4,922 matches
-
o coabitare a zeilor, pentru o liberă și sănătoasă concurență. Barajele de sârmă ghimpată ne readuc la realitate: concurență înseamnă război. Suntem obișnuiți să vedem în ideea de frontieră dăinuirea unei epoci feudale apuse și visăm o lume umanitară și netedă, măiestrit dispusă într-o rețea îmbietoare. Acest primitor parc de atracții numerice ar face onoare speciei umane și poate că am regăsi în ea și frățietatea primordială dintre Sem, Ham și Iafet, cei trei fii ai lui Noe. E ca și cum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în 1475 Vlaicu pârcălab Hotin Tăutu diac Nume proprii: Arhim la Neamț Agafia Anastasie egumen Andronic Anghelina Antohi Strătilă Anușca Toma logofăt Arsenie egumen Axinte Anșaru Avăr Balș Bârsan Benea Sima Boba Bodea vornic Boldiș Bore Borea Bozie Bren Brândușa Neted Brumar Bucium Boureanu Buzea Burghele Iuga vistiernic Calistru egumen Cananău Cândea Candrea Conta Carfina tatar Carân tatar Manolache Cârjă Gașpar brașovean Lupea Chiprian popă Cimbru răzeș Ciuntu Isaiia ucis la 16 Ianuarie 1471 Climent pânzar Liov Colun tatar Coman Comuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de viteaz îl întâlnim în primele documente moldovenești. La 3 martie 1392 domnul îi dăruie lui Ioaniș Viteazul trei sate pe Siret. În sfatul lui Alexandru cel Bun apar Costea viteazul, Dragoș viteazul, Grozea viteazul, Drăgoi viteazul, Tamaș viteazul. Bratul Netedul, care apare în Sfatul Domnesc în 1393 și 1398, se regăsește într-un privilegiu din 7 ianuarie 1491, când domnul dăruiește nepoților săi patru sate, ca fiind numit Bratul viteazul. O categorie aparte de oșteni se întâlnește, din secolul al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Netezi-Neamț. Despre ultima se spune că avea dimensiuni apreciabile, era construită din piatră și avea formă de turn. Ambele curți au fost construite în secolul al XIV-lea. Sunt puncte fortificate, datând din epoca întemeierii statului feudal moldovean. Cea de la Netezi a aparținut lui Bratul Neatedul. Acesta apare în Sfatul Domnesc la 30 martie 1392, apoi în 1393, 1394. În actul dat la Suceava, la 6 ianuarie 1395, prin care voievodul Ștefan recunoștea suzeranitatea regelui polon, Bratul Neatedul apare pe primul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lirico-biografic dacă ai fi rămas la Piatra Neamț? Te-ai gândit vreodată la expresia "schimbi locul, schimbi norocul"? Deși Piatra Neamț m-a primit mai bine decât Sibiul, nu cred că drumul meu în viață și în literatură ar fi fost mai neted, oferindu-mi o experiență mai fructuoasă. La Piatra Neamț, oricât de bine m-am simțit cu voi, nu aveam rădăcini. În Sibiu mi le-am descoperit în tradiția Cercului Literar a lui Radu Stanca, Ion Negoițescu, Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted, aproape de nivelul mării, oftau după sălbăticitatea alpestră. Platono-lacanizau și ei fără să-și deie sama. Pe urmele lor, bătătorite, navetez, navetez: principalmente între Iași, Focșani, Brașov, București și... Piatra Neamț. Din albia Milcovului, împodobită cu căcărezii mieilor vrânceni, trag holbări depasionte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorba de neexistența lor, ci de neputința de a le avea în acel loc unde țarul se lăsase împresurat de turco-tătari. Nesusținuți, ei nu putuseră rezista atacului turcesc. De fapt toată vina cade asupra aceluia care n-avuse măcar ideea netedă a războiului pe care-l începuse, văzând într-însul doar un drum triumfal printre pravoslavnici care l-ar fi primit cu stâlpări. E de mirat numai cum, pe lângă generalii ruși, care-l înconjurau, experiența unor comandanți germani, ca Janus și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
zece copii, a replicat Benny. Tot curist rămîne. Moishe și-a făcut apariția o oră mai tîrziu. Era În mod destul de vădit curist și neîndoielnic pe milogeală. Avea pe la șaizeci de ani, părul alb și o față rozalie, cu pielea netedă. Matty era peste tot prin salon: vorbea cu toată lumea, punea Întrebări directe, fără menajamente, și-și descria În detaliu simptomele abstinenței. Nu se văita niciodată. Nu cred că era capabil de autocompătimire. Bob Riordan l-a-ntrebat cu ce se ocupă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Au coborît și gaborii i-au scotocit. Gaborul care Îl ochise pe Pat a găsit imediat bățul de iarbă În buzunarul de la cămașa lui Cole. - Am destul aici cît să salt toată gașca. Gaborul ăsta avea o față cu pielea netedă, roșie, și zîmbea În continuu. Mi-a găsit pistolul În torpedou. - E o armă străină, a zis. E Înregistrată la Fisc? - Credeam că asta se aplică numai la armele complet automate, am zis, alea care trag mai mult de-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
