4,413 matches
-
crescînd în jos (cf. Aitareya-Br‡hma¡a, VII, 30 ; ˇatapatha-Br‡hmaæa, XII, 2, 7, 3). în tradiția avestică, există doi arbori Haoma, unul alb (ceresc sau paradisiac, fiindcă el crește pe vîrful muntelui Alborj, muntele-axă a lumii) și unul galben (pămîntesc). Geneza biblică vorbește și ea despre doi pomi din mijloc, cel al vieții și cel al cunoștinței binelui și răului. în Zohar (șelah Lecha) se face deosebire între copacul mai de sus și cel mai de jos : Ia seama că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
izvor de frunte al teologiei lui Nichifor Crainic, ambele puse din nou în circulație de dânsul. Dionisie Areopagitul pune în legătură de copie și model, dar și într-o comuniune mistică, ordinea ierarhică a lumii cereștilumea îngerească și a lumii pământești. Ierarhia este un principiu organizator de temelie al întregii existențe de la tronul dumnezeiesc și până la cel mai simplu mineral pământesc. Toată ființa creată participă astfel în diferite grade la bunătatea de existență dăruitoare a lui Dumnezeu. Darurile dumnezeiești se coboară
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
legătură de copie și model, dar și într-o comuniune mistică, ordinea ierarhică a lumii cereștilumea îngerească și a lumii pământești. Ierarhia este un principiu organizator de temelie al întregii existențe de la tronul dumnezeiesc și până la cel mai simplu mineral pământesc. Toată ființa creată participă astfel în diferite grade la bunătatea de existență dăruitoare a lui Dumnezeu. Darurile dumnezeiești se coboară prin toate aceste cascade spre diferitele categorii de făpturi. Ierarhia și armonia lumii văzute, tulburată prin păcat dar restabilită prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în mod egal pe oameni, oricare ar fi dotatia și capacitatea lor naturală. Pentru ea nu există clase sociale sau categorii preferate în dauna altora. Viața în ierarhie se întemeiază pe consimțământul dragostei... Ierarhiile, de la cele pur spirituale până la cele pământești, se disting îndeosebi prin aceste sarcini pe care superiorii le au față de inferiori. Cu cât treapta e mai înaltă, cu atât sarcina e mai mare față de subordonați”. (Ortodoxie). Iar pentru al doilea cităm: „Națiunile, prin urmare, sunt unități variate ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se înțelege fragmentar, ca un episod istoric, punctat de apariția prin întrupare și de dispariția prin înălțare. Iconografia bizantină ne dă o imagine plastică a întregimii acestui rol când înfățișează pe Mântuitorul înconjurat de astre și ținând în mână globul pământesc. Această icoană corespunde concepției juste despre raportul lui cu lumea. Mântuitorul e Alfa și Omega tuturor lucrurilor create. E Logosul sau rațiunea lumii fiindcă Dumnezeu printr-însul a creat-o; e Mântuitorul ei fiindcă printr-însul o mântuiește: și e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai înalt de asemănare morală. De aceea, geniului îi atribuim o tainică solie profetică, nu de a mântui lumea ci de a-i sugera prin puterea de seducție a operei lui ordinea eternă unde religia indică plinătatea scurtei noastre vieți pământești. Asimilarea culturală e o ridicare în spirit până la marginea lumii, în largul ideal de unde se poate vedea în jos mai limpede sensul lucrurilor din lume, fiindcă sunt privite din vecinătatea cerului. Deplin în sine, procesul creației culturale se multiplică la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe Sergiu Bulgakov să scrie: „Ortodoxia are viziunea frumuseții spirituale ideale, de care sufletul caută să se apropie. E împărăția cerească a ideilor, pe care Platon încă o contemplase; sunt imaginile lumii îngerești, cerul spiritual, ce se oglindește în apele pământești. E un ideal religios, mai mult estetic decât etic, ideal situat dincolo de bine și de rău, ca entități separate. E lumina ce luminează drumul pelerinilor pe acest pământ. Acest ideal ne cheamă dincolo de marginile vieții noastre, el cheamă la transfigurare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăit-o pe tulpina credinței. Și dacă Biserica s-a întemeiat în afara raiului sau în locul lui, pentru a umple deficiența pricinuită de păcat și dacă arta s-a născut în Biserică, de bună seamă tot într-o lipsă a vieții pământești trebuie să-i căutăm îndreptățirea. Ea nu s-a putut naște în rai, fiindcă prezența perfecțiunii și a frumuseții primordiale o făcea inutilă. Biserica umple în lume un gol spiritual; arta, un gol estetic. Sub un alt aspect, răul moral
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
