4,587 matches
-
kilometri de tranșee și se aflau la 70 de metri de reduta Castelul de Apă, pe care au atacat-o și au capturat-o la 19 septembrie 1904. După aceea, ei au cucerit și reduta Templului, în vreme ce o altă forță ofensivă a fost trimisă spre Namakoyama și spre Dealul de 203 Metri. Primul a fost cucerit în aceeași zi, dar la Dealul de 203 Metri, apărătorii ruși au tăiat coloanele dense de atacatori cu mitralierele și salvele de tun. Atacul a
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
curând decât ar fi dorit. Ciocnirea de blindate care a urmat a avut loc la 12 iulie 1943 și a devenit cunoscută ca una din cele mai mari bătălii de tancuri din istorie. Ea a fost punctul de cotitură al ofensivei germane de încercuire a forțelor sovietice în proeminența Kursk. Asaltul german a eșuat în realizarea obiectivului său. Sovieticii au reusit să câștige o serie de ciocniri și i-au împiedicat pe germani să le rupă liniile, dar atacurile sovietice asupra
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
fost oprită pe măsură ce rezistența sovietică a crescut în intensitate. Niciuna din tabere nu avea forța să continue operațiuni ofensive, și astfel s-a format proeminența Kursk. Adolf Hitler și înaltul comandament german au ales relativ îngustul sector Kursk pentru următoarea ofensivă majoră într-o tentativă de a zdrobi rezervele operaționale și strategice sovietice. Astfel, se dorea restaurarea echilibrului pe frontul de est și recucerirea inițiativei strategice. Serviciile de informații sovietice au anticipat că proeminența Kursk avea să fie centrul unei ofensive
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
ofensivă majoră într-o tentativă de a zdrobi rezervele operaționale și strategice sovietice. Astfel, se dorea restaurarea echilibrului pe frontul de est și recucerirea inițiativei strategice. Serviciile de informații sovietice au anticipat că proeminența Kursk avea să fie centrul unei ofensive germane majore în vară. Apărarea strategică sovietică a Kurskului, spre deosebire de cea a Moscovei din 1941, nu avea să aibă loc pe întregul front. Aceasta a permis sovieticilor să pregătească o apărare puternică în profunzime, de până la 100 km. Sovieticii au
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
până la o adâncime de 600-700 kilometri. "Stavka" a autorizat o strategie defensivă cu scopul de a uza vârful de lance german, obligându-l să pătrundă prin multiple linii de poziții puternic fortificate, apărate de unități sovietice din arme combinate. Când ofensiva germană a pierdut din putere, rezervele operaționale de blindate ale sovieticilor urmau să intre în acțiune pentru a contraataca și a distruge inamicul slăbit. Forțele germane implicate proveneau în principal din trei divizii Waffen-SS, care toate suferiseră pierderi în zilele
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
contraataca și a distruge inamicul slăbit. Forțele germane implicate proveneau în principal din trei divizii Waffen-SS, care toate suferiseră pierderi în zilele precedente. Divizia 1 "Leibstandarte SS Adolf Hitler", Divizia 2 SS "Das Reich" și divizia 3 SS "Totenkopf" demaraseră ofensiva cu 456 de tancuri și 137 de tunuri de asalt, între care 35 tancuri Tiger I. Este posibil ca și o altă brigadă să fi fost implicată în lupte, și anume Brigada 10 Panzer, înființată la 23 iunie 1943 care
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
pierderi grele, și ea a reușit să introducă în luptă circa 300 de avioane operaționale. Astfel, forțele aeriene erau echilibrate, utilizarea lor judicioasă devenind imperativă pentru ambele părți. După mai multe întârzieri cauzate de așteptarea de nou echipament pe front, ofensiva germană a fost lansată la 5 iulie 1943. 4.Panzer-Armee condusă de generaloberst Hermann Hoth, având în față SS-Panzerkorps, a înaintat cu greu pe o distanță de ticsită cu aglomerări de câmpuri minate, infanteriști în tranșee și baterii antitanc aranjate
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
-a sovietice și Armatei a 5-a Gardă Tancuri. În acest sector în ziua de 12 iulie, avioanele de vânătoare nu au raportat nicio pierdere. Un rezultat al lipsei de activitate a "Luftwaffe" în zona "48 Panzerkorps" a fost oprirea ofensivei Panzerkorps. Lipsit de aportul unor atacuri diversioniste, II SS și-a lansat asaltul împotriva Armatei a 5-a Gardă Tancuri. Atât aceasta din urmă, cât și II SS, și-au lansat ofensivele simultan. Planul german era ca Divizia a 3
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Luftwaffe" în zona "48 Panzerkorps" a fost oprirea ofensivei Panzerkorps. Lipsit de aportul unor atacuri diversioniste, II SS și-a lansat asaltul împotriva Armatei a 5-a Gardă Tancuri. Atât aceasta din urmă, cât și II SS, și-au lansat ofensivele simultan. Planul german era ca Divizia a 3-a "Totenkopf" să lanseze un atac la nord de Psiol pentru a extinde capul de pod ce fusese câștigat acolo. Divizia 2 "Das Reich" și Divizia 1 "Leibstandarte SS" nu au fost
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Sovieticii nu au fost însă nici învinși, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra deciziilor germane viitoare. A devenit clar și că avantajul german în ce privește calitatea pregătirii ofițerilor și soldaților se erodează și că sovieticii încrezători sunt gata să demareze ofensive mai mari și să împingă forțele germane înapoi spre Germania. Din acest punct, inițiativa strategică avea să rămână în întregime de partea Armatei Roșii.
