4,723 matches
-
unei științe experimentale, despre ideea că visătorul gândește în imagini și că aceste imagini nu sunt lipsite de sens ipoteză care multă vreme li s-a părut aiurită oamenilor de idei? După Simonide, pentru care pictura era ca o "poezie mută", iar poezia ca o "pictură sonoră", Poussin își definea meseria ca "o artă care se ocupă de lucrurile mute". Nu același lucru se poate spune despre inconștientul freudian, a cărui muțenie vorbăreață cheamă acel amestec instabil de interpret și ventriloc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ipoteză care multă vreme li s-a părut aiurită oamenilor de idei? După Simonide, pentru care pictura era ca o "poezie mută", iar poezia ca o "pictură sonoră", Poussin își definea meseria ca "o artă care se ocupă de lucrurile mute". Nu același lucru se poate spune despre inconștientul freudian, a cărui muțenie vorbăreață cheamă acel amestec instabil de interpret și ventriloc pe care-l numim psihanalist? E drept că animalul vorbitor rămâne "mut de admirație" în fața unei imagini frumoase și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înălțime. "Se rostogoli de pe canapea pe dușumea și toți vizitatorii și paznicii se năpustiră spre acel loc"*. De secole întregi furnicile verbului se târăsc pe sub carul de luptă al inventatorilor vizuali, care au, ca să spunem așa, triumful înnăscut. În fața eternității mute a "celui mai frumos tablou din lume"**, Bergotte era învins dinainte, iar moartea lui, o mărturie a neputinței de a ne transmite "în direct" o stare sensibilă a lumii. Van Gogh: "E interesant să-l auzi pe Zola vorbind despre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
semantică (revers al unei formidabile fertilități, sugestia) este, evident, valabilă mai mult pentru imaginea-indice (fotografie sau film) decât pentru imaginea-icoană, reprezentarea elaborată și deliberată, convențională și codată, savantă și asemănătoare, cea din care Pafnofsky (în ciuda unor aprecieri sumare despre cinematografia mută) și-a făcut ținta exclusivă a metodei sale, iconologia. În concluzie, trebuie să ținem amândouă capete ale lanțului, să trecem printre Scylla și Charybda. Nu, nu există percepție fără interpretare. Nu există un grad zero al privirii (prin urmare, nicio
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sunt verbale. "Retorica imaginii" nu este, deocamdată, decât o figură de retorică (literară). Se spune mereu despre ea că este "în construcție", și pe bună dreptate: sarcinile imposibile sunt infinite. Transmitere și transcendență În ce condiții este posibilă o transmitere mută? De ce poate exista simbolicul printre oameni? Symbolon, de la symballein, a reuni, a pune laolaltă, a apropia, desemna la origine un semn de ospitalitate, un fragment de cupă sau de bol rupt în două între gazdă și oaspete, care transmiteau bucățile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să existe în stare sălbatică" (André Breton), dar, în același timp, să știe să decodeze imaginea brută ca fragment al unui discurs despre scopurile ultime. Minunată afacere: să-ți oferi amprenta împroșcarea, frecarea, pata, tatuajul sau colajul pe scurt, copilăria mută a semnului, făcând totodată ca aceste prime suflări să funcționeze și drept cuvinte, unități discrete ale unui sistem articulat. Sub proiectul său mărturisit, "artă egal viață", se ascunde această ambiție contradictorie, nemăsurată: să cumuleze prestigiul senzației și cel al limbajului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Misterele Parisului, Mizerabilii, Dama cu camelii, ca și Jules Verne de către Méliès, au fost transpuse pe ecran încă înainte de 1914. Chiar dacă în cele din urmă a ușurat cinematograful de povara cuvântului și nimic nu spune mai multe decât un film mut (Ioana d'Arc a lui Dreyer fiind, cum știe oricine, mai locvace decât cea a lui Bresson), filmul vorbit a întărit și mai mult legăturile cu literatura (Cocteau, Artaud, Malraux etc.). Așa cum actualitățile cinematografice de ieri proiectau pe marele ecran
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
