4,446 matches
-
entuziasmate de ideile lui, în timp ce opinia publică le acceptă că apărătoare ale drepturilor oamenilor împotriva despotismului ministerial. Filosofii criticau instituțiile vechiului regim, dar nu se opuneau regimului pentru că nu erau revoluționari. Mulți dintre ei, ca Montesquieu, Voltaire și Rousseau, erau nobili sau făceau parte din înalta societate, dar doctrina învățăturii lor a produs efectul așteptat. Ideile lui Montesquieu se reflectau în protestele parlamentelor. Cahiers de doleances (caiete de doleanțe) ale nobililor erau impregnate de ideile iluminismului. Autorii lor erau profund ostili
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
revoluționari. Mulți dintre ei, ca Montesquieu, Voltaire și Rousseau, erau nobili sau făceau parte din înalta societate, dar doctrina învățăturii lor a produs efectul așteptat. Ideile lui Montesquieu se reflectau în protestele parlamentelor. Cahiers de doleances (caiete de doleanțe) ale nobililor erau impregnate de ideile iluminismului. Autorii lor erau profund ostili vechiului regim și dornici să creeze un stat liberal și reprezentativ. Starea a Treia era în continuare conservatoare. Voltaire era de orientare iluministă conservatoare. A avut o operă extrem de vastă
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de săraci, de spitale și școli și țineau locul oficiilor moderne de stare civilă, notând în registrele parohiale toate nașterile, căsătoriile și decesele, astfel, biserica acționând ca un minister al informației. Era cea mai puternică, și conform estimărilor asupra numărului nobililor și familiilor lor, erau între 100.000-300.000, adică între 0,5-1,5% . Cei 4.000 de nobili de la curte erau cei mai puternici, a căror descendența nobiliară dată încă din secolele XIV-XV, permițându-și costul vieții la Versailles. Erau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
toate nașterile, căsătoriile și decesele, astfel, biserica acționând ca un minister al informației. Era cea mai puternică, și conform estimărilor asupra numărului nobililor și familiilor lor, erau între 100.000-300.000, adică între 0,5-1,5% . Cei 4.000 de nobili de la curte erau cei mai puternici, a căror descendența nobiliară dată încă din secolele XIV-XV, permițându-și costul vieții la Versailles. Erau urmați în ierarhie de nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, ca magistrații din parlamente
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
000, adică între 0,5-1,5% . Cei 4.000 de nobili de la curte erau cei mai puternici, a căror descendența nobiliară dată încă din secolele XIV-XV, permițându-și costul vieții la Versailles. Erau urmați în ierarhie de nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, ca magistrații din parlamente. Restul nobilimii, care nu văzuse niciodată Versailles-ul, trăiau în mediul rural. Cum doar fiul cel mai mare moștenea întreagă proprietate, ceilalți fii își căutau de lucru în biserică, armată
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Restul nobilimii, care nu văzuse niciodată Versailles-ul, trăiau în mediul rural. Cum doar fiul cel mai mare moștenea întreagă proprietate, ceilalți fii își căutau de lucru în biserică, armată sau administrație. Dar funcțiile costau mult și 1/4 din nobili erau prea săraci ca să-și permită. Trebuiau să se înroleze sau să-și muncească micile proprietăți. Principala sursă de venit era pământul. Nobilimea deținea un sfert și o treime din pământul Franței și îi revenea între 15-25% din venitul bisericii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
prea săraci ca să-și permită. Trebuiau să se înroleze sau să-și muncească micile proprietăți. Principala sursă de venit era pământul. Nobilimea deținea un sfert și o treime din pământul Franței și îi revenea între 15-25% din venitul bisericii. Marii nobili dețineau funcțiile înalte în stat. Erau miniștrii regelui, înalții săi magistrați, intendenții din provincii și ocupau funcțiile superioare în armată. Abatele Syeyes scria că această castă a monopolizat și uzurpat biserica, justiția și armata. Nobilii se bucurau de numeroase privilegii
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
15-25% din venitul bisericii. Marii nobili dețineau funcțiile înalte în stat. Erau miniștrii regelui, înalții săi magistrați, intendenții din provincii și ocupau funcțiile superioare în armată. Abatele Syeyes scria că această castă a monopolizat și uzurpat biserica, justiția și armata. Nobilii se bucurau de numeroase privilegii, fiind judecați în tribunale speciale și fiind scutiți de serviciul militar, de "gabelle et corvee" (muncă obligatorie pentru întreținerea drumurilor), fiind beneficiarii obligațiilor datorate de țăranii seniorului, având drepturi exclusive la vânătoare și pescuit, și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