actele mașinii. Tot ce-mi scoseseră din buzunare era-ntins pe masă, În fața lui: un toc de ochelari, actele de identitate, portofelul, cheile, o scrisoare de la un prieten din New York - totul, mai puțin briceagul meu, pe care gaborul cu pielea netedă din mașina de patrulare Îl băgase-n buzunar. Dintr-o dată mi-am adus aminte de scrisoare. Amicul din New York care o scrisese era fumător de iarbă și făcea din cînd În cînd și pe dealerul. Mă Întrebase ce preț are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu trei benzi leagă Brownsville de Mission, iar localitățile din vale se Înșiră de-a lungul autostrăzii. În vale nu există orașe de sine stătătoare și nici sate propriu-zise. Zona e o suburbie Întinsă, plină de case șubrede. Valea e netedă ca-n palmă. Nu crește nimic În afară de cereale, citrice și palmieri aduși din California. Un vînt fierbinte și uscat se pornește În fiecare după-amiază și bate pînă apune soarele. Valea e ținutul citricelor. Acolo crește grepfrut roșu și roz, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cînd Îl vezi, ansa căutătorului se agită. Marfa e aproape. Locul lui de origine e Orientul Apropiat, probabil Egiptul. Are un nas mare și drept. Buzele-i sînt subțiri și violacee, precum buzele unui penis. Pielea de pe față Îi e netedă, Întinsă. Este În mod fundamental obscen, dincolo de orice act sau practică abjectă imaginabile. Poartă pecetea unei anumite Îndeletniciri sau branșe care nu mai există. Dacă marfa ar dispărea de pe pămînt, tot ar mai putea să existe trăgători ce atîrnînd prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-a pus-o peste sacou, pe speteaza unui scaun. Avea pielea netedă și arămie. Băiatul și-a dat jos chiloții și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit și s-a așezat lîngă mine pe pat. Mi-am plimbat o mînă Încet pe spatele lui, urmărindu-i cu cealaltă curbura pieptului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
stradă. În Mexic dorințele au o forță de vis. CÎnd vrei să vezi pe cineva, Își face apariția. O dată căutam un băiat și eram obosit și m-am așezat pe o bancă de piatră În Alameda. Simțeam prin pantaloni piatra netedă și durerea de vintre ca o durere de dinți cînd e Încă ușoară și diferită de orice alte suferințe. Stînd acolo și privind parcul, m-am simțit dintr-o dată calm și fericit, Într-o relație ca de vis cu Orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Gloria postumă e o moarte prematură. * Nu doar urcușurile abrupte amețesc, ci și succesele facile. * Biruitor e acela ce mai are încă speranța victoriei. * Mieii născuți timpuriu nu apucă primăvara; ei prevestesc apropierea Paștelui. * Nu doar coala de hârtie e netedă, ci și unele creiere. Prostia e o boală incurabilă. * Snobul îți poate povesti și cartea pe care nu a citit-o. * Ignoranța îți dă o libertate absolută. * Bolile călătoresc fără pașaport; prostia cu pașaport diplomatic. * Căderea pe gânduri nu este
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
zi ceasuri întregi în fața pustiului de apă, fără nici un gând, ascultând glasul ritmic al valului care se spărgea de mal, privind dus când petele de umbră proiectate de nori, când brazdele de lumină de diferite coloare ce străluceau pe oglinda netedă, imensă, perdută în nețărmuritul orizon; și cu creierul meu nu puteam înțălege acest element colosal, fără hotare, viu, care se mișcă, are grai, ucigător și dătător de viață, înfricoșat, și fermecător totodată. Și când îmi închipuiam că pe această față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șosele, nici poduri pe ape, dar puțin ne păsa nouă de lipsa lor. Din contra, făceam mai mare haz să ne vedem hurducați 180 pe pământ crud, pe costișe prăvălatice, prin păraie bolovănoase decât dacă am fi mers pe șosele netede și în cupèle181 închise, bune să legene cuconași de cei care se tem să nu-i pârlească soarele. Cu cât calea era mai anevoioasă, cu atât, mă rog, vrednicia noastră părea mai mare. Dar, în schimb, ce frumos, ce pitoresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de apă dizolvă, roade și cară o câtime din uscat. Cum spuneam cândva, soarta uscatului e de a fi cărat, Încet-Încet, În mare. Și, simetric, soarta mării ar fi aceea de a fi umplută cu aceste aluviuni, rezultând o față netedă a planetei; sau, În alți termeni, starea inițială, cu relief accidentat, adică negentropică, a planetei ar deveni, culmea paradoxului, folosind energia solară, ar deveni deci o platitudine entropică. Doar că truda picăturii de apă e o muncă de Sisif, reluată
