6,411 matches
-
părinților săi două eseuri pe teme istorice, iar la 14 ani dovedește, într-o serie de scrisori, cunoașterea temeinică a scriitorilor antici și a filosofilor germani. În 1882 se înscrie la Universitatea din Heidelberg, urmând dreptul. Scăpat de sub exigența supravegherii părintești, Max a devenit repede "unul dintre băieți" pentru care distracțiile și viața dezordonată erau esența vieții. Nu a durat mult și Max s-a apucat serios de studiu. În afară de activitatea sa ca student la drept, a participat la prelegeri de
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
a familiei Baumgarten, a revenit acasă pentru a studia la Universitatea din Berlin. Pentru următorii opt ani din viața sa, cu o plecare scurtă la Universitatea din Göttingen și perioade strict limitate de pregătire militară, Weber a rămas la casa părintească. În acest interval, deosebit de prolific din punct de vedere spiritual, Max Weber își termină studiile, iar în 1993 se căsătorește cu o verișoară îndepărtată, Marianne Schnitger, fiica unui medic. În 1894, cuplul s-a mutat la Freiburg unde Weber a
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
faptul că pot să mențină bolnavul în diferite activități sociale. Copiii, în special, necesită ajutor în înțelegerea efectului ce îl are SM asupra unui părinte. Ei trebuie să fie despovărați de presupusa culpă și asigurați de prezența continuă a dragostei părintești. În cele din urmă, pacienților trebuie să li se amintească faptul că este mai important cine sunt ei decât ce pot face ei. În mod particular, adolescenții pot avea o perioadă dificilă de autoizolare. Abilitatea de a iubi, asculta și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
servește regelui la invocarea ajutorului divin al lui Apollon, zeul care-i este îndatorat pentru primirea caldă făcută lui odinioară când a fost trimis de Zeus să slujească timp de un an un muritor drept sancțiune pentru uciderea ciclopilor. Casa părintească de unde Admetos nădăjduiește o clipă că i-ar putea veni salvarea îi apare ca un cuib, spre care duce o cărare albită de lună (I, p. 196). Tatăl, care a observat larga pată de umbră ce-i însoțește fiul (I
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
părinții noștri, ne-a condus la căutări și preocupări benefice, care cu timpul s-au transformat din bănuieli în certitudini, mai ales când am sugerat și sprijinit inițierea și realizarea unor săpături arheologice la câteva sute de metri de casa părintească. Numele tatălui nostru este corect evocat, în acest sens, ca sursă, de cercetătorul Ioan Praoveanu, care a fost implicat la aceste săpături, alături de cercetătorii Stelian Coșuleț și Costea Florea de la muzeul regional Brașov. În familia noastră, care dăduse deja pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
obligație atât pentru el cât și pentru ceilalți membri ai catedrei. În acest sens, insista - cu orice prilej - pe o problematică simplă, cu accent pe triada: muncă responsabilă, familie organizată și copii educați. În relațiile cu subalternii avea o atitudine părintească, mai bine zis, de "tată bătrân". Ne numea pe toți "băieții mei" sau "copii". În momentul când ne-a părăsit, am devenit, brusc, cu toții "moși". Trecusem, deja, de 50 60 de ani. Deși era o fire modestă, ușor adaptabilă la
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
să iasă biruitor din vrăjmășia timpurilor: război, ocupația sovietică a Basarabiei - timp în care am apărut pe lume (1941= - bombardarea casei din Păcurari, refugiul ulterior în Ardeal, foametea din Moldova (1947= și privațiunile din anii 50, asigurându-ne căldura căminului părintesc ce ne-a permis să ne realizăm în meseriile alese. De când am început să percep mai clar această lume, cam de pe la 4 ani, am reușit să deprind de la părintele meu multe din însușirile sale și în primul rând dragostea de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a doua motocicletă (cu atașă, ele contribuind și la documentarea pe teren pentru ciclul de emisiuni la Radio Iași „Drumuri moldovene” iar din 1980 ele au fost continuate cu un autoturism la a cărui achiziționare a contribuit cu o sponzorizare părintească. Chiar dacă părerile noastre, asupra unor aspecte ale vieții, nu coincideau asta nu a însemnat că nu am avut multe puncte comune. Cred că “genele geografice” transmise de părinții mei m-au făcut să-mi aleg meseria de drumar, ce mi-
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
nu coincideau asta nu a însemnat că nu am avut multe puncte comune. Cred că “genele geografice” transmise de părinții mei m-au făcut să-mi aleg meseria de drumar, ce mi-a adus atâtea satisfacții în viață, iar sfaturile părintești mi-au fost de mare ajutor în activitatea didactică și de cercetare. Ca bunic, tatăl meu s-a remarcat printr-o afecțiune deosebită pentru cei trei nepoți cărora le-a făcut multe favoruri în timpul vieții sale. Acest lucru l am