trebuia, fiind scutiți de plata "la taille". Erau legați de aceste privilegii, pierderea drepturilor feudale putând duce la scăderea veniturilor lor cu până la 60%, deși în unele zone, ca Bretania, scăderea putea fi până la 10%. Cei mai puțin bogați dintre nobili realizau că dacă și-ar pierde privilegiile fiscale și ar renunță la drepturile senioriale, ar fi ruinați. Se opuneau schimbărilor și se cramponau de privilegiile lor ca fiind singurele care îi distingeau de oamenii de rând. În 1781, s-a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
dintre acestea conferind titlu nobiliar. 2.200 de familii au fost înnobilate prin cumpărarea de funcții, iar 4.300 familii le-au fost acordate favoarea regelui. Se formau alianțe matrimoniale între familii de magistrați , de financiari și cele de mari nobili, creând legături, copii acestora ridicându-se la înalte demnități judecătorești, primind cele mai prestigioase funcții și ministere, averile acestora devenind resurse pentru marile familii sărăcite și proliferând căsătoriile dintre cele mai ilustre familii. Fii de nobili se căsătoreau cu fetele
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și cele de mari nobili, creând legături, copii acestora ridicându-se la înalte demnități judecătorești, primind cele mai prestigioase funcții și ministere, averile acestora devenind resurse pentru marile familii sărăcite și proliferând căsătoriile dintre cele mai ilustre familii. Fii de nobili se căsătoreau cu fetele burghezilor bogați ca să sporească averea familiei. Deși își puteau pierde titlul dacă erau supuși discreditării, ocupându-se de activități considerate apanajul oamenilor de rând, cum era comerțul sau munca manuală, prelucrarea fierului și mineritul nu intrau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fetele burghezilor bogați ca să sporească averea familiei. Deși își puteau pierde titlul dacă erau supuși discreditării, ocupându-se de activități considerate apanajul oamenilor de rând, cum era comerțul sau munca manuală, prelucrarea fierului și mineritul nu intrau în această interdicție. Nobilii se implicau serios în industrii ca metalurgie și minerit, fiind investitori majori în companii comerciale și bănci. Au profitat de pe urma creșterii arenzilor ca proprietari de pământ. În 1749, la Paris, tot cei care aveau un venit de peste o jumătate de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
evitată de cei foarte bogați. Negustorii de sclavi, cultivatorii și financiarii își puteau permite să plătească prețul mare al unui post ca acela de secretar al regelui, care conferea direct noblețea ereditară. Negustorii care făceau averi uriașe îi concurau pe nobili abandonând comerțul cât mai curând posibil și investind banii în terenuri, funcții, rente, întrucât comerțul era considerat nedemn sau dezonorant. Burghezia și nobilimea au devenit membre ale unei elite unice, avute, existând prea puțină ostilitate burgheză față de nobilime. Dacă burghezia
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
loc în consiliul regal, ceilalți miniștri amenințând să-și dea demisia. Regele n-a reușit să-și susțină ministrul reformator și Necker a fost demis. Calonne și alți miniștri de finanțe au anulat toate realizările lui Necker, readucându-i pe nobilii financiari venali în vechile lor funcții. Joly de Fleury și Calonne au făcut împrumuturi mai mari. Calonne a oferit 12-16% dobânda, pentru a atrage împrumuturi. În 1786, sursele de împrumuturi s-au epuizat. Calonne a trebuit să înceapă o reforma
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
pentru a atrage împrumuturi. În 1786, sursele de împrumuturi s-au epuizat. Calonne a trebuit să înceapă o reforma a sistemului fiscal. Calonne a propus înlocuirea capitație și vingtieme cu un impozit funciar unic, plătibil de toată lumea, chiar și de nobili, cler, și stările periferice. Susținea că va aduce 80 milioane de livre, mai puțin însă decât deficitul prevăzut pentru 1786. Știind că parlamentele se vor opune planurilor sale, l-a convins pe rege să convoace pentru aprobarea reformei o Adunare
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
planurilor sale, l-a convins pe rege să convoace pentru aprobarea reformei o Adunare a notabililor în februarie 1787, dar cu membri aleși de rege, Calonne neprevăzând o opoziție serioasă. Dar au fost aleși membri de frunte ai parlamentelor, prinți, nobili mari și episcopi, aceștia atacând propunerile lui Calonne. Clerul avea cel mai mult de pierdut, întrucât trebuia să plătească impozitele pe baze egale cu toți ceilalți. Notabilii au cerut o declarație a veniturilor și a cheltuielilor coroanei, că să poată
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
