3,617 matches
-
de gând să reacționeze. - Am și io un văr la de-aia, cum îi zice, la menajerie economică, s-a simțit el dator să mă pună la punct. Să-mi arate că se descurcă totuși. - Unde, mă? - La Ase, Beseme, Pese, ceva de genul ăsta! Pentru el, tot cam aia era, ceva în afara fabricii lui. Cum pentru europenii Evului Mediu exista doar conceptul de sălbatic, nu de sălbatici. Tot ce e în afara tribului nostru - e totuna, otova, de-a valma. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
astea nu erau gânduri care să mă preocupe. Boala era ceva exterior. De care mi se rupea. Chiar dacă devenisem ceva mai ipohondru. Mă feream de curent, de umezeală. De fapt, toate astea te ajută să percepi altfel mediul. Să-ți pese de el, să nu te lase indiferent. Să-l poți descrie într-o eventuală proză. Scriam mai rar. Periam ce însăilasem în acea perioadă de rupere totală de realitate, acea perioadă de intoxicație textuală. Abia acum realizam că fusese prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lor s-a mutat în scrisorile pe care acum și le trimiteau cu o regularitate de ceasornic elvețian, în fiecare zi, la post-restant. Funcționarele chicoteau pe seama lui Victor, când îl vedeau zilnic, înființându-se la ghișeu. Dar lui nu-i păsa. Era convins că trăiește un sentiment unic, suprem în frumusețea și în curăția lui. Se simțea cel mai norocos și cel mai bogat om de pe pământ. Într-una dintre scrisori, sosită la sfârșitul lui septembrie, Victor a descoperit și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cerul liber, unde mai pui că-și găsiseră și un adăpost pe cinste, lângă digul lacului de acumulare de la marginea orașului, într-o baracă abandonată, ce aparținuse cândva întreprinderii acum falimentate care asigura sistemul de irigații din zonă. Nu le păsa lor câtuși de puțin la ce folosise cândva baraca asta, ghereta asta, treaba e că acum era a nimănui, adicătelea puteau s-o ocupe ei fără nici o grijă. Nu le păsa nici la ce folosea potopul de apă din lac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care asigura sistemul de irigații din zonă. Nu le păsa lor câtuși de puțin la ce folosise cândva baraca asta, ghereta asta, treaba e că acum era a nimănui, adicătelea puteau s-o ocupe ei fără nici o grijă. Nu le păsa nici la ce folosea potopul de apă din lac, la irigații, la alimentarea cu apă a orășelului, la vreo hidrocentrală, important e că aveau unde să se scalde și că le pica și câte-un pește fără cine știe ce chinuială. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în ceea ce-l privește. Dar toți ceilalți, ceilalți care ar putea să vină să mă caute în seara aceasta, așa cum au făcut-o ieri sau așa cum o vor face peste o săptămână, fără să bănuiască, ba chiar fără să le pese de faptul că nu mai sunt același, de faptul că nu mai vreau să-i văd, nici să-i aud, o, aceștia îmi sunt odioși, cel puțin în această după-amiază. Este ziua în care aș putea rupe oricare din relațiile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acestuia; discuții pe diverse teme de cultură generală... După o jumătate de oră am fost liber. Rezultatul exame nului de măiestrie, cum i se spunea, era eliminatoriu și urma să se afi șeze după câteva zile. Mie însă puțin îmi păsa de el, căci la orele trei și un sfert mă aflam cu Mihai în vagonul unui tren care pleca din București. Porneam glumind și râzând în cea de a doua noastră călătorie. Spre deosebire însă de planurile inițiale, urma să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și de tulburare ca în momentul arestării, când, după ce s-a închis oblonul și a țăcănit metalic cârligul de siguranță, eram convinși că destinația noastră finală este Rusia, pentru a fi transformați în săpun. Cine să ne salveze? Cui îi păsa de noi? De la cine să așteptăm ajutor? Iubirea aproapelui? N-ați înțeles că omul este lup pentru semenul său? N-ați văzut că cel mai mare dușman al omului este omul însuși? Ați uitat ce au făcut naziștii cu milioanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de mii de ori să nu mai reacționez la mizeriile pe care le impune traiul în comun, ies din cameră pentru a le atrage atenția asupra gestului deplasat, a orei