4,047 matches
-
la celălalt. — Se va auzi până în tabără... Îl căută cu privirea pe indian, care se refugiase în capătul opus al luminișului: Vino aici! îi ceru el. Distruge-le și pe celelalte. Indianul se apropie pas cu pas, cu o nesfârșită neîncredere, până se convinse că nu mai era nimic rău de așteptat de la grămada de fiare fumegânde. Luă un nou bidon de benzină și se îndreptă hotărât spre al doilea tractor. Odată învățată lecția, își îndeplini sarcina cu rapiditate și eficiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în unele momente căldura apropierii sufletești, a privirii, a înțelegerii este o certitudine între noi și de ce în alte momente pur și simplu nu avem ce să ne spunem, acel “scurt circuit electrizant” lipsește, întîlnesc răceală și distanță la ea, neîncredere și lipsă de entuziasm... și atunci “îmi iau jucăriile și plec”, cum s-ar spune, mă îndepărtez și eu, gîndindu-mă că nu găsesc la ea ceea ce îmi trebuie, că nu e ea cea de care am nevoie, că e mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
-mi fac griji numai din cauza cozonacului, rosti el. Cei doi Îl priveau cu un interes sincer și prietenesc; În ciuda evenimentelor din ultimii ani, Își păstraseră tinerețea, și mai sperau că viața le va oferi și altceva decît durere și plictiseală, neîncredere sau ură. — Ce-ar fi să luați loc să ne povestiți? Îl pofti tînărul. Rowe se simțea ca În fața unor copii ahtiați după povești. De bună seamă că adunîndu-le anii, n-ar fi trecut de 50. Iar el se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria. Nu sunt bun de nimic luni întregi. Mă recheamă iar, într-un târziu. Când a apărut ceva prea ciudat și încercările lor s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
diferențiată. Suntem, cu siguranță, de aceeași părere. Măcar în această privință. Îi acordăm, fiecare dintre noi, o atenție specială. Ciudată încrederea asta nelimitată, aproape naivă, în om. Care va face, va drege, va schimba, se va schimba ! În același timp neîncredere față de omul imediat ? Nu numai când este dușman, ci și când e aliat, camarad. Adesea, mai ales în acest caz. Suspiciune perpetuă, ubicuă. — Ușor de exploatat asemenea contradicție, nu crezi ? Ce gândesc tovarășii despre faptul că ai întârziat, tocmai în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Poate voi cere să fii eliberată. Ar întări suspiciunile, nu-i așa ? Deocamdată, ai dispărut ! De frică, din cauza remușcărilor, din alte motive, cine ar putea dovedi ? Omul acela de care suntem atât de legați amândoi te-ar apăra, oare, de neîncrederea celorlalți, de neîncrederea sa ? — Ar merita să te întreb dacă ceea ce știu și ceea ce am dedus despre el este exact. N-am încredere în ce mi-ai spune ! Dacă, bineînțeles, ai accepta să-mi răspunzi. Știu mai multe decât dumneata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să fii eliberată. Ar întări suspiciunile, nu-i așa ? Deocamdată, ai dispărut ! De frică, din cauza remușcărilor, din alte motive, cine ar putea dovedi ? Omul acela de care suntem atât de legați amândoi te-ar apăra, oare, de neîncrederea celorlalți, de neîncrederea sa ? — Ar merita să te întreb dacă ceea ce știu și ceea ce am dedus despre el este exact. N-am încredere în ce mi-ai spune ! Dacă, bineînțeles, ai accepta să-mi răspunzi. Știu mai multe decât dumneata. L-ai cunoscut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