revenit despotismul ministerial. Și astfel a izbucnit revoltă aristocrației, cea mai violență revoltă pe care a întâlnit-o guvernul. S-au produs tulburări în multe capitale provinciale în care se întruneau parlamentele, că Rennes în Bretania și Grenoble în Dauphine. Nobilii se întruneau în zone neautorizate, pentru a stabili sprijinirea parlamentelor. S-au alăturat și o Adunare a clerului de partea parlamentelor, rupând îndelungată tradiție de loialitate față de coroana, condamnând reformele. Au votat un don gratuit de mai puțin de un
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fiind sigur că acest organism îi va diminua puterea. Parlamentul din Paris a revenit în septembrie și a declarat că Stările Generale trebuiau să se întrunească. Dar și-a pierdut popularitatea. Burghezia participase prea puțin la agitația politică condusă de nobili și cler și Adunarea notabililor. Era rândul burghezilor ai stării a treia. Au început să bănuiască că ordinele privilegiate s-au opus despotismului ministerial pentru că voiau puterea. Au cerut dublă reprezentare pentru starea a treia și vot individual în locul celui
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în locul celui pe stări. Știau că vor deține majoritatea, întrucât mulți reprezentanți ai stării întâi, preoți săraci, vor sprijini starea a treia. Agitația a fost organizată de un club politic, Societatea celor treizeci, deși erau 60 de membri, format din nobili liberali. Prin propagandă, au stârnit indignare față de privilegii. S-a produs astfel un conflict între starea a treia și celelalte două stări, conflictul cu regele trecând pe plan secund. În decembrie 1788, Consiliul regal a aprobat dublarea numărului de deputați
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
origine nobilă, fiind gata să renunțe la privilegiile fiscale, dar nu erau dispuși să renunțe la poziția dominantă a bisericii, catolicismul trebuia astfel să rămână singură religie oficială pentru a se menține controlul asupra educației, protestantismul nefiind tolerat. 89% dintre nobili erau dispuși să renunțe la privilegiile fiscale și 39% erau în favoarea votului individual. Manifestau o dorința de schimbare și declarau că erau gata să admită meritul și nu originea, trebuia să decidă accesul la funcțiile înalte. Atacau guvernul pentru despotismul
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
industriași. Guvernul nu a preluat controlul asupra situației, nu a propus nici un program și nu s-a pomenit de nicio constituție. Starea a Treia a insistat că mandatele celor care se declarau aleși să fie verificate într-o ședința comună. Nobilii au respins cererile stării a treia și s-au declarat un ordin distinct. După câteva săptămâni de impas, la 10 iunie, starea a treia a votat o moțiune prin care verificările urmau să fie începute. Pe 17 iunie, după ce s-
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
interne, la gabelle et la corvee. Dar Starea a Treia nu era satisfăcută, astfel, regele a ordonat deputaților să se disperseze și să se întrunească separat. 151 de clerici s-au alăturat stării a treia. După o zi, 47 de nobili, printre care și ducele d' Orleans, s-au alăturat stării. La Paris s-au desfășurat demonstrații populare în favoarea Adunării. La 27 iunie, regele a cedat și și-a revocat decizia din 23 iunie și a ordonat nobililor și clerului să
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
zi, 47 de nobili, printre care și ducele d' Orleans, s-au alăturat stării. La Paris s-au desfășurat demonstrații populare în favoarea Adunării. La 27 iunie, regele a cedat și și-a revocat decizia din 23 iunie și a ordonat nobililor și clerului să se alăture stării a treia și să voteze individual. Parisul a exultat, și părea că toate cele trei stări sunt gata să lucreze armonios. Însă regele a dat între timp ordine pentru aducerea de trupe la Paris
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
mai permitea să dicteze Adunării, pentru că nu mai putea conta pe armata. Când vestea căderii Bastiliei s-a răspândit în țară, revoltă țăranilor a început, s-a extins și s-a intensificat. Revoltă din Paris i-a determinat pe mulți nobili să emigreze, în frunte cu fratele regelui, contele d'Artois: 20 000 au fugit în afară Franței în decurs de două luni. La 17 iulie, regele a venit la Paris, unde a fost primit cu ostilitate de către mulțime, Ludovic a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
a recunoscut noul consiliu revoluționar-Comună și Garda Națională și a purtat la pălărie cocardă roșu-alb-albastru a revoluției. Ambasadorul britanic, ducele de Dorset și Guvernatorul Morris, ambasadorul american, concluzionau că revoluția a luat sfârșit și că autoritatea regelui francez și a nobililor a fost neutralizată, Franța fiind o țară liberală. Autoritatea regelui s-a prăbușit în majoritatea orașelor franceze. Ordinele sale urmau să fie ascultate numai dacă erau aprobate de Adunarea Constituantă. În Marsilia și alte orașe, au fost formate miliții cetățenești
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]