printr-un atașament sonor, într-o combinație instabilă în care partea de audio tinde să preia comanda. Tehnic, putem tăia sonorul televizorului, lucru pe care nu-l putem face la cinema. Însă a existat și încă poate exista un cinema mut, în timp ce o televiziune mută este de neconceput. Ne este greu să ne proiectăm într-o imagine de televiziune, mai greu decât într-o imagine de cinema sau pe o scenă de teatru, din simplul motiv că suntem deja înăuntrul ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
într-o combinație instabilă în care partea de audio tinde să preia comanda. Tehnic, putem tăia sonorul televizorului, lucru pe care nu-l putem face la cinema. Însă a existat și încă poate exista un cinema mut, în timp ce o televiziune mută este de neconceput. Ne este greu să ne proiectăm într-o imagine de televiziune, mai greu decât într-o imagine de cinema sau pe o scenă de teatru, din simplul motiv că suntem deja înăuntrul ei. Întrepătrundere, imanență maximă. Prezentatorul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
alta aceleași organe. A crea forme, orice s-ar spune, înseamnă a vrea să-i impresionezi pe oameni și mai întâi să-i atingi. Vedem azi că oamenii sunt atinși și impresionați mai puțin puțin printr-o imagine fixă și mută decât printr-un ecran mare, cu sunet Dolby stereo, strălucind în întuneric. Nevoia figurativă se deplasează în funcție de performanțele comunicative sau capacitatea de a provoca un fior fizic ale unui gen sau altul. Cum fiecare nou mediu formează, educă în sensul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
corpurile domestice, ci spre starea sălbatică și mișcarea liberă. "Limbajul corpului": triumf festiv a Liniei Trup asupra Liniei Cuvânt. În deșertul afectiv al raționalizărilor moderne, plenitudinea corpurilor tăcute (ca desenele copiilor și-ale nebunilor) revitalizează energiile pierdute. Artă naivă și mută, deci internațională (favorizată în această calitate de toate regimurile totalitare, ca fiind cea mai puțin subversivă dintre artele scenei), dansul a găsit în transmisia video un impuls dinamic. În ciuda limitelor expresive în redarea spațiului fizic și a gravității corpurilor, televiziunea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu există niciuna care să nu poată fi interpretată ca un banal efect al vizualului. Lucrul prin care vedem lumea construiește simultan lumea și subiectul care percepe. În final, mașina de reprezentat construiește acordul dintre cele două. Armonizare inconștientă și mută, deci eficace. Subiectul e făcut pentru obiect, obiectul pentru subiect și împreună fac un sistem: pe unde să introduci o pârghie de uimire când totul "se lipește" de minune? Un nou regim de imagine își acreditează propriul regim de adevăr
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
studii care reiau infertil moștenirile supraevaluate, orice contribuție fiind posibilă numai ca derivare secundă și „riguros argumentată“ din țesătura „științifică“ a descoperirilor trecute. Atâta vreme cât știința se bazează pe memorie și pe duplicarea ori multiplicarea constelațiilor de legături (ca decupaje parțiale, muti lante ale multiplului), legătura cu Unul și transgresarea viziunii fragmentare sunt imposibile. 2. Mana în deșert. Cum se învață legătura cu Unul? Pedagogia este simplă: fără acumulări, fără frica de a pierde, fără grija zilei de mâine; cu încredere: „Când
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Dumnezeu? Și apoi, care sunt gândurile Lui, planurile Lui, voințele Sale? Cum să-L cinstești? Cum se îndreaptă mânia Lui? Cum să potolești mânia Lui? Ce cult I se cuvine? Ce destin îi dă El omului, creaturii Sale? Rațiunea rămâne mută; privirea omenească se sfarmă de nepătrunsele obscurități. Trebuie deci o a doua privire mai pătrunzătoare și la luminile rațiunii vor trebui să se adauge cele ale credinței. Și a pretinde să se ridice la esența divină și la tainele lui
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului de a fi își perpetuează puterea dincolo de clipa trecătoare, rămâne ca putere a amintirii omenești și ca frumusețe trecând din ființă în poezie, stăruind prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și densitate, iar acesta este bucuria, plenitudinea bucuriei de a fi. Privească cineva lumea, întreaga lume și toate înfățișările ei: dacă știe să vadă, va vedea, regn după regn, până și în acela care cuprinde durerea, că existența iradiază o mută jubilație care așteaptă să i se dea un glas. Ariel este efigia libertății ca bucurie cosmică și totodată e, de neuitat, expresie a ei. Fie și într-un univers atât de rigid și de ierarhizat ca cel dantesc, bucuria (letizia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a actului II, poate mai mult ca să risipească puțin din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