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
credința în Dumnezeu. Tatăl său, Gheorghe, era primul fiu a unei familii din cartierul Răiești, iar mama, Tinca, era fiica cea mai mică a unor gospodari din cartierul Plopeni, pe atunci ambele sate distincte de oraș. Primind ca danie casa părintească din partea soției, tatăl construiește o nouă casă, pentru a asigura condiții optime de locuit unei familii numeroase. Născut și crescut într-un cadru natural atrăgător, va savura din plin, alături de frați și surori, plăcerile copilăriei, mai ales că școala a
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și Nel puteau să încheie o alianță a vlăstarelor de familie bună, împotriva desculților din sat. Tatăl ei detesta gărzile de fier care ațâțau lepădăturile contra oamenilor cinstiți și harnici, iar fiica lui preluase, pe seama și la nivelul ei, idiosincrasia părintească. Dar Nel, care mai tot timpul era cu gândul în altă parte, nu răspunse așteptării acesteia. Iar rezultatele ei la învățătură, dintre cele mai mediocre, sfârșiră prin stârni disprețul Sofiei, premianta clasei. Venirea Silviei și a lui Paul de Crăciun
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Vodă“. Așa s-a născut acea mândră așezare, cu oamenii demni de urmașii răzeșilor. Familia mea pe nume Munteanu, avea una din cele mai mari gospodării, mult pământ și vite. Eram cinci frați și simțeam în permanență grija și iubirea părintească. În iunie 1940, într o după amiază au venit rușii cu bărcile și au ocupat, fără nici o rezistență, comuna. Arestările și deportările au început repede, tata a fost ridicat imediat iar mama, având mulți copii, a fost păsuită. Îmi amintesc
ACOLO UNDE A POPOSIT DOMNUL “A TOATĂ MOLDOVA”. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
Sunt născut în anul 1938 în comuna Tătărăști, jud. Cernăuți. Casa părintească a fost construită în comuna Cerlena Mare, județul Hotin, unde erau și bunicii din partea mamei. Părinții tatei muriseră. Despre refugiul din 1940 nu-mi amintesc multe fiind în vârstă de doi ani. Îmi amintesc doar povestirile părinților. Aceștia mi-au
AMINTIRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
monoadjectivale ale membrilor familiei, ne dă o idee despre cât de importantă era această catedrală ca centru nervos al spiritualității întregii familii, dar și a întregului oraș. Școala apare abia în al treilea rând în scenă, după biserică și casă părintească, și este interesant de remarcat, faptul că școala elementară este locul unde copilul Petru, împreună cu fratele mai mic Theodor, învață doar să citească, scrisul, fiind un meșteșug care se deprinde, tot acasă, prin intervenția familiei. Incursiunea în orașul Poltava, ca
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
credincioșilor din oraș, să studieze la Academia de Teologie din Kiev. Trei ani de școală ne sunt înfățișați simplu, prin binomul școală-vacanță, dublat de perechea, studiu intensiv al gramaticii (pe timpul semestrelor școlare), lectura cărților sfinte, care se petrecea în casa părintească din Poltava, în timpul celor două luni ale vacanței de vară. Înafara relației oficiale cu profesorii de gramatică, în planul secund al tabloului kievean, se insinuează o figură aparent ștearsă, a ieroschimonahului Pahomie, trăitor în mănăstirea Brațki. Este interesant că portretul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de școală, este aceea a unei văduve bătrâne, care îl primește în casă ca o a doua mamă, dăruindu-i grijă și dragoste. Elevul refuză, prima oară în patru ani, să-și petreacă vacanța de vară, la Poltava, în casa părintească, alături de mamă și de planurile ei legate de viitorul lui, și rămâne la Kiev, pe tot timpul verii, sub acoperișul acestei văduve pline de blândețe, care devine simbol al „libertății desăvârșite”, cum o numește autorul. Este de altfel, vara hotărâtoare
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
județul Soroca Basarabia din părinții Alexandru și Alexandra Ghineț. Tata lucra ca lăcătuș mecanic la depoul din Lipnic, iar mama era casnică. Am fost trei copii: primul Serghei, sora mea Nina și eu. Copilăria ne-am petrecut-o în casa părintească, înconjurată de grădina cu pomi fructiferi, într-un climat liniștit. Viața își urma cursul firesc și liniștit, până în anul prăpădului 1940, când s-a declanșat al doilea război mondial, acea uriașă catastrofă care a adus atâta durere, atâta nenorocire și
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
