3,664 matches
-
mult așteptată. Pășisem, deci, cu dreptul la învățătură. A urmat apoi vacanța mare, care mi s-a părut oarecum mică, pentru zburdălnicia și pofta mea de joacă. Pășesc cu încredere și dragoste de carte în anul următor și aștept cu nerăbdare să-mi revăd învățătoarea mea dragă. Dar... n-a fost să am această mare bucurie de copil nevinovat... Învățătoarea mea nu s-a mai prezentat la post și astfel am avut prima decepție ca școlar, urmată de alta și mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unde se ținea o ședință legionară. Tăcere deplină la sosirea noastră. Primarul cere soției să-mi aducă cele două scrisori, în posesia cărora intru în 2-3 minute. Cu mulțumiri și un lapidar „Bună seara”, părăsesc încăperea slab luminată și cu nerăbdare tinerească ajung acasă, la ai mei. Aceeași primire caldă, din partea părinților. Nerăbdător, parcurg conținutul celor două misive, mănânc bunătăți oferite de mama, mai discutăm puțin și apoi un somn odihnitor, legănat de vise. În ziua următoare am scris o lungă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rând, a avut loc în anul următor. El a pregătit totul ca un bun gospodar, în timp ce eu am mai scris tuturor să nu uite de promisiunea făcută, și astfel ne-am întâlnit și aici, la Șuletea cu aceeași bucurie și nerăbdare. Timpul trece așa cum știe el, fără probleme deosebite de consemnat. Totul e frumos în jurul nostru! Suntem tot mai mult legați de casă și de pacea unui cămin fericit. Amândoi eram membri P.C.R. „plătitori de cotizație”. Cum primeam câțiva bănuți în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pentru ca următoarele să fie la fel, dar fără nici o scuză. Rațiunea deschiderii - vechiul nărav rămas de la comuniști pentru cripto comuniștii care-au urmat lui Ceaușescu se menținea și a continuat încă o vreme. Îmi văd de treburile mele, așteptând cu nerăbdare noi vești. La începutul lui martie 1992 primesc o scrisoare prin care mă anunță că a făcut demersurile necesare pentru prima mea vizită la Paris, spunându-mi că voi primi invitația și biletul de avion dus și întors. I-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am mai citit două romane ale autorului japonez, considerat ca fiind unul din cei mai mari. La început de drum, când nu știi ce vrea regizorul să facă, sentimentele se reduc la bucuria de a fi fost selectat și la nerăbdarea de a începe lucrul. Știu că vor urma săptămâni grele, muncă multă, energie dusă la maxim și tot ceea ce poate face un actor să iasă din apatia unor luni lungi de așteptare, de nemulțumire, de îndoieli și lene. Întotdeauna munca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
știu de ce, am simțit că s-a spart un ghinion și căile ne sunt deschise. Am luat totul ca pe o aventură, de unde, până atunci îmi spuneam - i-am mărturisit și lui Liviu - că mi-e teamă, după atâta așteptare, nerăbdare și documentare să nu mergem la „pomul lăudat”. După un drum parcurs cu grija și teama de-a nu ne rătăci, am ajuns în orașul mult visat, unde eram așteptați de Dimitrin, care nu vorbește decât bulgărește, dar care a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de câte un brad, pe care surorile îl împodobeau cu minuni meșterite din hârtie gofrată, carton, vată și nuci poleite. Războiul, foametea, greutățile n-au reușit să-l alunge din casa noastră pe Moș Crăciun, care era mereu așteptat cu nerăbdare și darurile mărunte, majoritatea meșterite "în familie" din te miri ce, ne aduceau o nemăsurată bucurie. Primul meu cadou de care îmi amintesc a fost pe la 6-7 ani, un modest penar de lemn, cu flori și animăluțe colorate. Îl dibuisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sutele și miile de burse, spectacolele de teatru, de folclor, expozițiile și delegațiile. Așa că împreună cu Adrian Dohotaru, îmbarcați într-o impozantă limuzină de protocol, am plecat spre Chișinău. Așa cum am menționat la început, sunt născut la Chișinău și ardeam de nerăbdare să revăd orașul pe care-l părăsisem la vârsta de doar doi ani, cu familia urmărită de glorioasa "Armată Roșie". Am fost însoțiți de la frontieră de o mașină a poliției moldovenești și eram precedați de o impunătoare donație de 2000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-și viziteze fetele „ajunse“ În Capitală (pe mama, socotită intelectuala familiei, pe Cleo, considerată cam excentrică, dar și pe frumoasa Olimpia, sora cea mai