5,945 matches
-
le păream noilor mei colegi din cale-afară de pitoresc cu aerul meu de mică sălbăticiune dezorientată, coborâtă din munții Făgărași și azvârlită, ca într-o grădină zoologică, într-un internat bucureștean unde trebuia să fie "educată" și "civilizată". Amestecul de orgoliu și timiditate care era, încă de atunci, baza caracterului meu, nu mă împingea nici el să mă arăt mai prietenos. Am mormăit un "nu" arțăgos, agresiv, când un băiat m-a chemat să intru și eu în joc, și m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la catedra de Estetică, puteam începe o carieră universitară. Am preferat, fără o judecată matură, apele tulburi ale gazetăriei. Și nu e singura împrejurare în care au precumpănit vanități de moment, deși am vrut mereu să disting între "vanitate" și "orgoliu". Cu o ușurință pe care n-o pot pune decât pe seama superficialității, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din Lisa au intuit instinctiv; că lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visători care se mulțumesc să-și viseze viața
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În linie dreaptă ferea pachetul cu amîndouă mîinile, cu tot corpul și trebuia să fie mereu cu atenția Încordată, păzea cămășile conașului, care nu voise să le dea la spălat la hotel, numai ea știa să le spele, nu era orgoliu, dar asta era singura mulțumire care-i mai rămăsese În viață, din nou se gîndea la moarte, s-ar putea să fie balonată de gaze, Nilda i-ar fi explicat... Autobuzul ăsta o s-o ducă pînă la Ministerul de Finanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea cocheta, ea cochetează cu el, nu! ea nu cochetează cu nimeni, da, Îhî, Îhî, Îhî, Îhî, el, Îhî, el e la Santa Marta, Îhî, Îhî, Îhî... „Acum s-a lămurit povestea, Își spuse Juan Lucas. E o chestiune de orgoliu, am Înțeles schema: un elev de la Santa Marta Îi suflă fata unuia de la Markham; asta se termină cu o bătaie În toată legea“. Îi luă capul În mîini și-l obligă să se uite la el; „ai avut ghinion și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i plăcea să facă lucrurile de mîntuială, o să vadă ea mai tîrziu unde pune butonierele. Bobby ieși glonț și nu se Întoarse decît foarte tîrziu. Intră mînios și cu un aer de veselie silită, mulțumit și furios totodată. Își satisfăcuse orgoliul, totuși Îl rodea și acum vechea durere. Iar stratagema la care a recurs În seara aceea În fața părinților lui a fost repetată de cîteva ori În clasă, săptămîna următoare: parcă fără să vrea, lăsa să-i cadă portofelul și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o În timp ce ea sporovăia, Întinsă alături de el pe o plajă pustie din sud. Încerca s-o iubească fiindcă era mai mare ca el și mai Înaltă și dacă o iubea n-o s-o mai iubească pe Pcggy și poate că orgoliul lui rănit o să se vindece pentru totdeauna. Făcu tot ce-i stătea În putere ca s-o iubească; o asculta, era atent cînd ea Îi povestea Întîmplări din viața ei, la școala de fete numărul 27 din districtul Huaura. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a putut opri din a-și satisface o atare patimă neostoită. Era predestinat radioului tot așa cum alții sunt predestinați scufundărilor subacvatice ori zborurilor cosmice. Ceea ce impresiona la Alexandru Poamă era seriozitatea egală cu sine, niciodată contrariată ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională și morală - exact ceea ce ar trebui să aibă un profesionist al presei și - vai! - este exact ceea ce lipsește astăzi multor publiciști de mucava, grafomani insațiabili și veleitari agresivi. Fațetele multiple ale
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Să fii mamă pare o plăcută părăsire de mine. Pare o evadare dintr-un eu care te forțează întruna să te învârți, să produci, să îl manifești, să îl justifici. Un eu tiranic într-o măsură bună, un eu cu orgoliu, cu ambiții, cu planuri, cu sarcini de îndeplinit. Care, însă, acum a amuțit și el de uimire. Totuși îmi trebuie ceva. Somn. Mult mai mult somn, în care nu alunec, ci cad pur și simplu ca un bolovan, fără vise
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