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
treaba pare să fie cu totul alta. Un râu, de exemplu. Oricât de scurt ar fi drumul de la izvor la mare ori unde se varsă râul, oricât de mare ar fi diferența de nivel Între aceste două puncte, oricât de neted ar fi terenul, râul va șerpui. Ceea ce vedem pe o hartă, adică un traseu uneori relativ drept, e de fapt albia majoră, valea pe care curge râul. Firul apei, adică pe unde râul curge efectiv, e șerpuit; uitați-vă la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
avem pentru astăzi?” Și îi mai spun „Dumnezeu ne-a mai dăruit încă o zi, hai să facem din ea o zi frumoasă!” Uneori însă, îmi amintesc ca prin ceață, că din oglindă, mă privea cândva un tinerel cu fața netedă și senină, cu ochii strălucitori, plini de energie și de voie bună. Avea pe vremuri tinerelul acela un aer visător dar optimist, poate naiv dar sincer și plin de căldură. Oare unde a rămas acel tânăr simpatic și prietenos, unde
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
despletea părul, destul de lung, acum mult mai rar și nins de atâția torenți existențiali, și-l pieptăna totdeauna cu pieptene din os, după care își împletea din nou coada, așezând-o circular la spate. Băsmăluța era nelipsită, mereu curată și netedă, niciodată înflorată excesiv. Urma apoi rugăciunea de noapte spusă șoptit, în picioare și cu ochii închiși. Spunea bunica faptul că astfel eram mai aproape de îngerași și nu cădeam pradă unor tentații în câmpul nostru vizual. Totul se finaliza cu semnul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
simplă prietenie, doamna directoare pensionară și-a ridicat fustele ușoare până la nasul memorialistului și moralistului, ca să-mi arate mândrețea de altădată a trupului ei de statuie care nu are nimic de ascuns și nici de ce să se rușineze: pulpele ei netede și pre lungi, coapsele ei Înguste, sânii impertinenți ca două cupe și cu sfârcurile tari ca aluna, rotunjimile ei pietroase oricum le-ai privi și pipăi de aproape; și, ce mai Încoace, Încolo, aceleași abandonuri ale ei totale, vehemente și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
coborîm, mînați și de faptul că În curînd avea să se Întunece. Prima parte a fost ușoară, dar apoi firul de apă după care ne ghidam a Început să semene tot mai mult cu un torent cu margini abrupte și netede, cu stînci alunecoase pe care era greu de mers. A trebuit să ne facem drum printre sălciile de pe margine, ajungînd, Într-un final, Într-o zonă cu stufăriș des și Înșelător. Căderea nopții a adus cu sine mii de sunete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
îmi dă și un oarecare fior plăcut: a fi acolo și a nu beneficia! Casa de odihnă cu colegii care muzicizează, joacă table și beau țuică mă excedează. Sus, dincolo de stabilimentele sanitare, găsesc o colină cu fagi proaspăt înfrunziți (foi netede, lucioase, fragede și intacte, pe care alunecă stropi de ploaie, ca pe o pânză cerată). Păsări multe cântă - disting vreo șapte teme diferite. E ceva și asta. Je voudrais être heureux. Le bonheur me sied bien. știu că cineva (ghici
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mădulare ale satului, această limbuție imperioasă a orășenilor mă inhiba. Nesfârșita reiterare a persoanei prin bâțâială mi-o explicam prin mediul ambiant care chiar și sub cerul liber era socializat. Străzi, piețe, malurile râului, parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai neted nu doar decât drumurile de țară, dar și decât pardoseala odăilor de oaspeți din casele țărănești. M-am gândit că acest mediu era mai socializat și decât cuhniile de vară ale satului cu pardoseala lor de lut. Simțeam nevoia unei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]