mică și singura rămasă azi În viață). Erau momente de sărbătoare, pe care le așteptam cu nerăbdare. Mama putea să fie tandră și afectuoasă, dar și ușor influențabilă și nesigură pe ea, În ciuda Îndrăznelii și Încăpățânării grecești. Tata era mult mai autoritar, mai stăpân pe el (era capabil de accese de duritate chiar exagerate uneori, de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spus. Sperasem să-mi aduc și eu contribuția, să arăt ce pot, să fiu apreciat și, cum nu mi se dădea nici o atenție specială, mă Întrebam dacă era nevoie de prezența mea aici! Deși Îmi țineam suspiciunile doar pentru mine, nerăbdarea Îmi creștea zilnic, nesimțindu-mă „inițiat“. „Dar unde sunt efectele sofisticate, soluțiile estetice subtile, ca la un Institut de Studii Avansate?“, mă Întrebam neconvins de acest „pas Înapoi“, căci nu Înțelegeam de ce era nevoie să mă debarasez de tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
orbecăite, cu ochii ațintiți asupra superbului fluture. Peste un sfert de secol am moștenit acel specimen și l-am expus În vitrina mea. Un amănunt Înduioșător: aripile au „sărit“ pentru că a fost desprins din cadrul lui prea devreme, cu prea multă nerăbdare. Într-o vilă pe care am Închiriat-o În vara anului 1904, Împreună cu familia unchiului meu Ivan de Peterson, pe țărmul Adriaticii (numele ei era ori „Neptun“, ori „Apollo“ - Îi pot identifica și acum turnul crem, cu creneluri, În fotografiile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Pământul făgăduinței". Dee Domnul să fie bine, oftează Maria și-și face cruce. Alexandre, să ai milă de Isac. Iartă-l. Nu uita că ne-a zămislit pântecele aceleiași mame. Nu fi un Cain pentru Abel... Mangopul! Mangopul! Ard de nerăbdare să-l cuceresc! strigă Alexandru ca un posedat. Alexandre, îmi place inima ta înflăcărată, îi stâmpără Țamblac avântul eroic punându-i mâna pe umăr. Totuși, puțină măsură nu strică. Când ești tânăr, te arunci cu capul înainte: ori-ori! Îl încoronezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa cum se teme și Ștefan să transforme Marea Neagră, într-un lac turcesc. Într-o zi, Mahomed și-o porni galioanele și... Mie nu mi-e teamă de el! strigă în culmea exaltării. Să vină! Să vină! Vom lupta! Ard de nerăbdare! Îl vom arde cu "focul grecesc", dar, mai cu seamă, cu "focul inimii mele"! Și-apoi, Europa nu va sta cu brațele încrucișate. Ne vom aduna într-o măreață cruciadă! Turcii vor fi izgoniți în pustiurile Anatoliei! Unchiule, continuă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se întoarce el către femei. Zor! Zor! Maria, Sora, copiii pleacă. Se încrucișează cu Bârsan ce tocmai intra. Bârsan poartă o eșarfă neagră cruciș ce-i acopere ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan se repede la el, îl scutură cu nerăbdare: I-ai slobozit?!?! Câți?!?! Câți căpitane?! Cinci! Cinci mii! spune Bârsan cu mândrie. Toți cei hrăpiți în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din capete. Eventualul hoț numai pe acea fereastră ar fi putut intra și, în acest caz, interesul celei care dormea în bucătărie nu putea fi să se izoleze de noi, de restul locuinței. După cum s-a dovedit, „hoțul” - așteptat cu nerăbdare însă - intra într-adevăr pe fereastră și nu era altul decât unchiul cu dinți falși, de aur, cu care fata trăia încă de când se afla la țară. Într-o zi, mătușa ei a descins la noi în casă și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe Doina, care trebuie să se întoarcă de la școala din Gruiu (unde, după plecarea mea, ea a mai rămas un an). Stau în curte, cu coatele rezemate de gardul din față și nu-mi dezlipesc ochii de la locul cu pricina. Nerăbdarea mea crește, crește până când... ca atrasă de ea, învăluită parcă toată într-un nor de lumină, Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din „tunel”, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire! * Pe Florilor, seara, cu toții la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nesigure, al pariurilor riscate. Cine nu suportă incertitudinea, să nu se ̀ mbarce pe corăbiile noastre, unde trebuie să ai le pied marin. Setea de certitudine constituie principiul și rațiunea științelor exacte, dar în planul umanului e un semn de nerăbdare intelectuală, sau slăbiciune de înger, ca să mă exprim mai popular. „Oui, la bêtise consiste à vouloir conclure”, spune Flaubert într-o scrisoare (către Louis Bouilhet, la 4 sept. 1850). Altă mostră a sindromului e aceasta : „în ziua de azi e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Petrescu, adică pe operele lui nereușite (a fost, într-adevăr, un autor inegal), neținând seamă de cele bune sau nerecunoscându-le ca atare. De pildă, un prieten foarte inteligent și la care țin mult, când i-am vorbit recent de nerăbdarea mea de a citi Doctrina Substanței, s-a arătat mirat și mi-a declarat că nu poate face credit ca filozof autorului unui studiu despre Husserl ce nu depășește nivelul unei mediocre lucrări de seminar. Poate că așa este, amicul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