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Cavalerie român și alte cinci divizii de infanterie. Armata 11 germană și Armatele III și IV române formau Grupul de Armate General „Ion Antonescu”. Divizia 1 Blindată a obținut succese considerabile în timpul Operațiunii München, având un rol cheie în timpul luptelor. Ofensiva peste Prut a diviziei a început pe 2 iulie 1941, râul fiind traversat a doua zi prin capul de pod Ștefănești. Divizia 1 Blindată a continuat ofensiva spre Moghilău. În cooperare cu diviziile 22 și 76 infanterie germane, trupele diviziei
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
a obținut succese considerabile în timpul Operațiunii München, având un rol cheie în timpul luptelor. Ofensiva peste Prut a diviziei a început pe 2 iulie 1941, râul fiind traversat a doua zi prin capul de pod Ștefănești. Divizia 1 Blindată a continuat ofensiva spre Moghilău. În cooperare cu diviziile 22 și 76 infanterie germane, trupele diviziei au contribuit la victoria de la Brânzeni de pe 4 iulie 1941. Aici a avut loc o primă confruntare între tancuri, un pluton de tancuri R-2 fiind atacat de către
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
de Fier de către Wehrmacht (Armata Germană). A fost decorat, în timpul campaniei din URSS, și de către Armata Română cu medaliile Virtutea Militară și Cruciada împotriva bolșevismului. După 23 august 1944 a făcut parte, la ordin sovietic, din vârful de lance al ofensivei militare împotriva armatei germane și ungare, fiind în permanență poziționat în avangardă. A participat la eliberarea Transilvaniei, a participat la ocuparea Ungariei și eliberarea Cehoslovaciei. În timpul luptelor din Munții Tatra Mică - Cehoslovacia (1945) a fost grav rănit la piciorul stâng
Crușoveanu Marcu () [Corola-website/Science/324009_a_325338]
-
imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică devenise o necesitate urgentă și vitală, iar guvernul sovietic, fiind în tratative cu opoziția românească la Stockholm, prin intermediarul ambasadoarei Uniunii Sovietice, Alexandra Kollontai și al trimisului român Frederic Nanu, amenința România cu reluarea ofensivei în septembrie, în caz de menținere a țării printre Puterile Axei. Actul de la 23 august 1944 a fost programat sub auspiciile regale de către o coaliție formată din partidele democratice interbelice (liberal, țărănist și social-democrat) și partidul comunist, aliate în Blocul
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
număra acum România) spre granițele Germaniei, armata română participând la operațiunile din 1944 contra Germaniei naziste pe teritoriul țării sale, precum și la cele de pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei până la sfârșitul războiului. Punctele cel mai occidentale eliberate de armata română în ofensiva împotriva Germaniei naziste au fost orașele Chotěboř și Humpolec, la 90 km est de Praga, în ziua de 4 mai 1945. Generalul Ion Antonescu fusese învestit cu „puteri depline la conducerea statului român” după ce, pe fondul dictaturii regale a lui
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
an din deportare. Radu Lecca a hotărât ca 15% din suma colectată să rămână la dispoziția centralei, jumătate fiind destinată pentru echiparea evreilor din batalioanele de muncă, iar cealaltă jumătate să fie destinată ajutorării evreilor deportați în Transnistria. După începerea ofensivei în est (21/22 iunie 1941), guvernul condus de Ion Antonescu a impus anumite obligații evreilor, în compensație pentru neparticiparea la confruntările militare, pentru a susține material efortul de război al țării. Printre altele și colectarea de îmbrăcăminte, instituită prin
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
a îmbunătățit în 1915 în mod semnificativ. Cu toate acestea, noul traseu feroviar a fost folosit pentru transportul militar. Chiar și produse alimentare au fost aduse în Austro-Ungaria la începutul anului 1916 din România aflată încă în stare de neutralitate. Ofensiva Brusilov a rușilor, din anul 1916, a rupt din nou calea ferată galițiană; traseul temporar a ajuns să aibă o importanță tot mai mare pentru aprovizionarea trupelor austro-ungare. Pe măsură ce armatele rusești de nord și de vest continuau să avanseze către
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
