4,111 matches
-
de sărbători sau duminica, pădurarii, în loc să meargă la biserică ori să se odihnească, ca să și manifeste zelul în muncă și supușenia față de cei care îi angajase, plecau repede în munți, la vânătoare de copii. De copii care se duceau cu oalele la cules de fructe de pădure, fragi, zmeură sau mure. Pe un astfel de post, de copil vânat, am fost și eu, într-una din zile. într-o dimineață, dis-de-dimineață, iau eu oala de lut de vreo trei kilograme de la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
copii. De copii care se duceau cu oalele la cules de fructe de pădure, fragi, zmeură sau mure. Pe un astfel de post, de copil vânat, am fost și eu, într-una din zile. într-o dimineață, dis-de-dimineață, iau eu oala de lut de vreo trei kilograme de la mam a, din locul unde ținea blidele, mă întâlnesc cu colegul meu, Ion, și plecăm sus pe munte, să ne îndestulăm. Acolo, unde știam noi că se găsesc cel mai mult fragi. Și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Acolo, unde știam noi că se găsesc cel mai mult fragi. Și așa, cum eram noi iuți de mână și cu priviri agere, pofticioși de succese, dar și interesați să terminăm repede-repede, până pe la puterea zilei reușisem să umplem fiecare oala pe care o aveam. Încărcați astfel, coborâm noi la vale voioși, numa i că, pe negândite, iată, dintr-un tufiș, ne iese în cale pădurarul Dulhoc. Ne ia la început cu încetinelul, ne ia oalele, le descarcă în ditamai căldarea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
zilei reușisem să umplem fiecare oala pe care o aveam. Încărcați astfel, coborâm noi la vale voioși, numa i că, pe negândite, iată, dintr-un tufiș, ne iese în cale pădurarul Dulhoc. Ne ia la început cu încetinelul, ne ia oalele, le descarcă în ditamai căldarea lui, destul de burduh ănoasă, după care, devine violent, izbește oalele noastre de o cioată din apropiere, le face țăndări, nici mai mult, nici mai puțin. Și încearcă să ne tragă și de chică, dar dacă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
vale voioși, numa i că, pe negândite, iată, dintr-un tufiș, ne iese în cale pădurarul Dulhoc. Ne ia la început cu încetinelul, ne ia oalele, le descarcă în ditamai căldarea lui, destul de burduh ănoasă, după care, devine violent, izbește oalele noastre de o cioată din apropiere, le face țăndări, nici mai mult, nici mai puțin. Și încearcă să ne tragă și de chică, dar dacă nu reușește, pur și simplu, ne alungă acasă, cu promisiunea că ne vom revedea la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
familia era aproape totul pierdut, că tata acumulase și mari datorii. Dar cum ploaia se potolise iar furtuna trecuse, o și văd pe mama căămi face semn și-mi spune să mă urc repede în podul casei, să văd dacă oalele așezate acolo unde dranița de pe acoperiș putrezise nu se umpluse cu apă, să le deșert într-o căldare pe care deja mi o pregătise, pentru ca în ele să se adune alta. Că așa este după ploaie, ea nu mai curge
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
-i spun adevărul. Știam că mama avea în gânduri casa bătrânească, căreia acoperișul din draniță în unel e locuri îi era putrezit și începuse să plouă din ce în ce mai liber. Tot mai des mă urcam în podul casei și puneam câte o oală acolo unde picura ploaia, să nu pătrundă la noi, în așternut. E drept, mama avea câțiva bani de la chiriași, dar îi păstra pentru alte necazuri, care nu erau de loc p uține. Ea aștepta un sprijin de la mine, eliberat din
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
țara la cale, în timp ce eu, mă scol de lângă mort, iau receptorul, încerc să dau telefon la procuratură, dar, curios, totul se întrerupe, fără a mai fi restabilită legătura dorită. Mă uit în frigider și văd că era încărcat ochi cu oale de borș, friptură, fructe... În timpul acesta sosesc și patru oameni cu targa și coboară decedatul jos la mașina Salvării. Vreau și eu să-i însoțesc, dar șoferul îmi argumentează că nimeni nu se mai află la morgă... Dimineață, la ora
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
o dată celebru și, cu acele naivități ale începutului, reușisem să-mi câștig singur cele necesare, nu mai eram o povară pentru săracii mei părinți, devenisem, dintr-o dată, un ajutor temeinic și cartoanele mâzgălite cu vopsele nu mai erau puse pe oale și pe cofe. Se transformaseră în bani. Și când, într-o zi, ziarul "Gloria" din localitate publică un lung articol, pe două coloane, despre neisprăvitul ce eram, mirarea părinților mei a fost mare. Mirarea și tot felul de sentimente au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