departe, în zarea țărmului, celor de azi și celor ce vin după aceea în timp. Relicve ale unei glorii neîncetate, dăinuind cât și marea, ținută vie de un cânt statornic. Fără a cărui stăruință peste generații orice mormânt ar fi mut. Se deslușește și aici prezența unei forțe: ceea ce a existat în triumful puterii și avântului de a fi își perpetuează puterea dincolo de clipa trecătoare, rămâne ca putere a amintirii omenești și ca frumusețe trecând din ființă în poezie, stăruind prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și densitate, iar acesta este bucuria, plenitudinea bucuriei de a fi. Privească cineva lumea, întreaga lume și toate înfățișările ei: dacă știe să vadă, va vedea, regn după regn, până și în acela care cuprinde durerea, că existența iradiază o mută jubilație care așteaptă să i se dea un glas. Ariel este efigia libertății ca bucurie cosmică și totodată e, de neuitat, expresie a ei. Fie și într-un univers atât de rigid și de ierarhizat ca cel dantesc, bucuria (letizia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a actului II, poate mai mult ca să risipească puțin din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și Heinz Schall, dar agreat și de Greta Garbo în perioada ei hollywoodiană), apoi o variantă a acestuia, părul tuns à la garçonne sau așa-numitul (mai ales în Anglia) stilul Eton, adoptat de o altă actriță celebră a filmului mut, Pola Negri, și de marea Coco Chanel. Aceasta nu înseamnă însă că nu se mai poartă părul scurt cîrlionțat, natural sau platinat. Începînd din anii 29, femeile se fardează, se rimelează și își rujează buzele în formă de inimioară. Domnii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
vechimi, aceste cuvinte și-au schimbat, nu de puține ori, forma sau înțelesul. Din cauza asemănării formale, recunoaștem cu ușurință că rom. (a) rade are la bază lat. radere, că rom. mamă vine din lat. pop. mamma, iar rom. ud și rom. mut provin din lat. udus, respectiv lat. mutus. În alte cazuri însă, putem stabili originea latină a unui cuvânt românesc numai dacă știm că există o serie de corespondențe între sunetele latinești și cele românești din perspectiva istoriei limbii. Dacă știm
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
eșecul tragediilor." (cap. 24) Unii autori dramatici au încercat experiența, în diverse epoci ale istoriei teatrului. Pentru a reprezenta acțiuni simultane, ei nu au rezolvat altfel problema decât prin coexistența pe platou a unei scene dialogate și a unei scene mute, numai pantomimică. O asemenea soluție este folosită uneori în Misterele din Evul Mediu 14 . Căzută în uitare în timpul Renașterii, ea este regăsită de Diderot care preconizează folosirea ei în drama burgheză. De o utilizare dificilă, de fapt ea nu este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
declamației, cântului și dansului. De aceea, episoadele pun față în față două sau trei personaje. În rarele momente în care patru personaje apar pe scenă simultan, unul din roluri, deținut de un figurant și nu de un veritabil actor, este mut. Dacă autori dramatici ca Eschil, Sofocle și Euripide au respectat cu ușurință o regulă atât de limitatoare, asta se datorează faptului că se potrivea concepției lor despre dialog, static. Ei n-au utilizat, de altfel, decât rareori configurația celor trei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tragediei antice, atât de posibile și crezute atât de puțin, reînnoindu-se printre noi. Ele așteaptă, pentru a se arăta, un om de geniu care să știe să combine pantomima cu discursul, să amestece o scenă vorbită cu o scenă mută și să tragă folos din unirea celor două scene, și mai ales din apropierea, fie teribilă, fie comică din această unire care s-ar face mereu. După ce Eumenidele s-au agitat pe scenă, ajung în sanctuarul în care s-a refugiat
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]