3,942 matches
-
sau închiderea Canalului Suez (controlat de Marea Britanie). După cum observase Stanley Baldwin, pe atunci Prim-Ministrul Marii Britanii, aceasta s-a datorat lipsei unei forțe armate care să contracareze atacul Italiei. În octombrie 1935, președintele american, Franklin D. Roosevelt adoptase Actele de Neutralitate și a impus un embargo asupra armelor și munițiilor în ambele tabere, dar a extins și un „embargo moral” asupra combatanților italieni, printre care și alte obiecte de comerț. Pe 5 octombrie iar, apoi, în 29 februarie 1936, Statele Unite a
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
organizației. În plus, puterea Societății a fost diminuată de refuzul Statelor Unite de a se alătura. Originile Societății ca organizație creată de Forțele Aliate ca parte a inițiativei de pace pentru a pune capăt Primului Război Mondial a fost privită ca „Liga Învingătorilor”. Neutralitatea Ligii avea tendința de a se manifesta ca o nehotărâre. Era nevoie de un vot unanim din partea a nouă, ulterior cincisprezece, membri ai Consiliului; prin urmare, acțiunea concludentă și ineficientă a fost dificilă, dacă nu chiar imposibilă. De asemenea, deciziile
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
anunțat că nu va lua în calcul rezultatele conferinței. La 15 ianuarie 1877, Rusia și Austro-Ungaria au semnat un acord scris prin care confirmau rezultatele acordului verbal anterior făcut la Reichstadt în iulie 1876. Prin acesta, Rusia se asigura de neutralitatea prietenoasă a Austro-Ungariei în război. După aceasta, Rusia a mai făcut un efort final de rezolvare pașnică a conflictului. În ziua de 31 martie 1877 Rusia a convins puterile europene să semneze Convenția de la Londra, prin care se cerea Turciei
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
suplimentară, ce intervine pe nesimțite, aproape spontan, câștigându-și astfel o marjă apreciabilă de veridicitate. Povestea Soranei - o femeia aflată în dilematica postură de a alege între doi pretendenți, fiecare având calitățile și defectele lui - debutează de altfel în plină neutralitate, nici petru, nici Nica, nedeclinându-și la început adevăratele răspunderi sociale și convingeri politice. Iar episodul «căderii măștilor» - căci există și un asemenea episod în piesă - nu va modifica fundamental raporturile umane preexistente între cei trei, ci doar le va
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
țintelor germane de pe pământ finlandez, dar până și ambasada engleză a fost nevoită să recunoască inexactitatea acestor afirmații. La 25 iunie a fost convocată o ședință a parlamentului, în timpul căreia primul-ministru era așteptat să prezinte o notă despre starea de neutralitate a Finlandei în războiul germano-sovietic, dar bombardamentele rusești l-au făcut pe acesta să observe că încă o dată țara se afla de fapt în stare de război cu Uniunea Sovietică. Războiul de continuare se declanșase. Mai târziu, la 25 noiembrie
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
mutuală prin care garanta că, în cazul unui conflict între puterile occidentale și Uniunea Sovietică, avea să-și apere spațiul aerian și teritoriul împotriva atacurilor țărilor capitaliste. Pentru Moscova, păstrarea independenței Finlandei a părut un preț mic plătit pentru păstrarea neutralității Suediei în timpul războiului rece.
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
republican, a găsit soluția nefericită de a se angaja într-un război împotriva Prusiei, cu convingerea că, împiedicând unirea Germaniei sub conducerea Prusiei, pătura conducătoare din Franța se va strânge în jurul lui. În prima fază Prusia s-a asigurat de neutralitatea Italiei, Rusiei și Marii Britanii în eventualitatea unui război cu Franța. Escaladarea tensiunilor a culminat cu refuzul Franței de a accepta ca și succesor la tronul vacant al Spaniei a prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Franța a trimis un ultimatum lui Wilhelm
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
la 29 aprilie 1918 cu un atac major de 18.500 de oameni, contra 15.000 de soldați Roșii. Au murit 500-800 de Roșii, și 12,000-15.000 au fost luați prizonieri. Suedia și-a protejat interesul național declarându-și neutralitatea în Primul Război Mondial și în Războiul Civil Finlandez. Opinia generală, mai ales în sânul elitelor suedeze, era împărțită între susținătorii Antantei și cei ai Puterilor Centrale, germanismul fiind oarecum mai popular. Trei priorități de pe timpul războiului au determinat politica
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
principelui Ferdinand, la 11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I. Era o perioadă crucială din istoria României, marcată de izbucnirea Primului Război Mondial, în care atât familia regală cât și întreaga societate românească era profund divizată în tabere ce susțineau fie neutralitatea fie intrarea în război de partea uneia sau alteia dintre cele două alianțe aflate în conflict. Prin moartea regelui Carol I se deblocase de la sine o stare politică tensionată. În parlament noua pereche conducătoare este primită cu căldură și speranță
