6,900 matches
-
fuma. O întrebase de mai multe ori, dar nu primise niciodată un răspuns deslușit. În jurul domnișoarei Trixie părea să existe un fel de câmp magnetic. Atrăgea toate gunoaiele care erau în birou, iar când dispărea vreun stilou, o pereche de ochelari, un portmoneu sau o brichetă, puteau fi de obicei găsite undeva în biroul ei. Domnișoara Trixie adunase și toate cărțile de telefon, care acum stăteau răvășite într-un sertar de-al ei. Domnul Gonzalez tocmai se pregătea să cerceteze zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
complet din vedere. Cine sunteți? În ziua aceea a mai apărut încă un angajat, stenograful, iar o funcționară a telefonat anunțând că renunță la slujbă și cere ajutor de șomaj. Ceilalți n-au dat nici un semn de viață. * — Scoate-ți ochelarii. Cum naiba poți să vezi prin ei porcăria aia de pe jos? — Pen’ ce aș vra să văd porcăria? — Ți-am spus, scoate-ți ochelarii, Jones. — Ba ochelari’ o să rămân-acolo unde-s acu. Jones lovi mătura de un scaun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
slujbă și cere ajutor de șomaj. Ceilalți n-au dat nici un semn de viață. * — Scoate-ți ochelarii. Cum naiba poți să vezi prin ei porcăria aia de pe jos? — Pen’ ce aș vra să văd porcăria? — Ți-am spus, scoate-ți ochelarii, Jones. — Ba ochelari’ o să rămân-acolo unde-s acu. Jones lovi mătura de un scaun de la bar. Pen’ cei două’j’ de dolari pe săptămână, nu-ț’ închipui că-i fi conducând aci o plantație. Lana Lee înfășură un elastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ajutor de șomaj. Ceilalți n-au dat nici un semn de viață. * — Scoate-ți ochelarii. Cum naiba poți să vezi prin ei porcăria aia de pe jos? — Pen’ ce aș vra să văd porcăria? — Ți-am spus, scoate-ți ochelarii, Jones. — Ba ochelari’ o să rămân-acolo unde-s acu. Jones lovi mătura de un scaun de la bar. Pen’ cei două’j’ de dolari pe săptămână, nu-ț’ închipui că-i fi conducând aci o plantație. Lana Lee înfășură un elastic în jurul unui pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
muncesc aci. Ăău! Acu’ nu fac decât s-aștept să am vro probă. Cân’ o să am, pe cinstea mea dacă nu mă duc să te torn la secție. — Ai grijă ce spui! — Vremile s-a schimbat, zise Jones, potrivindu-și ochelarii. Nu mai merge să-i bagi p’ăi de culoare-n sperieți. Îmi chem oamenii să facă lanț în fața ușii tale și să-ți alunge mușteriii. Fac să te deie la televizor. Negri-au răbdat destul pân-acu’ și pen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise o geantă lucitoare făcută de mână și-i dădu Lanei un teanc de bancnote. — A mers totu’ bine, George? întrebă ea. Le-a plăcut orfanilor? — Le-a plăcut cea de la pupitru, cu ochelarii. Credeau că-i vorba de un fel de-nvățătoare sau așa ceva. O vreau numai p-aia acuma. Crezi că mai vor alta asemănătoare? întrebă Lana interesată. — Aha! De ce nu? Poate una c-o tablă ș-o carte, înțelegi? Care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ăsta-i trimis de orfani? întrebă Jones. Tare aș vra să văd orfanii cu care are el de-a face. Pe cât că n-a auzit nime’ de ei? Ce vrei să spui? întrebă Lana furioasă. Îi cercetă atent fața, dar ochelarii lui Jones o împiedicau să citească ceva acolo. Puțină caritate nu strică. Și acu’ treci din nou la podele. Lana, aplecată peste bancnotele pe care i le dăduse băiatul, începu să scoată niște sunete ce aduceau cu invocațiile unei preotese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pică bine, bre, profitu-ncasat de la orfani! — N-ai văzut unde s-a dus? întrebă ea. Ajută-mă să-l găsesc, Jones. Jones puse pămătuful de praf pe bar și cercetă terenul în căutarea monedei, încordându-și privirea ca să vadă prin ochelari și fum. — Ce mai porcărie, mormăi pentru el, în timp ce bâjbâiau amândoi pe jos. — L-am găsit, strigă Lana emoționată. Uite-l aici. — Ăău! Zău că mă bucur că l-ai găsit. Hei! Ai face bine să n-arunci dolari d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-și seama pentru prima dată că și casa mirosea altfel. Mirosul era de fapt același ca întotdeauna, dar emanația curioasă, personală, a fiului ei, care amintea de mirosul săculețelor vechi de ceai, părea că nu se mai simte. Își ridică ochelarii, întrebându-se dacă la Levy Pants nu începuse să se simtă puțin miros de ceai chinezesc stătut. Așa, deodată, doamna Reilly își aduse aminte de noaptea aceea oribilă în care ea și domnul Reilly merseseră la cinematograful Prytania să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