e cam târziu. N-am vrut să aflu nimic de la dumneata, ți-ai dat seama. Femeia privi din nou ceasul din perete, deasupra biroului. Ochii nu erau obișnuiți cu lumina. Totul părea alb și egal. Vei avea de suportat, presupun, neîncrederea tovarășilor. De altfel, să nu uit să-ți comunic : nu vei fi inculpată în procesul lor. S-ar putea să-ți dăm drumul. Poate te vor și condamna. Nu neapărat pentru delicte politice. Vom căuta altceva. N-au hotărât încă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aflat, în această noapte, despre tovarășii de drum, despre mine, chiar și despre dumneavoastră este exact. — Absolut exact. Iar promisiunile vor fi duse la bun sfârșit. Probabil, cum v-am spus, să vă scutim de un proces politic. Sporind, astfel, neîncrederea pe care camarazii o au de- acum în dumneavoastră. Să stingem și lumina. A devenit inutilă. Vedeți, ne-au prins zorile. Am petrecut, putem spune, o noapte împreună ! Dimineață superbă, priviți. Cerul e limpede. Nenorocirile, închisoarea fac parte, ca și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
liber, în mijlocul mulțimii care ar întinde condamnatului, așa credea Cosimo, dulciuri, fructe și flori și i-ar spune vorbe frumoase ? Un asemenea mod de-a părăsi lumea nu i s-ar părea, cum susține florentinul, un prea mare noroc ! Execuția, neîncrederea camarazilor, moartea mai absurdă ca oricând neagă nu numai viața, ci și sensul ei ? Ca și cum Hariga ar fi fost bănuit și condamnat de ea, așa îl revedea în multele nopți când somnul venea târziu și încărcat. Sia Strihan avea oroare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vin pe urmele mele. - Toiagul, tot toiag rămâne, se bosumflă el. - Bine. Dacă nu vrei să-i ucizi, dă-mi măcar de știre ce au pus la cale. Dacă aflu din timp ce au de gând, aș putea să sădesc neîncrederea În sufletul Vindecătorilor la care o să se mai ducă. Moru cel uscat se uită lung la mine. - Hm. Abia acum sunt sigur că tu ești trimisul lui Moru, Îmi zise el, țuguind buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș. Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Adâncă și că oamenii, și atunci ca și acum, trebuiau să se primenească pentru a-i scoate la iveală pe cei vrednici să rămână. Că făceau și ei troc pentru păcatele celor ce nu crezuseră În Tatăl, ca și pentru neîncrederea celor ce mă bănuiseră de neputință și că oamenii, dimpreună cu femeile și cu pruncii, alcătuiau o singură ființă În care, dacă unul singur greșea, făceam cu toții troc pentru el. Am numit această ființă lume, dar ăsta n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mort - atît de liniștit, Încît moartea lui n-a fost decît suprimarea rapidă și calmă a mișcării vieții, atît de pașnică și de firească În lucrarea sa, Încît am privit-o toți Încremeniți, cu ochii plini de uimire și de neîncredere, recunoscînd imediat chipul morții, cu acel Îngrozitor simț al recunoașterii, care ne spune că am cunoscut-o dintotdeauna, și totuși, uluiți și Înspăimntați cum eram, refuzam să recunoaștem că ne-a ieșit În cale. Căci, deși cele trei morți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de unul singur și exclamînd „Ei, Doamne!“ și dînd din cap, ca și cum prostia și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu groază și neîncredere. În cele din urmă Își umezi buzele uscate și rosti nervos și monoton, cu un glas plin de uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu un glas ascuțit și aspru. Apoi, timp de cîteva minute chinuitoare, omul rămase Într-un salon mic și urît și Încercă să stea de vorbă cu cele două femei care-l priveau uimite, cu o ostilitate reținută, cu o neîncredere morocănoasă și speriată. În cele din urmă, Îngăimînd vorbe stîngace de rămas-bun, mecanicul plecă. Păși pe potecă și apoi pe drumul spre oraș și-și dădu seama deodată că e bătrîn. Sufletul său, care privise cu curaj și Încredere imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zilele acestea, de ministrul de Interne Traian Igaș, prin care norma de hrană a polițiștilor a fost redusă de la 700 la 150 de lei, i-a nemulțumit foarte tare pe aceștia. Mulți din țara asta, orbiți de egoism, și oarecare neîncredere în dispozițiile PDL-iștilor din guvern, nici nu-și dau seama cât bine va face țării românești decizia ministrului. S-a