în creația literară a lui Camil Petrescu, fiind pusă în lumină prin ilustrarea realității trecute prin propria-i conștiință, după cum scriitorul însuși mărturisea: Substanțialitea este concepția conform căreia literatura trebuie să reflecte esența concretă a vieții: iubirea, gelozia, mândria rănită, orgoliul umilit, cunoașterea, dreptatea, adevărul, demnitatea, categoriile morale absolute. Luciditatea este trăsătura dominantă a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici și autointrospectivi, hipersensibili. Luciditatea "nu omoară voluptatea reală, ci o sporește" <ref id="2">2 Camil Petrescu-Wikipedia</ref>. Narațiunea la persoana
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
alertă. Confesându-se și analizându-se, eroul respinge etichetarea ca gelos: Coordonata existențială, împlinirea sa ca personalitate umană, prin iubire, determină luciditatea analizei: Drama erotică capătă acum alte dimensiuni prin cealaltă ipostază existențială a eroului plecat pe front cu același orgoliu al cunoașterii, dar și cu sentimentul onoarei, al loialității de sine: <ref id="8">8 Paleologu, Alexandru, Romanele lui Camil Petrescu , în , ,Spiritul pentru literatură " , Editura Eminescu, București , 1970, p . 138. </ref> Drama eroului ar proveni din încercarea lui de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
conștiinței și când, după marea dezamăgire din dragostea sa fără margini, eroul o întâlnește pe fosta soție, evenimentul e ridicat la scară universală și abdicarea este totală: Drama erotică capătă alte dimensiuni prin cealaltă ipostază existențială a eroului din același orgoliu al cunoașterii. Jocul - labirint al iubirii, în planul conștiinței, cunoaște transfigurările cele mai impresionante, de la boala ce-l macină când nu o vede pe Ela: până când, după experiența războiului, gelozia și ura dispar, fiind substituite de dezinteres și indiferență: Mărturisirea
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ideea geloziei: Lăsându-i Elei "tot trecutul", eroul trăiește o a doua experiență fundamentală în planul cunoașterii existențiale, războiul. Drama erotică primește alte dimensiuni prin ipostaza eroului plecat pe front datorită sentimentului onoarei și al loialității, dar și din același orgoliu al cunoașterii. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. Spiritul puternic al personajului-narator evidențiază discuțiile demagogice din Parlament, inconștiența și cinismul politicienilor, falsul patriotism și iresponsabilitatea celor care trebuiau să aibă în grijă soarta țării. Eroul încearcă
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
vieții mizerabile, vulgare, procurorul care anchetează crede că din cauza doamnei T., deoarece scrisoarea sinucigașului îi era adresată acesteia. Ciobănoiu susține că prietenul său își pierduse credința în Dumnezeu, neputându-se ridica deasupra mizeriei cotidiene. Ladima este un învins, refuzând - din orgoliu - să-și accepte toată mizeria vieții, experiența umilitoare a traiului zilnic; lasă o scrisoare de dragoste pentru Doamna T., femeie superioară, în total contrast cu vulgara Emilia, vrând să confirme astfel principiile sale de viață și de moarte. Enigma poetului
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și-l minte că le-a pierdut. Peste două săptămâni, Ladima s-a sinucis și Emilia spune că a recurs la acest gest "de mizerie", pentru că "nu mai mânca poate nici o dată pe zi". Fred Vasilescu își dă seama că orgoliul lui Ladima a determinat această punere în scenă a împrejurărilor. Fire hipersensibilă, Ladima se simțea rușinat de iubirea înjositoare, pentru vulgara Emilia și împrumutase cei 1000 de lei pe care-i pusese în buzunar, astfel ca demnitatea lui de om
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și tăioase. Unele udă obrajii, iar altele înseninează chipuri. Oricum ar fi aranjate, acolo unde sunt semănate, mai devreme sau mai târziu vor da rod, uneori chiar însutit. Cuvintele oamenilor au adus pace, dar au purtat și războaie, au hrănit orgolii dar au smerit și suflete. Oare când vor dori să devină și ele sfinte ?! Cuvintele alese sunt rodul unei sensibilități ce se revelează în fiecare dintre noi, mai ales în preajma sărbătorilor, când ne gătim sufletul și inima cu gânduri deosebite
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