parte din această lume, vizionarul de geniu nu aderă la ea, fiindcă e absorbit în lumina superioară a unei frumuseți, pe care vrea s-o realizeze în imagine artistică, frumusețe care nu e de pe pământ, deși poartă în ea elemente pământești. Viziunea lui depășește adesea puterea de înțelegere a contemporanilor și prin aceasta geniul e altceva decât talentul. Talentul nu depășește epoca. Talentul e o virtuozitate tehnică, ce dă formă frumoasă ori agreabilă unui conținut comun. El e totdeauna în gustul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că ea ar fi un fapt ce se dospește, necunoscut, în matca stilistică. Sofianismul nu e altceva decât făptura mântuită, văzută în lumina slavei dumnezeiești. Sophia creaturală e raiul devenit ceresc, din pământesc cum a fost odinioară. Arta bizantină e oare altceva decât expresia estetică a acestei viziuni a cosmosului spiritualizat? Și ce este oare stilul bizantin decât modelarea în formele acestei arte a contururilor făpturii transfigurate? Născută în epoca imperială a creștinismului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiul omului, dintre toate făpturile pământului, simte că n-are unde să-și plece capul, chiar dacă, troglodit, dispune de o peșteră, sau, împărat, deține o sută de palate aurite. Pentru el, fericirea e un cuvânt fără substrat real în viața pământească. Stafie lipsită de consistență, ea există când se năzare de departe și dispare când te apropii. Dacă numim fericire clipa trăită, nici măcar când o trăim n-o simțim astfel, ci numai după ce a trecut și a devenit ideal pierdut, nălucă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bătrân și neputincios ca să mai conducă lumea, drept care zeul, jignit și înfuriat, a dezlănțuit un adevărat masacru în neamul omenesc. Ideea paradisului, chiar la aceste popoare din afară de sfera biblică, e luată în două accepțiuni: e mai întâi un paradis pământesc, pierdut din cauze mai mult sau mai puțin lămurite și e, după aceea, un paradis ceresc, al sufletului, dincolo de moarte. însuși termenul de paradis în concepția primă e legat de un anume loc pe fața pământului, de frumusețe și de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
uneori Araratul, iar alteori Himalaya. În orice caz, spațiul paradisiac, atât după Biblie cât și după vechile mitologii, se desfășoară, cu modificări de localizare națională, între Nil și Gange, fluvii ce păstrează până astăzi un venerabil prestigiu sacru. Ideea paradisului pământesc dăinuie în memoria tuturor popoarelor semite și deopotrivă în memoria tuturor popoarelor de rasă ariană. Fie că e vorba de primitivi, fie că e vorba de un stadiu mai înaintat de cultură, spiritul omenesc își reprezintă începutul lumii ca o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Iisus Hristos, ridică prima idee a raiului terestru pe planul transcendent al paradisului spiritual și ceresc. Mărturisind credința în nemurirea sufletului, toate neamurile pământului, fără excepție, își înalță nădejdile, din adâncul mizeriei omenești, în paradisul de dincolo de moarte. Dacă paradisul pământesc e o idee ce iese în evidență cu deosebire la semiți și la arieni, paradisul ceresc e ideea în jurul căreia toate rasele pământului realizează un acord unanim. Chinezii, a căror religiozitate a fost adesea fals interpretată, cred cu tărie în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asupra cugetătorilor și artiștilor tuturor veacurilor ulterioare. E oare nevoie să adăugăm că ideea paradisului în accepțiunea ei îndoită face parte integrantă din doctrina creștină și închide, ca o paranteză de aur, începutul și sfârșitul dramaticei noastre vieți din vremelnicia pământească? Nu e locul aici să dezvoltăm temeiurile, înfățișările și înțelesurile profunde și deosebite ale paradisului creștin. Intenția noastră a fost să reamintim că această idee face parte din patrimoniul universal al omenirii. Dacă există o revelație primitivă sau naturală a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
paradisiacă. Ele sunt imagini și simboluri ale ordinii eterne, la care aderă instinctiv, prin natura lui nemuritoare, spiritul omenesc. Paradisul, atât în semnificația lui creștină cât și în semnificația pe care i-o găsim în religiile păgâne, e un paradis pământesc și un paradis ceresc. Și dacă civilizația are un înțeles material de aplicare a puterii omenești să înfrângă vrăjmășia pământului și să-l stăpânească, ce este oare mai firesc și mai logic decât să vedem în această acțiune un asalt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să înfrângă vrăjmășia pământului și să-l stăpânească, ce este oare mai firesc și mai logic decât să vedem în această acțiune un asalt continuu și gigantic al omenirii de a recuceri, de a reface pe fața globului pierdutul paradis pământesc? Și dacă cultura, în cea mai înaltă și mai spirituală semnificație a