estimat în cercurile PDL, că polițiștii având simțurile mai ascuțite din cauza foamei, vor prinde infractorii mult mai rapid, și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Cei câțiva care sunt mai tineri, de fapt pentru ei pare a fi concepută povestea, fac eforturi pentru a-i convinge pe cei mai bătrâni că au Înțeles foarte bine, nu trebuie insistat, atâta lucru pot să Înțeleagă și ei. Neîncrederea povestitorului și a celor de o vârstă cu el este Însă foarte mare. El continuă să povestească tocmai pentru că nu crede că ceilalți vor Înțelege totul. Popescu surâde În colțul lui Întunecos; nu vei convinge niciodată pe nimeni cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ceva de la ei. N-am învățat nimic! Stoicul își domină temerile. Și, în cele din urmă, se înalță deasupra lor. Nu mai e unealta lor oarbă, chiar dacă nu le înlătură. Pe când eu n-aș mai putea zice decât cu o neîncredere jenată: tot ce se întîmplă se întîmplă fiindcă așa trebuia să se întîmple. Ceea ce ar trebui să mă îngrijoreze, poate, mai mult nu este, totuși, lipsa de bravură, ci altceva. Fiindcă n-am putut să mă gândesc cât mai puțin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ani mai târziu, Iuri era deja mort, după ce MIG-ul 15 în care zbura a plonjat în mod inexplicabil dintr-un nor aflat la mică înălțime și s-a prăbușit în timpul aterizării. Pe atunci eram deja destul de mare ca să adopt neîncrederea generală în tot ce era rusesc, să bag în seamă zvonurile sinistre despre KGB și neplăcerile produse de eroul meu în propria lui țară pentru că îi cucerise pe occidentalii care-l aclamaseră. Poate că Iuri își semnase singur condamnarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
firească, pe care un bărbat matur o are în preajma femeii iubite. Gândul de a-i fi dăruit ceva ce nu a mai cunoscut îi creează lui însuși „o stare de bine” cu totul rară, în care sunt excluse îndoielile, suspiciunile, neîncrederea. Trecut, prezent și viitor se topesc în fluxul vital ce îi poate crea insului o senzație de plutire de nedescris, ca un fel de întoarcere, crede P.H.L., la „fericirea organică” a existenței intrauterine. Este „gustul paradisiac” al dragostei, deși, constată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
complex de valori culturale. Ea încearcă să înțeleagă cum „se oglindește” în mintea Domnului R., și se întreabă ce anume îl atrage la ea. Nu este simplă curiozitate, ne asigură scriitorul. Teodora speră că nu îl incită doar cu vizibila „neîncredere în bărbați”, firească la orice femeie, care va fi avut vreo experiență nefericită în dragoste, căsătorie sau prietenie. Nu este exclus ca Teodora să fi încercat așa ceva, deși nu a făcut vreo confesiune (și nici atotștiutorul autor nu-și „dă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a apărut acest Domn R., care a scos-o dintr un fel de autoliniștire spirituală, ca și din amorțeala simțurilor în care se complăcea de atâta timp! La început l-a privit cu indiferență, apoi cu oarecare interes și multă neîncredere, pentru a ajunge să-i admire momentele de efervescență spirituală, stimulată (la început nu și-a dat seama) chiar de prezența ei. I s-a părut deodată neașteptat de tânăr și capabil de surprize într-o relație dezinteresată, de prietenie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Teodora nu-i spune cât de convingătoare sunt, dar îl ascultă cu atenție, strecurând din când în când, discret, câte o părere personală. Profesorul, deși absorbit de construcțiile sale erudite, observă în ochii ei când admirație, când fugare umbre de neîncredere. Îi acordă (tacit) libertatea de a-l aproba sau nu. Știe că dacă nu ar fi „tratat-o” totdeauna de la egal la egal, Teodora nu s-ar fi deschis niciodată față de el, încât, în mod sigur, n-ar fi putut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]