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
să-l sprijine pe soțul ei de origine germană. «Ca Principesă Moștenitoare, fusese populară; ca Regină era și mai iubită”, spunea Prințesa Callimachi."" În ciuda presiunilor financiare și morale atât din partea Antantei, cât și a Puterilor Centrale, România a rămas credincioasă neutralității în decursul primilor doi ani ai primului război mondial. Țara nu era pregătită de război. Reginei Maria nu-i plăcea neutralitatea. Aceasta o făcea „"să-și controleze fiecare cuvânt"", ceea ce, după cum spunea ea, „"era cu totul în afara felului meu de-
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Prințesa Callimachi."" În ciuda presiunilor financiare și morale atât din partea Antantei, cât și a Puterilor Centrale, România a rămas credincioasă neutralității în decursul primilor doi ani ai primului război mondial. Țara nu era pregătită de război. Reginei Maria nu-i plăcea neutralitatea. Aceasta o făcea „"să-și controleze fiecare cuvânt"", ceea ce, după cum spunea ea, „"era cu totul în afara felului meu de-a fi"". Regina era de asemenea foarte încrezătoare în capacitatea regelui Ferdinand de a rezista presiunilor interne și externe și de
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
ea, „"era cu totul în afara felului meu de-a fi"". Regina era de asemenea foarte încrezătoare în capacitatea regelui Ferdinand de a rezista presiunilor interne și externe și de a acționa doar în interesul țării: Pe tot parcursul perioadei de neutralitate Maria a susținut realizarea obiectivelor naționale prin alăturarea României de partea puterilor Antantei. Având în vedere descendența sa regală anglo-rusă, dar și popularitatea foarte mare de care se bucura în rândul populației, ea a fost percepută în țările Antantei ca
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
prezenta detaliat dorințele României de realizare a unui stat național unitar, precum și justificările temeiurilor pe care se bazează aceste dorințe. Regina Maria a reprezentat astfel o importantă resursă diplomatică pentru conducerea statului român, care a putut astfel să ocoloească constrângerile neutralității și să își facă cunoscută poziția. După finalizarea unor lungi și dificile negocieri cu reprezentanții Antantei, concretizate prin încheierea unui tratat politic și a unei convenții militare, România a intrat în război la 14 septembrie 1916, declarând război Imperiului Austro-Ungar
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
mai cunoscute fiind cea orchestrată de Puterile Centrale în Primul Război Mondial și autoritățile comuniste, în primii ani după al Doilea Război Mondial, campanii ale căror reminiscențe mai pot fi întâlnite și astăzi. Campania Puterilor Centrale (1914-1918) Încă din timpul neutralității, Germania a investit sume considerabile pentru a determina, prin presă, un curent favorabil Puterilor Centrale. Ca una din principalele susținătoare a curentului filo-antantist, regina Maria a devenit una din țintele predilecte ale acestei prese. "„O găsesc pe principesa Maria, stând
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
ziare, erau deci mâhniți și îngrijiți.”" Cu altă ocazie, tot I. G. Duca remarcă atacurile josnice proferate în campaniile denigratoare duse de publicații cum ar fi "Facla", condusă de N.D. Cocea sau "România Muncitoare", condusă de Cristian Racovski. Dacă pe timpul neutralității, presa filo-germană s-a menținut în anumite limite, odată cu intrarea României în război, a fost declanșată o amplă campanie propagandistică, unul din obiectivele principale fiind familia regală. Acum sunt puse în circulație cele mai multe dintre așa-zisele „dezvăluiri” privind incapacitatea regelui
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
interaliate, un mare împrumut internatinal subscris de SUA combinat cu reforme monetare, restaurarea comerțului dintre est și vest și reluarea legăturilor cu Rusia. Germania complică ecuația relațiile cu Rusia Sovietică după Tratatul de la Rapallo din aprilie 1922 și Tratatul de neutralitate și neagresiune din aprilie 1926. Primul tratat stabilea procedura de reglementare a litigiilor dintre cele două țări, renunțarea reciprocă la despăgubirile de război, restabilirea relațiilor diplomatice, clauză națiunii celei mai favorizate și colaborarea economică. Cel de-al doilea tratat prevedea
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
pentru revizuirea Tratatului de la Versailles și pentru asigurarea hegemoniei în Europa centrală . În martie 1931, un proiect pentru uniunea vamală austro-ungară a marcat un pas spre o Mittel Europa germană, însă fără succes în urmă presiunilor Franței. Dar politică de neutralitate și prietenie a Germaniei cu URSS din 1926 a îngrijorat Parisul. În 1929 s-a produs crahul bursei din New York ce a marcat un moment de răscruce pentru istoria interbelică, modificând viață economică, socială, politică și diplomatică a Europei. Marea