înaintate, a respectului față de ceilalți. Evident că nu le-a păsat. S-au uitat lung și bovin la mine pe sub cozorocul caschetelor de baseball pe care le purtau. Enervare cumplită după, nu mai reușesc să adorm etc. Sunt un animal asocial obligat să trăiască zilnic în turmă. Mi-ar fi trebuit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai luat o certitudine. De mic copil ziceam și eu - chiar dacă nu era riguros exact - că în privința Niagarei totul e clar: e cea mai mare cascadă din lume, cea mai puternică, aia de vuiește zi și noapte fără să-i pese de Dumnezeu, nimeni nu poate să-i facă vreun rău, nimeni n-o poate arunca în aer, nega, exclude, excomunica sau asasina, cum se întâmplă cu alte energii din cartea de istorie. Niagara era geografie, natură - adică eternitate. Nu. Anul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să mă ridiculizez cum trebuie, sunt un ipocrit de ateu care se roagă numai când se sperie, tot ce mi s-a întâmplat vine din iubirea mea, prea mare, pentru niște oameni care pot intra în Praga fără să le pese de Cehov, sunt incapabil să deosebesc viața de literatura ei, altceva decât literatură nu știu, nu văd, nu aud, o singură literă mă poate schimba, sunt romanțios ca maică-mea, nu știu să descriu boli și de aceea e normal
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de manuscrise vechi, ziare și reviste; adun zeci de cepuri de lemn din sulurile uriașe de hârtie pe care le vânez în tipografie noaptea, o dată pe săptămână, când scoatem Orizontul. Nu pot să uit cum Păsăroiu, pe care-l strig Păsă, paginatorul de la Drapelul roșu, mi le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul ca să le pot atârna de gât ca pe un colier și cum merg noaptea spre casă cu ele bălăngănite pe piept. De câteva ori, cer împrumut o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
unde ne duce propriul nostru mod incorect de a gândi. Așa-zisele circuite de întrajutorare o dovedesc din plin. Majoritatea celor care au depus la aceste "circuite" și-au dat seama că este un mijloc incorect, dar nu le-a păsat, sperând că ei vor reuși să câștige. Nu s-au gândit că acest așa-zis joc a însemnat pierderi pentru alții. Dacă există vreun mod "legal" de a-i jefui pe alții, mulți dintre noi îl acceptă. Dar dacă noi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
spunea cîte o cugetare adîncă. Așa a fost, de exemplu, o dată cînd, pe o vreme mohorîtă, Preotu’ mi-a zis : „Pe o vreme ca asta, la volanul unei mașini țepene și ascul tînd un hard supărat, nu mi-ar mai păsa că mor“. I-am replicat cu superioritate, spunîndu-i că nu e nevoie de astfel de stimuli exteriori și că e de ajuns să asculți „hardul“ interior („hard“ este, desigur, muzica hard-rock). Am fost mîndru de replica mea și am notat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nimica ? Stăm pe sec ?“), am început să-l cam luăm peste picior. Oricum, porecla „Avortonu’“ se lipise perfect de el. Nu i-am zis însă prea mult timp așa, fiindcă, pe la începutul anului doi, inimii lui nu i-a mai păsat de yoga cu care fusese îmbărbătată atîta vreme. Viața în camera de cămin mi-a modelat, la rîndul ei, personalitatea. și nu discuțiile din cadrul „Clubului nostru“, care, de altfel, nici n-au mai durat mult, nici conviețuirea cu Bazil sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
executat fără să zică nimic și am început să ne bălăngănim, îmbrățișați, de pe un picior pe altul. A mai trecut ceva timp pînă am sărutat-o, dar, o dată începutul făcut, am ținut-o numai în mol făieli. Nu ne mai păsa că pierduserăm ritmul, dar ne bălăngăneam, în virtutea inerției, în continuare. Cînd s-a terminat piesa, am întrebat-o, candid : „Să fac patul ?