c-o pasăre mare cât un vultur. Vrau s-ajung și eu cineva, omule. Uuf! Vrau și eu aer condițonat, televizor color, să stau să beau ceva mai bun ca berea. — Mai vrei o bere? Jones privi spre bătrân cu ochelarii lui de soare și spuse: — Vrai să-mi bagi pe gât înc-o bere, mie, biet negru care muncește de crapă pen’ două’j’ de dolari pe săptămână? Cred că-i timpu’ să-mi dai o berc pe gratis cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mi, omule, cum arată mutra asta albă care-a venit să vă mântuiască? întrebă Jones plin de interes. — E mare și gras ș-are o șapcă de vânătoare pe care o poartă to’ timpu’. Ochii lui Jones se măriră pe sub ochelari. — Și-i verde șapca? Are-o șapcă verde? — Mda. Cum de știi? — Ăău! exclamă Jones. Aț’ dat de bucluc! Păi bezmeticu’ ăsta-i cătat de un polițai. A fost la Night of Joy-ntr-o sară ș-a-nceput să-i îndruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și brazde de praf. Deși Lana nu știa, Jones făcea astfel o încercare subtilă de sabotaj. Iar pentru viitor avea niște planuri și mai mărețe. — Hei, tu de colo! Ia privește nenorocita asta de dușumea. Jones privi fără chef prin ochelarii de soare și nu văzu nimic. — Mda! Ai o dușumea faină. Toate aici la Bucuria Nopții e de clasa-ntâi. — Vezi mizeria aia? — La două’j’ de dolari pe săptămână tre’ să te-aștepți la un dram de mizerie. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te-a cules de pe străzi și ți-a dat de lucru cân’ sticleții erau cât pe ce să te bage la zdup pentru vagabondaj? La asta ar trebui să te gândești cân’ stai și trândăvești ascuns după afurisiții ăia de ochelari. — Eu trândăvesc? Pe dracu’! Să curăț scârnăvia asta de bordel nu-nsamnă să trândăvesc. Cine-i ăla care mătură și șterge toată mizeria pe care-o fac pe podea amărâții tăi de clienți? Că mi-i și milă de ei, săracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
eu la secsie să le ciripesc mutrelor ălora de polițai, să-l cate pe pretenu’ tău, orfanu’ care s-a da’ la fund. Ce zici? Lana privi atent chipul lui Jones, dar ochii lui erau invizibili în spatele fumului și al ochelarilor de soare. Asta ce-a mai fost? întrebă Lana în cele din urmă. — Singura pomană pe care o s-o dai tu orfanului i-un sifilis. Nu mă mai toca la cap cu patefonu’, mama lui de patefon. Cum mă dumiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Plecându-și o clipă privirea, Jones observă că din zăpăceală Lana Lee lăsase caseta de sub bar cu ușa deschisă. Toată după-masa fusese preocupată, cu gândul la repetiția cu costume a lui Darlene. Jones se lăsă în genunchi și-și scoase ochelarii pentru prima dată de când era la Bucuria Nopții. La început ochii lui trebuiră să se obișnuiască cu lumina ceva mai puternică, dar tot slabă care dădea la iveală o crustă de murdărie pe dușumeaua din spatele barului. Privi în interiorul casetei si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mi-am păstrat onoarea. * Agentul de stradă Mancuso, stând sprijinit de biroul sergentului, spuse, respirând din greu: — Boate mă boți scoate din glosetu ăla. Nici nu mai bot resbira. Cum? Sergentul privi trupul slab din fața lui, ochii roșii, lăcrimând în spatele ochelarilor bifocali, buzele uscate care se vedeau prin barbișonul alb. Ce se întâmplă cu tine, Mancuso? De ce nu te poți purta ca un bărbat? Ai răcit! Bărbații din poliție nu răcesc. Bărbații din poliție sunt tari. Agentul Mancuso tuși, umezindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că locatarii lor își petreceau timpul cu cine știe ce amuzament obscen. Am încercat să-mi astup urechile mele virginale ca să nu aud hohotele lor oribile de râs. Niște turiști în grup se plimbau pe stradă, legănându-și aparatele fotografice și purtând ochelari de soare care sclipeau ca niște diamante. Văzându-mă, se opriră și cu accentul aspru din Vestul Mijlociu care lovea în timpanele mele delicate ca zgomotul unei batoze (un zgomot inimaginabil de neplăcut) îmi cerură să