3,713 matches
-
vechiului meu prieten și colaborator al Noii Reviste Române, a cărui bătrână inimă sclerozată din curvăsărlâc, alcool și tutun Îi dă oboselile și somnolențele specifice, cât mă dezolează și mă despe rează totala lui descompunere fizică și morală, care ne pândește sigur pe toți oamenii generației mele, predispuși fiind pe urma unor lungi depravări senzuale și cerebrale, dar care la Nae Davidescu a apărut totuși cu mare anticipație, reușind să mă terorizeze cu prevestirile ei teribile În fiecare zi, la fiecare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mortal, eredități cu morți violente sau cu cente nari uitați de Dumnezeu și de moarte. Alte două surori ale Corei muriseră, una, ca și ea, de glonț, alta În flăcări; iar pe un frate, altminteri Întreprinzător, dibaci și harnic, Îl pândește până și astăzi sfoara de la perdea În chip de ștreang. [...] La Îngropăciunea lui Emanoil Bucuța, un sac cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceste femei le-am Întâlnit, rătăcitoare și timide Încă, pe cărările sinuoase și bolovănoase cunoscute mai tuturor existențelor femeiești Într-o anumită epocă de debut a carierei lor sexuale; și la acea răscruce a vieții lor de femeie unde le pândește diavolul cel amabil și curtenitor, cu Îndemnurile lui piezișe Înspre acel prim pas, mai totdeauna greșit (fiindcă: il n’y a que le premier pas qui coûte), riscat pe propria lor piele. Este aceea ce ele numesc, cu subînțe le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ani, În Gara de Nord un post de observație discretă a fetelor sin gu ratice care coboară din tren și privesc Încoace și Încolo, neștiind Încotro s-o apuce. Sunt la o răscruce a vieții și sufletu lui lor vagabond din fire, pândit de toți diavolii cu zâmbete amabile și promițătoare. și sunt ușor de identificat aceste can didate la prostituție, pentru care sprijinul social nu știu de le poate fi realmente prea util, fiindcă tot În această gară, sau prin jurul ei, stăteau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe-aci să mă Întorc la automatismul meu animal, spre care uneori te târăsc vârsta, frecventările inutile sau neglijarea exercițiilor spirituale, prinzând de veste abia În ceasul al unsprezecelea de pierderea de sine, nu numai a sufle tului, care mă pândea. Nici gând, prin urmare, când constați depersonalizarea și automatismul acestor femei, să le condamni În numele unei mo rale de care se abuzează atâta și care și-a pierdut de mult orice autoritate și eficacitate. Nici morala, dar nici rațiunea, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o Volgă neagră a primului-secretar, alta mai veche a președintelui de la Sfatul Popular, un IMS al Miliției și o dubiță albastră cu care se cară pâinea la cele două brutării. (Pâinea neagră se vinde pe cartelă, este grozavă, noi mereu pândim sosirea dubiței, sosire anunțată de un zgomot infernal de motor hodorogit și hop, ne repezim, suntem primii la coadă, luăm pâinea după rație, pe cartelă, adică nu cât ne trebuie, ci cât ni se îngăduie, pâinea e caldă, fierbinte chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
poate totuși anchetatorul cel fioros are să-i dea drumul, nici un preț nu e prea mare pentru asta. -Pavele! a răcnit înspre ușa metalică tovarășul Cameniță și imediat s-a ivit un ins albicios la față, în uniformă de milițian, care pândise pe culoar, gata să sară ca un arc. Acesta ținea în mână două foi de hârtie și un stilou. -Dacă e cum spui, atunci ia semnează, mătăluță, angajamentul ăsta, că ești care va să zică pe drumul ăl bun și că ni-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o Volgă neagră a primului-secretar, alta mai veche a președintelui de la Sfatul Popular, un IMS al Miliției și o dubiță albastră cu care se cară pâinea la cele două brutării. (Pâinea neagră se vinde pe cartelă, este grozavă, noi mereu pândim sosirea dubiței, sosire anunțată de un zgomot infernal de motor hodorogit și, hop, ne repezim, suntem primii la coadă, luăm pâinea după rație, pe cartelă, adică nu cât ne trebuie, ci cât ni se îngăduie, pâinea e caldă, fierbinte chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lipsei lemnelor de foc, cu nuielele pe care le rupea din gard. și apoi peste maica Natalia dăduse, după moartea soțului, și o altă nenorocire; în timp ce marele patriot Ilie Ilașcu stătea în temnițele din Tiraspol, niște derbedei din sat au pândit când bătrâna era plecată la câmp sau la biserică și i-au furat din ogradă tot ce mai avea-foarfecele de pe pragul casei, toporul, sapa, până și hainele soțului decedat. De frica hoților, pe care poliția nu i-a putut găsi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