foarte, foarte aproape de mine, că îți pot atinge fața, părul. E o senzație scurtă, dar foarte intensă. Plătesc aceste clipe scurte de plenitudine cu mult vid, mult, mult... Te părăsesc numai pentru o clipă! Aștept vești de la tine cu mare nerăbdare. Te îmbrățișez cu tandrețea pe care o cunoști. (Nu ne uita) Al tău, ca întotdeauna, René. Vineri, 26 iulie 1974 (A zecea zi de la despărțirea noastră) GAVRÉA, mon cœur, am primit scrisoarea ta ieri dimineață și mi-a încălzit inima
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
René. P.S. Am întâlnit la club un domn foarte serios care face astrologie. Mi-a spus că pentru a face un zodiac complet trebuie știut locul nașterii. Al meu este Anvers, care se află în Belgia. Aștept horoscopul-zodiac cu multă nerăbdare! Sâmbătă, 27 iulie 1974 (Unsprezece zile de la despărțirea noastră) Gabriela, mon amour. Ignoranța mea e mare. Voința mea de ignoranță e și mai mare. Azi mi-am dat seama că arborii, la fel ca și oamenii, sângerează când li se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Era beat sau drogat? El, de asemenea unul dintre „admiratorii” mei, ne-a dedicat chiar un volum de poeme, mie și lui René. Apoi și-a revenit, reproșându-mi că nu i-am trimis cartea mea de poeme. Aștept cu nerăbdare să vină frigul, zăpada și acea atmosferă de paralizie când cei care te tracasează cad pradă pasivității și te lasă în pace. Acum, în septembrie, e încă timp frumos, rugina frunzelor sau galbenul din frunze, amintind plecarea luminii, încă îi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Sunt disperat, cum ar spune Leo Ferré „disperarea e o formă superioară a criticii”. A început să ningă, și Stockholmul nu mi-a părut niciodată mai curat ca acum. Ceva îmi spune că vom traversa o iarnă aspră! Aștept cu nerăbdare convorbirea telefonică cu tine. Mi se spune că numărul tău nu răspunde. Este ora 4,30 după-amiaza, ora suedeză! Ce se întâmplă cu tine? Suferi, ești bolnavă? Ieri ți-am telefonat de asemenea și nu răspundeai. Ce se întâmplă? Ai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în localul actualului Institut Teologic de lângă Sfânta Mitropolie, iar normaliștii în localul actual, și doar schimburile de delegații, de profesori și elevi, consfințeau ziua comună a patronilor spirituali. Primind invitație pentru prăznuirea zilelor școlilor reunite, m-a cuprins emoția și nerăbdarea de a fi prezent la omagierea celor 149 de ani de la înființarea Școlii Normale, al cărei absolvent, din promoția 1950, mă număr. Mă transferasem, atunci, de la seminarul Veniamin Costache, în toamna lui 1945, când s-a înființat clasa IV-a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
muzica adevărată și din dragoste pentru cei de acasă, ambii sunt puși pe fapte mari. Glasurile lor sigure vor răsuna benefic pentru cei care vor avea inspirația și norocul să procure un bilet pentru astă-seară, 6 decembrie 2003, la Operă. Nerăbdarea de a-i urmări pe viu (și nu doar ecouri din auzite), privind evoluția în acest spectacol, se amplifică și prin faptul că au venit însoțiți de un excelent dirijor tânăr, care a făcut din primul moment dovada unui profesionist
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
condiția înscrierii în Partidul Liberal. și cum eu voiam să fac doar politica școlii a trebuit să lucrez ca suplinitor de persoană la Bulgărica, în județul Cahul. A venit vacanța mare. Am plecat la Fârțănești apoi la Nicorești. Așteptam cu nerăbdare un ordin ministerial de numire cu titlu provizoriu în învățământ, adică stagiar. Ordinul a venit și iată-mă numit cu titlu provizoriu în comuna Dermendere, satul Marineanca, județul Ismail. * De la Bolgrad, pe drum de care, prin lanuri de porumb, după
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]