lor a fost crucială în Războiul din Abhazia și, în octombrie 1993, guvernul georgian a suferit o înfrângere militară decisivă, în urma căreia cea mai mare parte a populației georgiene din regiune a fost îndepărtată prin purificări etnice
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
Moscheea Al-Aqsa a fost de asemenea construită pe Muntele Templului în 705. Între secolele 7 și 11, scribii iudaici, numiți masoreți și stabiliți în Galilea și Ierusalim, au stabilit textele masoretice, partea finală a bibliei ebraice. Pe parcursul dominației cruciaților, atât musulmanii cât și evreii din Palestina au fost masacrați nediscriminat sau vânduți ca sclavi. Omorârea evreilor a început pe durata călătoriei de-a lungul Europei si au continuat până în Țara Sfântă. Evreii ortodocși încă recită o rugăciune în memoria morților și
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
În 1844 evreii constituiau cel mai mare grup etnic din Ierusalim, iar până în 1890 constituiau o majoritate absolută în oraș, dar ca un tot, populația evreiască reprezenta doar 10% din populația regiunii. Până în 1890, Palestina a fost populată majoritar cu musulmani si arabi creștini, precum și de evrei, greci și alte minorități. Mica populație evreiască a fost concentrată în cele patru orașe sfinte (Ierusalim, Hebron, Tiberias și Safed). Perioada Iluminismului în Europa a condus la la mișcările de emancipare evreiești din secolele
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
dată și până la 1209 narațiunea fiind continuată de către Otto, abate de St. Blasien (în Pădurea Neagră) (d. 1223). În "Chronica", Otto de Freising povestește despre o întâlnire a sa cu episcopul Hugue de Jabala cel care, după recucerirea Edessei de către musulmani, a fost trimis la papa Eugeniu al III-lea pentru a-l anunța nefericita veste. În versiunea lui Otto de Freising, Hugue de Jabala i-ar fi povestit cronicarului despre un rege nestorian din răsărit, care ar fi avut numele
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
este, de fapt, a doua confruntare militară dintre cruciați și musulmani desfășurată în zona localității Dorylaeum, prima dintre ele având loc în cadrul primei cruciade, în anul 1097. A doua bătălie a avut loc la 25 octombrie 1147, în cadrul Cruciadei a doua. Regele Conrad al III-lea al Germaniei, rămas fără provizii
Bătălia de la Dorylaeum () [Corola-website/Science/324426_a_325755]
-
Lusignan al Ierusalimului către contele to Count Raymond al III-lea de Tripoli în 1187. Balian și suita sa au rămas în urmă cu o zi, la Nablus pe parcursul călătoriei către Tripoli; ceilalți au fost surprinși într-o ambuscadă a musulmanilor la Cresson, în data de 1 mai. Ernoul a fost cel care a investigat aproape abandonatul castel al templierilor de la La Fève, înainte ca vestea bătăliei de la Cresson să fi ajuns la Balian. Practic, aceasta este singura mențiune asupra lui
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
pentru un teritoriu în provincia Cilicia. Din păcate pentru Bohemund, el nu a reușit să construiască un stat atât de puternic precum cele realizate de verii săi în sudul Italiei și în Sicilia, în special după grava înfrângere suferită din partea musulmanilor în bătălia de la Harran, ca și după semnarea acordului de la Devol cu împăratul bizantin Alexios I Comnen. Totuși, principatul Antiohiei a continuat să existe ca stat cruciat, fiind moștenit de către fiul său, Boemund al II-lea de Antiohia, iar apoi
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
de la Ierusalim s-a oprit îm portul Salerno. Pe timpul șederii lor, orașul a fost atacat de cptre pirații sarazini. Salernitanii s-au temut să intră în luptă directă cu agresorii, însă luptătorii normanzi s-au încumetat să îi înfrunte pe musulmani. În curând, temeritatea normanzilor i-a cuprins și pe locuitorii din Salerno și împreună au pus corpul expediționar musulman în derută. Imediat după aceea, Guaimar le-a adresat normanzilor numeroase rugăminți de a rămâne alături de el, dar fără rezultat. Totuși
Guaimar al III-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324495_a_325824]
-
30 de ani. După o serie de atacuri devastatoare asupra principalelor așezări din regiunea Lazio din Italia centrală, desfășurate în secolul al IX-lea, sarazinii au întemeiat o colonie în apropierea orașului antic Minturnae, în apropierea râului Garigliano. Ajunși aici, musulmanii au format chiar diferite alianțe cu diferiți conducători creștini locali, profitând de numeroasele dispute dintre aceștia. Cu toate acestea, papa Ioan al X-lea a reușit să îi convingă pe mai mulți principi să intre într-o ligă, în scopul
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
binecuvânta trupele. După ce a corăbiile piraților și-au făcut apariția, confruntarea a început, cu galerele din Neapole la conducere. În mijlocul luptei, o furtună i-a despărțit pe adversari, iar vasele creștine au reușit să revină în port. Cu toate acestea, musulmanii au fost împrăștiați pe o largă distanță, cu multe vase pierdute și altele eșuând pe uscat. Când furtuna a încetat, resturile flotei arabe au fost capturate cu ușurință, iar mulți sarazini au fost capturați. Imediat după bătălie, cea mai mare
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
pe țărm și a fost jefuită de către localnici, în virtutea "ius naufragii". Prizonierii arabi capturați au fost trimiși să muncească pentru construirea "zidului leonin" care era menit să înconjoare colina Vaticanului. Din acel moment, Roma a încetat sămai fie amenințată de către musulmani.
Bătălia de la Ostia () [Corola-website/Science/324515_a_325844]
-
Constantinopolul. În iulie 1456 apariția la portul Caffa a unei flote otomane de 56 bireme, precum și a unei oști de 6000 de tătari în frunte cu hanul Hadji Ghirai a convins conducerea locală genoveză să consimtă la un acord cu musulmanii. Acordul încheiat a prevăzut mărirea substanțiala a tributului pe care genovezii trebuiau sa-l plătească sultanului otoman și hanului tătar al Crimeii. Totuși, neavând flotă, Hadji Ghirai s-a mulțumit să fie recunoscut ca suzeran al genovezilor din Caffa și
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]