voi purtat pe drumuri oarbe Am rătăcit tot în zadar... Că însetatul care soarbe Și stropul ultim din pahar, În arsita-mi dogoritoare Sorbit-am tot izvorul viu, Pe care, vai, amăgitoare Mi-l aratara-ti în pustiu... Cand ma pândeau în jur primejdii, Că din vâltoarea lor să ies, În suflet flacăra nădejdii Voi mi-ați aprins-o atît de des... Și-n brațul meu ați pus tărie, Ca și destinul cel mai crunt, În tinereasca mea trufie Că mult
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
De ești tânăr sau tânără ascultă ce-ți repetă clipele de față prin glasul iubitului nostru Mântuitor: “Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Ne găsim atât de stânjeniți în acest surgun pământesc! Atâtea primejdii ne pândesc la orice clipă din zi și noapte! Ne dăm bine seama că pe acest pământ nu suntem decât în trecere spre o altă viață, pe care însă ne-o croim noi singuri. Prin faptele noastre, prin lupta împotriva dușmanului dinăuntru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
el sau, cel puțin, așa credea că trebuie să fie ca să-i fie lui bine. În momentul acela se prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt, din cauza asta ținea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
imagine valabilă a mării și care exercită o violentă acțiune respingătoare. Dar - miracol - există digul - sari într-o altă planetă [où] tout n’est qu’ordre et beauté ... Prin două-trei locuri privilegiate, unde stâncile sunt mai clemente, cobori cu precauție, pândind mișcarea favorabilă a unui val, de-a dreptul în plină mare. În locul acelei avansări lente a oricărei plaje - unde faci cunoștință gradat cu o apă care fie te plictisește, fie te primește cu indiferență mornă, după vreme -, aici marea îți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să mă mai culc pe scaune, apoi să mă ridic pentru ca, la invitația ta, să mă strecor în patul care nu mai este și al meu și pentru ca, până la urmă, să mă întorc pe scaunele mele! Nu mai vreau să pândesc capriciile dispoziției tale pentru a ști dacă ai sau nu chef de mine și la care moment mai bine este să plec... Nu vreau să mai ghicesc în vocea ta, în gesturile tale jena și nehotărârea de a nu ști
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de săptămână, lună de lună. Moliftă Ferește-ne, Doamne, de ceasul rău, de gândul pizmaș al oamenilor, de ochiul iscoditor al semenilor, de cuvântul mincinos al știutorilor! Căci cine ar putea să zică toate puterile întunericului câte stau și te pândesc cu mii de guri din necunoscut, așteptând sorocul răfuielilor și al socotelilor, pentru că odată, într-o clipă de uitare sau de fericire, ai pășit strâmb, sau te-ai bucurat, și pe coadă le-ai călcat? Cine, Doamne?... Liniștit întrucâtva de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a ajuns vânătoarea un sport al activiștilor, un soi de activitate de partid forestieră. Chiar și ștăbuleții celor mai prăpădite târguri de provincie mergeau la vânătoare. Când, odată, la Timișoara, unul dintre granguri, scârbit de viață, în loc de un cerb a pândit în pădure momentul când se afla singur și și-a tras un glonț în gură, „casa de hârtii“ a ziarului local a publicat știrea că ar fi murit în urma unui tragic accident de vânătoare. Prietenii mei și cu mine cunoșteam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
moarte. Eram obișnuită să văd moartea în plină viață cotidiană. și pentru că mă gândeam la ea, moartea mă tot căutase încă mai înainte s-o facă Statul cu amenințările lui funeste. Mă căuta acolo unde sfârșea pământul învelit al orașului. Pândea la hotarele orașului, care erau poate și hotarele copilăriei mele: pe tejghelele de beton ale pieței de zarzavaturi, acolo unde niște muntence bătrâne vindeau piersici amărui cu perișorul cenușiu, cât nuca de mici. Fructele semănau cu pielea de pe obrajii lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