comuniste drept “periculos“. Arestat și deportat în 1940, a reușit, totuși, să se întoarcă acasă trecând printr-un adevărat purgatoriu. În perioada primului meu refugiu, adică până în 1942, am continuat la Dorohoi studiile întrerupte la Hotin. Am revenit la casa părintească în 1942 și spre bucuria mea am fost întâmpinată de ambii părinți. Tatăl meu, însă, era schimbat și cu sănătatea șubrezită, suferise chinuri grele în timpul deportării. Acum viața mea își urma cursul normal cu toate că eram în război și viața tuturor
DORUL DE CASA EI, A ÎNVINS. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Dabura () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1680]
-
mai mare, au cumpărat un clopot de la București. Clopotul și acum poartă inscripționat numele lui și al altor gospodari și pentru prima dată lui i-a fost tras clopotul, când a murit. În anul 1949 eram hotărâtă să părăsesc casa părintească și să mă realizez profesional. Tata, în schimb, avea intenția să mă mărite. Așa că a trebuit să “fug“ de acasă. Cu ajutorul unui unchi și al unei mătuși din București, am absolvit Școala Tehnică Sanitară din Sibiu și am cerut repartiție
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
legislative, în cele constituante, în administrațiile orășenești, catolicii noștri laici țin în mâinile lor prestigiul nostru și câteodată viitorul nesigur al popoarelor. Acest gând ar fi suficient ca să trezească în sufletele noastre de preoți un sentiment de îngândurare, de preocupare părintească pentru acești fii ai noștri, asupra cărora apasă responsabilități atât de excepționale și atât de intim legate de soarta sufletelor. Dar încă nu s-a spus totul! Se pare că ochilor noștri le apare și un plan minunat al Providenței
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să-și păstreze demnitatea, în orice sector, cu programul pe care îl reprezintă, oh, cât de important este ca preotul însuși să fie la înălțimea misiunii sale! În sfârșit, să nu le lipsească scumpilor noștri laici de acțiune asistența noastră părintească, afectuoasă, îndrumătoare, încurajatoare, și, mai ales de rugăciune. Trebuie să ne rugăm mai mult pentru lumea noastră, care se află în poziții de conducere, ca și pentru cei care au idei disparate, care țin în mână soarta popoarelor. Este de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cultivarea, recoltarea și conservarea legumelor și fructelor pe care, apoi, tot noi elevii din internat le consumam pe parcursul întregului an școlar. Ne simțeam extraordinar de bine muncind alături de domnia sa pentru școală, mulți dintre noi având și practica muncii în gospodăria părintească. Nu cred că în acea vreme se cunoștea noțiunea de autofinanțare în accepțiunea actuală, dar, știu sigur că, sub îndrumarea directorului V. Guceanu și cu ajutorul părinților noștri, școala noastră chiar se autofinanța. Un alt dascăl de care absolvenții școlii din
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
eram tânărul reporter al ziarului Telegraful de sub direcțiunea d-lui I.C. Fundescu și aprins admirator al vaporoasei frumuseți blonde. Îmi amintesc că i-am făcut în coloanele Telegrafului un număr nesfârșit de laude copilărești pentru care am primit cuvenitele observațiuni părintești ale domnului director. în tot Cișmegiul erau exhibițiuni, petreceri, atracțiuni, întreceri. Bucureștenii alergau de pretutindeni fiindcă erau zile de Paște și fiindcă spectacolul era cu totul nou. în fața tombolei, urcat pe o masă, d. Alexandru Brăiloiu- Șander pentru intimi - societar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în vestminte bisericești; muzica militară cîntînd marșuri funebre; destul ca să imprime în mintea mea de copil de șase ani, cea mai tristă și îngrozită zi din viața mea. 3 M-am născut, ca și frații și sora mea, în casa părintească de pe strada Brăilei. Se numea așa fiindcă continuarea ei dădea în drumul care ducea la Brăila, celălalt port important de pe Dunărea noastră. Legătura însă între cele două orașe nu se făcea, aproape deloc, pe acest drum de pămînt, pe care
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
o petiție primului președinte al Curții de Apel București, cu aprobarea Regenței, solicitând ca soțul ei, ex-prințul Carol, numit acum Carol Caraiman, să se prezinte la procesul de divorț, în caz contrar hotărârea luându-se în lipsa acestuia. Problema exercitării drepturilor părintești asupra copilului nu a fost ridicată pentru a nu complica demersul. 21 iunie. Curtea de Apel București, în ședință secretă și în lipsa lui Carol, a admis acțiunea intentată de Principesa Elena, pronunțând sentința de divorț în mariajul Carol-Elena. Vara. Regele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]