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
francezi și britanici, sancțiunile au fost ineficiente. În 1936, Etiopia era înfrântă și ocupată de italieni. Planul Hoare-Laval de împărțire a Etiopiei a eșuat, ideea de securitate colectivă era compromisă, politică anglo-franceză eșuase, iar Mussolini era recunoscător lui Hitler pentru neutralitatea binevoitoare afișată în timpul crizei etiopiene. Între timp, Franța ratifică un tratat de asistență mutuală cu URSS pe 27 februarie 1936. Hitler, folosindu-l că pe un pretext, a trimis trupele germane ce au reocupat Renania, anulând statutul de zona demilitarizată
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Renaniei nu părea să-i afecteze pe comandanții militari francezi, în timp ce guvernul britanic transmitea Franței că acțiunea germană nu era considerată a fi o încălcare flagrantă a Pactului de la Locarno. Hitler elimina posibilitatea unei intervenții militare externe. Polonia devenise cooperantă, neutralitatea Belgiei și remilitalizarea Renaniei reduceau șansele unei intervenții militare franceze, iar Germania se pregătea pentru un conflict cu adevărat masiv. Între timp, britanicii și francezii își îndreptau atenția spre Peninsula Iberică. Pe 17 iulie 1936, liderii garnizoanelor militare din Marocul
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
primit asistență din exterior de la Germania Nazistă și Italia fascistă în 1936 în ciuda deciziilor adoptate de Comitetul de noninterventie creat în septembrie din care făceau parte. În octombrie 1936, Belgia a renunțat la alianța cu Franța și și-a proclamat neutralitatea. Deși unele state din estul Europei își păstrau formal relațiile de securitate cu Franța, se încerca o oarecum apropiere de cel de-al Treilea Reich. Hitler intenționa să prelungească războiul civil din Spania pentru a consolida relațiile cu Italia care
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
și era alcătuită din ofițeri fără mare greutate, Stalin a fost convins să accepte primirea în audiență a ministrului de externe nazist Robbentrop pe 23 august, fiind semnat Pactul Ribbentrop-Molotov. Pactul constă în două documente: unul public care prevedea menținerii neutralității dacă una dintre părți era implicată într-un război, și unul secret-Protocolul adițional secret, ce delimita sferele de influență în estul Europei, Polonia Orientală, Finlanda, Letonia, Estonia și Basarabia intrând în sfera sovietică, iar Polonia occidentală intră în aria germană
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
împotriva Anschluss-ului. În 1935 s-a format Frontul Stresa cu Franța și Marea Britanie, pentru a împiedică incalcariel ulterioare ale Tratatului de la Versailles de către Germania. În 1936 Mussolini a invadat Etiopia/Abisinia, marcând începutul cooperării cu Hitler care și-a menținut neutralitatea în timpul intervenției. Astfel, a fost formată Axa Berlin-Roma. Germania a fost singura care a sprijinit atacul italian. După invazia de proporții ce a presupus folosirea tancurilor, bombardierelor și armelor chimice împotriva unei armate etiopiene nemecanizate ce apăra o țară ce
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
va obține unele rezultate dacă, la încheierea războiului general, ar fi posibil să se stabilească potrivit unor principii clare recomandările privind drepturile națiunilor. De ce nu ar putea cineva să urmeze”, a continuat țarul, „drepturile pozitive ale națiunilor, care asigură privilegiul neutralității, inserează obligația de a nu declara război până când nu s-au epuizat toate resursele de mediere a unei a treia părți, aducând în acest fel la lumină respectivele abuzuri și încercând să le îndrepte? Conform unor astfel de principii se
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
Rugăciunea inimii", trebuie să aibă loc în umilință. Textele isihaste avertizează deseori asupra pericolelor care survin asupra eremitului care este mândru, orgolios sau arogant. Practicarea rugăciunii inimii este continuă și automată, ducând la dobândirea unei stări mentale de "nepsis" (sobrietate, neutralitate), acea stare mentală care a devenit imună la gândurile ispititoare. Un alt element al practicii isihaste este "coborârea minții ("nous") în inimă", pentru ca rugăciunea și sobrietatea să se localizeze în amândouă. Sensul acestei coborâri nu pare să fie unul metaforic
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
neobiectivă, conform căreia știința nu are doar rol descriptiv și explicativ, ci și un rol de modificare a raporturilor politice. Aici sunt incluse domenii de cercetare care s-au dovedit a fi feministe. Conceptul clasic al științei, subordonat obiectivității și neutralității, este discreditat ca fiind androcentric: se arată în ce măsură fiecare știință este impregnată de oameni și obiectivele, respectiv valorile lor. Vezi articolul principal: Etica științei Știința este criticată pe motiv că se retrage într-un "turn de fildeș". Criticii consideră știința
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]