poate și hotarele copilăriei mele: pe tejghelele de beton ale pieței de zarzavaturi, acolo unde niște muntence bătrâne vindeau piersici amărui cu perișorul cenușiu, cât nuca de mici. Fructele semănau cu pielea de pe obrajii lor - niște babornițe de piersici. Moartea pândea în parcuri când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de bătrâni. Moartea de culoarea cerii pândea și de-a lungul străzii în teiul în floare, când pulberea gălbuie se scutura pe jos. Teii miroseau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
perișorul cenușiu, cât nuca de mici. Fructele semănau cu pielea de pe obrajii lor - niște babornițe de piersici. Moartea pândea în parcuri când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de bătrâni. Moartea de culoarea cerii pândea și de-a lungul străzii în teiul în floare, când pulberea gălbuie se scutura pe jos. Teii miroseau altfel pe asfalt, existau și în sat nenumărați tei, dar numai aici, la oraș, când erau în floare și le simțeam mirosul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Inge Wenzel și s-o pot privi oricând voiam. Nu am furat niciodată o rochie de la manechinul de ceară Inge Wenzel. Dar Căilor Ferate Germane le-am furat-o pe Inge Wenzel în drum spre Rimini. Luni în șir am pândit momentul când voi fi singură cu ea în compartiment. Era lipită zdravăn de perete, a trebuit s-o desprind răzuind-o pe la colțuri cu o cheie. Curând după asta, Căile Ferate Germane au înlocuit-o cu alte imagini. Mi-ar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mult cât ziarele, cât cărțile, cât toate spectacolele la care am asistat ca participant. A te maturiza înseamnă a stinge tot mai mult comedia din tine și, fără a deveni posac sau nihilist, a simți la fiece pas cum te pândește ridicolul. Dansurile acestea sunt în afara acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acordul nostru deplin și ne am angajat să facem din indicațiile secretarului general al partidului un program clar pentru activitatea instituțiilor noastre, pentru fiecare dintre noi.“ (Contemporanul, 6 august 1971) „Din istorie vine, ca pe-o aspră cărare de munte Pândită de capcane, vânată de primejdii, Pe care, copil, a-nvățat să le-nfrunte Încingând toate armele De cavaler ne-nfricat al nădejdii. A crescut odată cu timpul rănit De fulgerul ideilor, de întrebările mântuitoare. Pravilă i-a fost glia fierbinte a țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
La sport, de pildă, trebuia să facem laolaltă tot felul de giumbușlucuri, care nu cred să fi servit vreodată cuiva mai târziu și în nici un caz nu ne creau cine știe ce formă fizică. Băieții - normal, că doar erau băieți - stăteau și pândeau momentele și unghiurile de vedere cele mai propice ca să ne vadă formele incipiente. Eu una, care și așa nu dormeam noaptea când trebuia să fac tumba la școală a doua zi, fiindcă nu-mi ieșea nicicum, eram stresată de nu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Reușeam întotdeauna să identific același miros cu tubul de Impulse galben. Rămânea un mister pentru mine unde se evapora parfumul din tubul roșu. Anca nu părea să-l fi folosit. Cum îmi găseam tot timpul de lucru prin curte, o pândeam destul de des, fără să vreau. Să nu fi fost oare așa de mare diferența între cele două tuburi, între blonda diafană de pe cel galben și punkerița de pe cel roșu? Purtate de o singură persoană, parfumurile fuzionau într-un amestec înșelător
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vremuri potrivnice. Autorii Cuvânt înainte Nici-un covor, nici-un chilim nu-i mai frumos decât pământul unde trăim. Cu țesături de arături, de ierburi ce le bate vântul, cu aurul din cucurz strâns în șerpar de codri uzi, cu munții albi, pândind în zare ca sentinela-n foișoare. C-așa îți țeși tu satul meu comorile în lutul greu! (Marcel Romanescu, 1943) Natura mult prea bogată, mult prea variată pentru un sătuc de munte cum e Cârțișoara noastră, așezarea geografică ce o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]