strigând: -Azor !.. Azor !.. Lătratul câinelui se aude din ce in ce mai răgușit și mai șters. Când ajunge la coteț, își dă seama că este prea târziu. Cineva îl otrăvise, deranjat de lătratul lui în fiecare seară la ore târzii. -Anică !.. Anică !... ada repede oală cu lapte !.. Ni l-au otrăvit pe Azor !.. Anica sare cât colo în cămașă de noapte, pornind mașinal în noaptea adâncă cu oală de lapte, direct spre coteț. Azor se zbate în convulsii puternice...gura lui este încleștata, balele îi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Cineva îl otrăvise, deranjat de lătratul lui în fiecare seară la ore târzii. -Anică !.. Anică !... ada repede oală cu lapte !.. Ni l-au otrăvit pe Azor !.. Anica sare cât colo în cămașă de noapte, pornind mașinal în noaptea adâncă cu oală de lapte, direct spre coteț. Azor se zbate în convulsii puternice...gura lui este încleștata, balele îi curg printre dinți, labele nu le mai poate mișca, ochii și-i închide încet, în somnul cel lung, fără de vise. Un tremur convulsiv
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții Întorcându-se Încet de la mormântul său, ,,Înfrigurați În haine cenușii”, prinde o idee Într-o groapă cu lei și o aruncă Într-o oală cu vin, mai face câte un chef cu vin de Burdusaci, sătul său natal. O clipă și-l ia conviv pe Mihai Ursachi pentru a-i citi la ureche cum: Învălurau cu chiot băutură/ Holtei pizmași albiți În țintirim/ Și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
facem o distincție. Gil Dobrică a pactizat cu curentul ăsta șlagăros al vremurilor ălora dintr-o nevoie financiară. Până la urmă, el era un excepțional interpret de jazz, un fan al lui Ray Charles, și nu cred că intră în aceeași oală cu Dan Spătaru. Deci nu cred în „Gil Dobrică, moartea șlagărului“, nu e același lucru. De ce majoritatea vedetelor din acea perioadă nu și-au găsit un loc în capitalism? Cele care au reușit să se adapteze au ajuns în cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
albicios pe care îl găseam cu ușurință pe malul apei. Era acolo o zonă despădurită, străbătută de două trei pâraie de pe dealul numit "dos", aceasta era cunoscută drept "lutăriile", adică locul unde se găsea lutul, cel cu multiple utilizări; modelarea oalelor dar și sursă a Babei Râmba, doftoroaia din Fundata, în lecuirea unor "boli", cu comprese cu argilă. Au fost găsite la săpăturile efectuate și dovezi ale prezenței romane, ceea ce, de asemenea, nu este surprinzător, având în vedere că, așa cum arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în vârstă din cauza bărbilor zbârlite. Mulțumit că-și dezmorțea limba, intră în vorbă cu ei. "Fiți bine venit, domnule, răspunse barba cea mai în vârstă, dacă vreți să împărțiți cu noi un borș de pește." Aburi îmbietori se ridicau din oala suspendată de un trepied. Invitația nu putea să cadă mai bine, nu mai mâncase nimic din ajun. Nelăsându-se rugat, se așeză lângă ceilalți sub acoperișul de stuf, sprijinit pe patru pari negeluiți de salcâm. Cel mai tânăr, judecând după
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
icre negre la restaurantul gării." "Aveți icre negre?" "Bunînțeles. Dacă vreți, vă aducem mâine. Vreun kil?" "Cum să nu, cât costă?" "Pentru dumneavoastră..." Năucit, cu privirea ațintită pe cămășile lor zdrențuite, spuse: "De acord. Și puteți să adăugați și o oală de borș." " Tocmai bine ne cade, că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă pește?" "Ce localnici?" Petea se apucă să numere pe degete: "Învățătorul, vameșul, șeful gării, comandantul portului, poștașul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tren pe zi." Dar anul ăsta, iarna a și început, adaugă cel mai în vârstă, și banii sunt rari. În vremuri bune, aveam multă lume la masă, și nu orișicare. Un general venea mereu cu mulți prieteni. Pregăteam atunci câteva oale și mai aduceam mese. Le plăcea să mănânce aici, pentru atmosferă, sau, când erau prea mulți, la cherhana, nițel mai departe, dincolo de calea ferată, pe malul estuarului. Și, pe urmă, un episcop. Își ridica poalele sutanei ca să meargă mai ușor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vândă