le pozez pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se strâmbau gleznele. O dată m-a oprit pe Chartres Street, când o făceam pe nebunul cu pălăria mamei tale. Altă dată m-a oprit pe Dumaine Street și a încercat să stea de vorbă cu mine. În ziua aceea purta ochelari cu ramă de baga și un sveter de club și mi-a spus că este student la Princeton și a venit să-și petreacă vacanța aici, în sud. E pur și simplu fabulos! Sunt extrem de bucuros că poliția l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să angajezi un negru deosebit de fioros ca să te apere de furia clienților tăi înșelați, îi spuse mutra cu șapcă verde lui Lana Lee. — Gonește-l de aici, îi porunci Lana lui Jones. — Cum poț’ goni un elefant? — Ia uite ce ochelari negri are! Sunt sigur că-i amețit de droguri. — Du-te naibii înăuntru, se răsti Lana la Darlene, care se uita lung spre Ignatius. O împinse să intre și îi spuse lui Jones: Și acum, vezi de el! — Scoate-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mulțimea care trecea grăbită prin fața Bucuriei Nopții. Se părea că nimeni nu urma îndemnul omului care făcea reclamă. Acesta se opri din strigat ca să scoată un nor greu de fum. Purta frac și un joben care stătea în unghi deasupra ochelarilor lui de soare și zâmbea prin fum spre cei care rezistau chemării sale. — Hei! Voi toți care vă târâți p-aci! Stați pe loc și-nfigeți-vă fundu’ pe un scaun de la Bucuria Nopții, începu el din nou. Bucuria Nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ordonă fără vlagă: Dați-vă înapoi! Are nevoie de aer. Strada era plină de lume și autobuzul se oprise cu câțiva metri mai departe, blocând traficul. Dintr-o dată ai fi zis că ești pe Bourbon Street în timpul carnavalului. Prin întunericul ochelarilor, Jones privea spre străin. I se părea cunoscut, părea versiunea bine îmbrăcată a cuiva pe care îl văzuse și altă dată. Ochii miopi i se păreau cei mai cunoscuți. Jones își aducea aminte de aceiași ochi miopi deasupra unei bărbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâlnească pe domnul Reilly la Mandeville și nu numai că nu-l găsiseră acolo, dar fuseseră tratați foarte grosolan de unul dintre directorii spitalului, care crezuse c-au venit să le joace o festă. Doamna Levy, cu părul ei alb-auriu, ochelarii de soare cu lentile albastre, fardul acvamarin care forma un cerc în jurul lentilelor, ca un nimb, putea fi luată drept cineva ce se ține de glume. Stând acolo, în fața clădirii principale a sanatoriului în mașina sport, cu cutia mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l acordăm, pentru servicii meritorii și curaj? — Da, spuse umil doamna Levy. — Uite. Acesta e curaj! Luă ziarul și-l arătă pe negru care stătea aplecat peste idealistul căzut. Lui i se va acorda primul premiu. — Cum? Unui criminal cu ochelari întunecați? Unui individ suspect de pe Bourbon Street? Te rog, Gus! Nu face asta. Leon Levy a murit doar de câțiva ani! Lasă-l să se odihnească în pace. — E ceva foarte bine venit, e o manevră pe care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
al vreunui existențialist eurasian, din mâinile vreunui negru budist, dintr-o sesiune guralivă de terapie în grup. — Ignatius, ești în maghernița asta? întrebă Myrna cu vocea ei plată, directă, ușor ostilă. Bătu din nou în jaluzele, uitându-se încordată prin ochelarii cu ramă neagră. Myrna nu era astigmatică. Lentilele erau de sticlă simplă. Purta ochelarii ca pe o dovadă a dăruirii și intensității cu care își urmărea scopurile. Cerceii care se bălăbăneau reflectau ca niște ornamente chinezești de sticlă luminile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
terapie în grup. — Ignatius, ești în maghernița asta? întrebă Myrna cu vocea ei plată, directă, ușor ostilă. Bătu din nou în jaluzele, uitându-se încordată prin ochelarii cu ramă neagră. Myrna nu era astigmatică. Lentilele erau de sticlă simplă. Purta ochelarii ca pe o dovadă a dăruirii și intensității cu care își urmărea scopurile. Cerceii care se bălăbăneau reflectau ca niște ornamente chinezești de sticlă luminile de pe stradă. Sunt sigură că e cineva înăuntru! Te-am auzit tropăind prin hol. Trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]