este suficient. Totuși viața preotului în vârstă deseori este condiționată mult de tonul său psihologic nu totdeauna puternic, de autonomia sa fizică redusă și de condițiile sale de sănătate deseori precare. Este știut că bătrânul se face cunoscut printr-un orgoliu deosebit care îl deosebește de ceilalți: nu vrea să fie o povară pentru cei din familie și de aceea autosuficiența este obiectivul primar pe care-l caută, în timp ce, încet-încet, se manifestă căderea funcțională a fizicului său și a facultăților sale
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
moment îi trecu prin minte că ar avea ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise cu orgoliu. Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul ego, cu faptele lui, cu senzațiile și gândurile proprii. Janasen - sub acest nume se făcuse cunoscut, pentru că era numele cel mai apropiat de cel adevărat - David Janasen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Era grăitor. Ceea ce credea spiritul este important numai în măsura în care reflectă sau ajută la fixarea "dispoziției" sistemului nervos. Singura cu care o putea compara Gosseyn era Patricia Hardie, identificată spre marea sa surpriză cu sora puternicului Enro. Și ea avea acest orgoliu în priviri, această convingere automată înăscută de superioritate - diferită de expresia venusienilor non-A antrenați a căror caracteristică dominantă de adaptare completă părea parte integrantă a feței și corpului. Ca și Patricia, străina era o "mare doamnă". Orgoliul ei ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
avea acest orgoliu în priviri, această convingere automată înăscută de superioritate - diferită de expresia venusienilor non-A antrenați a căror caracteristică dominantă de adaptare completă părea parte integrantă a feței și corpului. Ca și Patricia, străina era o "mare doamnă". Orgoliul ei ținea de poziție, de rang, de manierele ei și de altceva. Gosseyn o observa foarte atent. Fața dezvăluia reacții și gânduri talamice dar și cele ale lui Enro și Secoh, ca acelea ale fiecărui individ înaintea antrenamentului. Emotivii puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Discipol? Yanar, morocănos, dădu din umeri și urmă încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și urmă încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fost o înfrângere. Că retragerea a fost ordonată de ofițerul care i-a urmat lui Thorson. Se aplecă spre el. - Se poate ca să încercați să ascundeți o înfrângere a forțelor voastre printr-o mărturie falsă, pentru a nu-i răni orgoliul fratelui meu? Ieșită din minți, în plină criză talamică, neutraliză cu un gest efortul celuilalt de a se explica și răspunse singură la întrebare. - Oricum, informațiile voastre sunt destul de precise. Pentru că eu am dat acest ordin ofițerului succesor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prin CR - 94 - 687 - 12 - bzzz - similarizați - Atac convergent - cinci sute ființe umane la bord - bzzz - zero 54 secunde... Capturați. Gosseyn zise cu glas scăzut: - Dar noi suntem atacați de un baraj de roboți. Ușurarea pe care o simți cuprindea orgoliu și exaltare, cât și prudență. Nu trecuseră nici două luni și jumătate de la moartea lui Thorson și se organiza apărarea împotriva asalturilor interstelare. Cei non-A trebuie că și-au dat seama că se găseau la discreția unui dictator nevrozat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
al raționamentelor sale, speranța reușise să-și trimită sclipirile, conferindu-i, în momentele cele mai grele ale scurtei sale cariere, aroganța și forța unui potențial salvator al civilizației. Undeva în ființa sa, poate în întregul său sistem nervos, se născuse orgoliul că este ceva mai mult decât un om. Și acest sentiment rămăsese. Căci este omenesc să te mândrești cu calitățile fizice și psihice cu care ai fost înzestrat datorită șansei la naștere. Dar în ceea ce privește restul, respectiv dezvoltarea lui ulterioară, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vreme când acestea se distrugeau unele pe altele în războaie inutile și indecise. Marfa noastră este pacea; și asemănător altor instituții, Liga a reușit până la urmă să-și formeze oameni care cred cu adevărat în pace. ― Câteodată ― zise plin de orgoliu Enro ― simt că aș prefera războiul, cu toate distrugerile sale. Ofițerul Ligii rămase tăcut. Enro renuță să-și mai muște buza inferioară și întrebă scurt: ― Atunci, ce doriți? Cu diplomație, ambasadorul se explică: ― Recent am descoperit că ministerul dumneavoastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]