pontul, nu e la curent. Nimic de făcut, trebuie să aștepte seara. Când apune soarele, locotenentul îi încredințează în sfârșit ordonanței o misiune care îl lasă pe om cu gura căscată: "Dar, domnule locotenent, cum să duci călare o oală plină cu borș?." "Descurcă-te, băiete. Du-te la madam Segal și cere-i sfatul", spune locotenentul și, așa cum îl știu eu, îi ordonă să le dea pescarilor dublu de cât or să ceară. În clipa când ordonanța vine cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tău e foarte isteț, ar fi un bun învățător. O să mă ocup special de el ca să reușească la examenul de intrare în Școala Normală. Spune-mi, are borș diseară? Aș vrea să-l invit pe domnul locotenent. Nu, domnu' învățător, oala am lăsat-o de izbeliște. Dar domnu' comandant știe borșu' nostru. După zâmbetul larg al lui Petea, locotenentul înțelese că Ion îi respectase ordinul. E adevărat, spuse învățătorul când au rămas singuri. Am reușit să plasez un orfan la liceul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ce altceva să facă? Ieșind împreună din biroul căpitanului, camaradul Vernea îi spuse: "Chiar dacă nu sunt de semnalat deocamdată incidente, se apropie de noi, Aldan. După Polonia, e rândul nostru!" Se despărțiră îndesându-și chipiele pe capetele înfierbântate ca niște oale sub presiune. Locotenentul își petrecu noapte, bătând cu pasul sectorul, controlând patrulele, vorbind cu soldații. Mulți aveau neveste și copii și vedeau cum li se amână și mai mult liberarea: "O să fie război, domnule locotenent?" Războiul începuse deja, dar locotenentul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că nu mai știa unde-i stă capul. Trei, rectifică șeful de gară, nu-i puteam lăsa pe vecinii noștri să mănânce singuri când la noi e atâta lume! Panaiota și Grigore băteau de altfel la ușă. Ea ducea o oală caldă, înfășurată în prosoape, iar el, sticle sub braț și în buzunare. Femeile se refugiară în bucătărie să se consulte, lăsându-i pe bărbați să examineze mai îndeaproape sticlele. Și pe mine cine mă ajută să-mi duc tabloul în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de artist!" În clipa aceea, bătu cineva la ușă. Tăcere și teamă să nu-l vadă apărând pe vameș. Lillișu, cu obrajii înroșiți de căldura din bucătărie, se duse să deschidă: Panaiota și Grig își făcură intrarea, încărcați de sticle, oale și pachete. Se grăbiră să-i ușureze de poveri și de paltoanele care avuseseră timp, deși restaurantul era în apropiere, să se acopere cu un strat subțire de zăpadă, ca un văl foarte fin. "Ce-ai făcut cu vameșul, întrebă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
convorbirii cu Nel, ceva ca duduitul unei țevi de eșapament se făcea auzit. Era vameșul care-și evacua astfel furia pentru a nu-i contraria pe stăpânii casei, cărora le plăceau pacea și buna dispoziție. Până la urmă, obosit să audă oala asta sub presiune care amenința să explodeze, locotenentul, sub pretextul că trebuia să se ducă devreme pe zonă, se ridică primul. Comisarul, aducându-și aminte subit de chelfăneala care-l aștepta acasă, se ridică și el. "Vin să depun mărturie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de masă" cunoscut în Franța sub numele de Comitetul Amsterdam / Pleyel. Pe de altă parte, credința în necesitatea de a pregăti o viitoare ofensivă revoluționară îi determină pe conducătorii comuniști să adopte tactica "luptei de clasă", care pune în aceeași oală fascismul și social-democrația și va duce în Germania la evenimentele din 1933. Pînă atunci însă, această atitudine agresivă are drept consecință, în afară de izolarea partidelor comuniste în adevărate ghetouri politice, o ostilitate tot mai mare a statelor capitaliste față de URSS. în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
spune că oriunde apare un fenomen al culturii postmoderne se poate detecta și o logică a capitalului în spatele său. Un asemenea argument sugerează că o mare parte din teoria postmodernă este excesiv de abstractă în modul în care pune în aceeași oală economia politică și capitalismul, proprii fenomenului pe care îl descrie această teorie, obturînd astfel bazele lor economice. Mai mult decît atît, o asemenea teorie tinde să hipergeneralizeze fenomenele, luînd exemple din noile curente pe care le combină în noi dominante
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]