ei, e plăsmuirea unui simbol al frumuseții ideale, ce ne oprește să-i identificăm arhetipul în paradisul ceresc, în patria unde se dorește ca la el acasă sufletul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lipsit de supărare, fără grijă, luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile, ca o a doua lume, microcosmos în macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, inițiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pământ, condus de sus, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și spiritual, la mijloc între măreție și smerenie, același, duh și trup, duh din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh, ca să rămână și să laude pe binefăcător; trup ca să sufere și prin suferință, să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spirituală a cărților sale. Ca personalitate omenească. Dostoievski e nedesăvârșit și are ca puțini creștini conștiința nedesăvârșirii sale morale, precum are în proporții apocaliptice conștiința nedesăvârșirii acestei lumi. Afară de Dante, poate nici un alt geniu n-a dat nedesăvârșirii din viața pământească proporții mai uriașe, dar nici o imagine mai sublimă a desăvârșirii posibile. Viziunea artistică a lui Dostoievski e extremistă. El s-a definit singur ca un „realist fantastic” Intuiția lui străbate de-a dreptul la esențial. Iar acest esențial nu se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a trăi e totuna cu a iubi. „Odată, în nesfârșitul spațiului și al timpului, zice starețul Zosima, o ființă duhovnicească, prin apariția ei pe pământ, a avut putința să spună: „Eu sunt și iubesc!” Pentru aceasta s-a dat viața pământească, pe care omul n a înțeles o fiindcă a voit s-o cugete cu propria-i inteligență în loc s-o iubească din toată inima și din tot cugetul. Orgoliul de a cugeta viața, opus umilinței de a o trăi în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Prințul Mîșkin. Singură copilăria deține taina transfigurării cosmice. Dostoievski dezvoltă în romanele sale o amplă doctrină de pedagogie creștină pentru a nu corupe această taină, pentru a o păstra și a o spori. Tragedia copilăriei însă, ca și tragedia raiului pământesc, stă în orgoliul nostru de a-i crește nu după natura lor primordială, ci după chipul și asemănarea noastră, desfigurate de păcat. Dacă, fără să uităm virtualitățile negative ce zac în ființa omenească, pruncul e măsura sfințeniei, și dacă noi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
efebului! Categoria androginului, intuită mitologic în antichitate își capătă candoarea sublimă abia în creștinism. în concepția creștină, ființele cerești, în care inteligența și fantezia celor vechi se străduiau să intuiască sinteza și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de lumină spirituală, îngerii sunt impasibili. În ființa lor fără prihană nu străbate nici umbra vreunei pasiuni pământești. Ei nu cunosc nimic din uraganele ce biciuie biata făptură omenească, absorbită în antagonismul sexelor de instinctul erotic. E
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inteligența și fantezia celor vechi se străduiau să intuiască sinteza și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de lumină spirituală, îngerii sunt impasibili. În ființa lor fără prihană nu străbate nici umbra vreunei pasiuni pământești. Ei nu cunosc nimic din uraganele ce biciuie biata făptură omenească, absorbită în antagonismul sexelor de instinctul erotic. E o problemă ce rămâne deschisă din punct de vedere teologic, dacă amorul sau dragostea erotică e de origine paradisiacă sau e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
revelație în pragul eternității, indicându-i direcția. Chipul în care își materializează strania lumină de dincolo nu mai e trup din lumea aceasta, ci o încarnare androgină din tinerețea fără moarte a paradisului. Iar zâmbetul acela, care nu mai e pământesc fără să fi ajuns cu totul ceresc, scaldă enigma acestui chip într o undă de ironie, ce parcă se îndreaptă spre noi cei de jos, care ne zbatem încă în antagonismul patimilor, și pune între noi și el distanța depășirii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
limita dintre cele două lumi, fără putință de trecere dintruna în cealaltă. Eroina e o muritoare și dragostea ei e după modul omenesc. Sunt două înclinări fundamentale în sufletul ei: una e iubirea de frumusețe cerească a Luceafărului; cealaltă dragostea pământească pentru Cătălin, cu a cărui pasiune ființa ei se împlinește în cadrele morții. Dacă la începutul poemei ea pare îndrăgostită real de Luceafăr, sfârșitul ne lămurește că nu e vorba de pasiunea omenească, pe care o împărtășește cu Cătălin, ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]