“. Era vreo cinci după-amiaza și nici măcar nu se înserase. Tipa a încuviințat și eu am scos așter nuturile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lua găina de picioare, și asta îl bucura pe băiat foarte mult. Dănuț nu putea să suporte gîndul că găinile acelea stau cu capul în jos așa de mult timp, să le vină tot sîngele în cap. Oamenilor nu le păsa prea tare de acest lucru și odată, cînd se întorceau acasă împreună cu domnu’ Tatu de la doi, care ținea găina cu capul în jos, Dănuț se rugase tot drumul măcar să o mai întoarcă din cînd în cînd, ca să i se mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în cursul anului 2006 la un concert al trupei Phoenix în Oradea, și amândoi cântam sau fredonam de zor în public, la unison, melodiile care erau interpretate, de parcă eram doi adolescenți, ne aduceam aminte de vremurile bune și nu ne păsa de nimic altceva. La teatrul Arcadia am avut de fapt trei expoziții, una fără vernisaj, una cu vernisaj, la care nu am participat, fiind plecat la București cu o problemă de serviciu. În schimb m-a reprezentat Carmen , soția mea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Îi era teamă să nu pronunț singurul cuvînt care-i tulbură pe zei. Și atunci m-am hotărît... Dacă aș fi spus nu „omul”, ci „un zeu”, altul mi-ar fi fost, poate, destinul. Căci nu mi-ar mai fi păsat de nenorocirile abătute asupra Thebei. Un zeu nu suferă din pricina adevărului și nici n-ar fi dispus să-și joace toată viața pe un cuvînt. În schimb, gura mea arsă de suferință nu va pregeta să rostească adevărul. N-am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai mult să-l reținem. Adevăratul dar de nuntă nu era cutia pe care mi-a adus-o Pandora, ci frumusețea femeii care zîmbea și aștepta lîngă mine să aflu ce mi-au trimis zeii. O priveam și nu-mi păsa ce voi găsi În cutia aceea... Și trebuia să mă opresc aici...) Poezia este Începutul și sfîrșitul gîndirii grecești, pentru că poezia se naște și din speranță și din regret. Între aceste momente, Întreaga Atena comentează seară de seară dezbaterile de peste
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să se pronunțe și nu a spus nimic mai mult decât cele de mai sus1. Fratele său, precum și toți cei ai casei au observat din purtarea lui schimbarea lăuntrică ce avusese loc în sufletulsău. 11. Însă el, fără a-i păsa de nimic altceva, persevera în lecturile și hotărârile sale bune. Tot timpul pe care îl petrecea vorbind cu ai săi era oferit celor dumnezeiești, făcându-le astfel bine sufletește. Întrucât citea cu o mare plăcere aceste cărți, îi veni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
explorate, dar nu numai și nici măcar întâi de toate ca o carte de citit. Trei indicii surprinzătoare confirmă acest lucru. În primul rând, autorul lor pare să ia distanță în raport cu cartea pe care o lasă spre publicare fără a-i păsa dacă-i poartă sau nu semnătura: „Atunci când vroiam să aflăm de la Părintele cum să prezentăm Exercițiile, dacă să punem numele celui care le-a făcut etc., el nu a vrut să se ocupe de nimic, ci a lăsat totul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
păcat, încearcă să-l facă să vadă păcat acolo unde nu este păcat, cum ar fi într-un cuvânt sau gând neînsemnat. Dacă sufletul este necioplit, dușmanul caută să-l facă și mai necioplit; de exemplu, dacă înainte nu-i păsa de păcatele lesne-iertătoare, va căuta să-l facă să-i pese din ce în ce mai puțin și de cele de moarte, și dacă îi mai păsa cât de cât înainte, să îi pese acum din ce în ce mai puțin sau deloc. 350. A cincea notă. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
este păcat, cum ar fi într-un cuvânt sau gând neînsemnat. Dacă sufletul este necioplit, dușmanul caută să-l facă și mai necioplit; de exemplu, dacă înainte nu-i păsa de păcatele lesne-iertătoare, va căuta să-l facă să-i pese din ce în ce mai puțin și de cele de moarte, și dacă îi mai păsa cât de cât înainte, să îi pese acum din ce în ce mai puțin sau deloc. 350. A cincea notă. Sufletul care dorește să tragă folos în viața spirituală trebuie să înainteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sufletul este necioplit, dușmanul caută să-l facă și mai necioplit; de exemplu, dacă înainte nu-i păsa de păcatele lesne-iertătoare, va căuta să-l facă să-i pese din ce în ce mai puțin și de cele de moarte, și dacă îi mai păsa cât de cât înainte, să îi pese acum din ce în ce mai puțin sau deloc. 350. A cincea notă. Sufletul care dorește să tragă folos în viața spirituală trebuie să înainteze mereu în direcția opusă aceleia în care se îndreaptă dușmanul, și anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]