unul luptător?”. Această istorie a interpretărilor, cu evidente conotații filosofice, e marcată de câteva puseuri acuzatoare urmate de fiecare dată de replici justificative. După Al Doilea Război Mondial, aceste excese își pierd din intensitate, remarcându-se, în schimb, o amplă ofensivă a concepției nonfataliste - George Călinescu, Constantin Brăiloiu, Adrian Fochi și Mircea Eliade fiind repere solide ale acestui curent. Lucrări ce conțin antologii de texte mioritice: Poeții și scriitorii români și-au manifestat deschis o admirație necondiționată față de acest poem al
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Paris din 1919 s-au limitat la a susține, cu privire la hotarul de miazănoapte, frontiera pe Tisa (trasată în 1916) și, astfel, partea nordică a Maramureșului a fost atribuită Cehoslovaciei. Ca urmare a sprijinului acordat de armatea română Cehoslovaciei pentru blocarea ofensivei Ungariei bolșevice din anul 1919, înspre Slovacia, pentru o scurtă perioadă de timp, în întreg Maramureșul, la înțelegere cu autoritățile tânărului stat cehoslovac, a fost instalată administrația militară și civilă românească. Însă această înțelegere nu a mai fost ratificată și
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
s-a extins cu repeziciune și la Conferința de la Teheran din decembrie 1943, partizanii au fost recunoscuți de Aliați. Cu susținerea Aliaților în termeni de logistică, echipament, pregătire și acoperire aeriană, și cu ajutorul soldaților sovietici care au luat parte la Ofensiva Belgradului din 1944, partizanii au recâștigat controlul asupra Iugoslaviei și asupra regiunilor de frontieră ale Italiei și Austriei până în mai 1945. Aspirațiile politice ale mișcării s-au reflectat în ZAVNOH (Consiliul Național Anti-Fascist de Eliberare Populară din Croația), care s-
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
atunci gradul de maior. A fost apoi atașat militar al României la Berlin (1896-1898) și șef al Marelui Cartier General (1911-1913). A participat la reprimarea mișcărilor țărănești din 1907. În 1913 a luat parte la Al Doilea Război Balcanic, conducând ofensiva română pe teritoriul Bulgariei, până la Sofia. Primul Război Mondial i-a adus glorie. Generalul de divizie Alexandru Averescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (14 - 26 august 1916, 26 septembrie 1916 - 30 ianuarie 1918). S-a
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
Hitler a lansat o invazie a Uniunii Sovietice, desi Stalin ignorase rapoarte despre o eventuală invazie germană. Stalin era convins că numărul total de forțe armate ale aliaților vor opri Germania. În următorii patru ani, Uniunea Sovietică a respins numeroase ofensive germane în Bătălia de la Stalingrad și în Bătălia de la Kursk, conducând cu succes operațiunea de ofensiva Vistula-Oder, Stalin începând să asculte mai mult de sfaturile generalilor săi. Cea mai mare parte din seria de lupte sovietice au avut loc pe
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
germană. Stalin era convins că numărul total de forțe armate ale aliaților vor opri Germania. În următorii patru ani, Uniunea Sovietică a respins numeroase ofensive germane în Bătălia de la Stalingrad și în Bătălia de la Kursk, conducând cu succes operațiunea de ofensiva Vistula-Oder, Stalin începând să asculte mai mult de sfaturile generalilor săi. Cea mai mare parte din seria de lupte sovietice au avut loc pe Frontul de Est, luptele extinzându-se în Finlanda. URSS, în colaborare cu britanicii, a anexat nordul
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Eltin a încheiat războiul. Dar Aslan Maskadov, presedintele Ceceniei, nu a fost recunoscut de Rusia și a intrat în ilegalitate. În 1999 a început cel de-al doilea război cecen, în urma atacurilor cu bombă și asasinatelor întreprinse de rebelii ceceni. Ofensiva militară rusă a degenerat într-o ocupație sângeroasă care a fost criticată de comunitățile internaționale. Maskadov a fost împușcat de către trupele ruse în Cecenia în 2005. În 1998, după devalorizarea rublei, guvernul rus a fost în imposibilitatea de a-și
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
a invada Rusia. Cu toate acestea, Carol a decis să nu urmărească armata rusă, preferând să atace Polonia-Lituania și înfrângându-l pe regele polonez Augustus al II-lea (și pe aliații lui saxoni) în Bătălia de la Kliszow din 1702. Această ofensivă i-a dat timp țarului Rusiei să reorganizeze și să își modernizeze armata. După succesul din campania poloneză, Carol a decis să invadeze Rusia, dar a fost înfrânt decisiv la Bătălia de la Poltava, din 1709. După un lung marș în
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]