3,749 matches
-
Bardot În Franța“. Eram foarte deprimată. O fi fost Lauren răsfățată, se prea poate că era cea mai neserioasă dintre toate neserioasele din New York, dar era amuzantă și o minunată prietenă și, În plus, avea o inimă de aur. Îi păsa cu adevărat de Marci, Salome și de toate prietenele ei și, ca o egoistă ce eram, detestam că nu o am În preajma mea ca să-i pese de mine. „Dacă se Întâmplase ceva groaznic cu ea“, mă tot Întrebam. Dispariția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
amuzantă și o minunată prietenă și, În plus, avea o inimă de aur. Îi păsa cu adevărat de Marci, Salome și de toate prietenele ei și, ca o egoistă ce eram, detestam că nu o am În preajma mea ca să-i pese de mine. „Dacă se Întâmplase ceva groaznic cu ea“, mă tot Întrebam. Dispariția lui Lauren nu făcuse decât să-mi sporească neliniștea În legătură cu absența lui Hunter. Ieri, cei de la biroul lui Hunter mă sunaseră ca să mă Întrebe dacă eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în clădiri de cărămidă cafenie și, spre seară, închiriasem deja unul cu două dormitoare și grădină pe First Street, la doar o jumătate de cvartal distanță de Prospect Park. Habar n-aveam cine îmi sunt vecinii și nici nu-mi păsa. Toți aveau slujbe de funcționari, nici unul nu avea copii, de aceea clădirea era relativ liniștită. Mai mult decât orice altceva, după asta tânjeam. Un sfârșit tăcut pentru viața mea tristă și ridicolă. Casa din Bronxville deja fusese scoasă la vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chiar în după-amiaza aceea. Am plătit la casă, apoi m-am întors la masă și am lăsat un bacșiș de douăzeci de dolari pentru Marina. Era o sumă absurd de mare - aproape de două ori cât masa însăși - dar nu-mi păsa. Doamna inimii mele mi-a adresat un superb zâmbet de mulțumire, iar vederea încântării ei mi-a dat o stare de spirit atât de bună, încât am decis pe loc să o sun pe Rachel chiar în seara aceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de exemplu, și flori de câmp pe marginea drumului, ca să nu mai vorbim de vaci și cai, ferme și pășuni, pajiști și, din când în când, câte un chip omenesc. Nu aveam nimic împotriva acestei schimbări de program. Ce-mi păsa mie dacă ajungeam acasă la Pamela la ora trei sau la cinci? Acum, că Lucy deschisese iar ochii și se uita atent pe geamul din spate, mă simțeam atât de vinovat pentru ceea ce îi făceam, încât voiam să întârzii acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
umbră. De data asta atenția băiatului se îndreptă spre altceva. Pe jos, chiar în fața lui, era un țurțure splendid, de vreo doi coți lungime, numai bun de spadă. Îl culese pe loc, îi mângâie suprafața ușor vălurită fără să-i pese de răceala gheții, îl duse cu ambele mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini, și făcu, răcnind, o mișcare de spadasin spre un dușman nevăzut. Din nenorocire, țurțurele, obișnuit pesemne cu mai multă liniște la marginea de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spune pacienții? Toată suflarea Bucureștilor ieșise azi în oraș, pe Batiștei îl zări venind din sens contrar pe junele Livezeanu, în birja lui deschisă, nepotrivită cu ninsoarea de afară. Pălăria îi era albă de fulgi, dar nu părea să i pese, conducea singur calul, mai repede decât s-ar fi cuvenit într-o asemenea aglomerație, și depășea tot ce-i stătea în cale. Numai de n-ar face vreun accident! Tot mai mulți băieți tineri sunt accidentați sau accidentează pe alții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
faima cu două tăișuri și că-i greu de luptat cu el, că nu sunt singura, că multe persoane pline de alese calități au pierdut lupta înaintea mea, dar provocarea mi-a plăcut și m-a înfiorat. Nu mi-a păsat de primejdii și de victime. Viața a devenit mult mai colorată, după fraza asta a lui. Îi dădusem voie să-mi spună tu și era prima dată c-o făcea, iar asta semăna cu o mângâiere. M-a invitat, nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la dreapta sau deloc. Nicu se gândi că poate e ca atunci când ești stângaci sau dreptaci și întrebă curios: — Dacă-ți faci cruce cu stânga, ești de religii diferite? Portarul nu-i răspunse fiindcă, la drept vorbind, nu-i prea păsa de trăsnăile astea, le lăsa în seama nevestei. Și io știu o poveste de dragoste, dar nu-i cu religii, zise Nicu. M-am întâlnit cu domnul Alexandru Livezeanu, era foarte grăbit, cum e dumnealui totdeauna, și m-a trimis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în viață, de pildă o burtă sănătoasă. Ce face Pestrița? se simți dator Nicu să-ntrebe, deși, de când a vrut să plece de la el, n-o mai iubea. Mănâncă, bea, se găinățează și-ți trimite salutări. Dar băiatului nu-i păsa de salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu peștișorul de aur, să nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dator Nicu să-ntrebe, deși, de când a vrut să plece de la el, n-o mai iubea. Mănâncă, bea, se găinățează și-ți trimite salutări. Dar băiatului nu-i păsa de salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu peștișorul de aur, să nu-și irosească norocul. Domnul Peppin i-a adus comisiunile și Nicu a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chenarul roșu se decupa acum o zi de luni: 19 decembrie. Dan Crețu intrase grăbit pe ușa biroului, scuturându-și de zăpadă încălțămintea colorată. Ca întotdeauna, întârziase. Se uită în jur fără curiozitate: femei și bărbați cărora nu le prea păsa unii de alții. Redactorul principal răsfoia o revistă de știință cu Turnul Eiffel pe copertă. Pavel, un tânăr cu ochelari rotunzi, vorbea încetișor cu o doamnă și era cu gândurile în altă parte. Intră și administratorul care, dimpotrivă, vorbea tare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cele din urmă, la concluzia că sinuciderea îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pur caracteristic: - Și ce mai aștepți, draga mea, să încărunțești de tot? Dezrobește-te odată! Demisionează! Din inimă îți spun: să nu-ți pleci niciodată steagul! Luptă întotdeauna, luptă pentru tine, tu ești importantă! De altceva să nu-ți mai pese! Ei bine, nu se cunoaște prea bine ce s-a mai întâmplat cu Adriana mai departe. Tot ce-i știut este că și-a dat curând demisia de la Poștă. Totuși, la vreo două săptămâni de la acest eveniment neașteptat, Luiza a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred că, da, aproape că nici mie. Într-adevăr, chiar nu mai vreau să-mi pese, căci parcă simt că... parcă simt că nu mai am nicio motivație. Da, nicio motivație nu mi-a mai rămas
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui, știu, și cred că, da, aproape că nici mie. Într-adevăr, chiar nu mai vreau să-mi pese, căci parcă simt că... parcă simt că nu mai am nicio motivație. Da, nicio motivație nu mi-a mai rămas ca să fac contrariul, iar de asta sunt pe deplin sigur! Chiar, de multe ori, m-am și întrebat: oare ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel mai prostesc lucru, pe care l-aș putea vreodată 186 Rareș Tiron face, pentru sănătatea mea. Însă, „draga și buna mea mamă”, află că, ceva mai demult, eu mi-am luat serios incredibilul îndemn de a nu-mi mai păsa deloc de mine însumi. Ei, îți vine să crezi una ca asta? Dar, prin felul acesta de abordare a lucrurilor, n-am făcut decât să-ți urmez îndeaproape exemplul. Cum? Păi, nu tu îmi tot spuneai că sănătatea trupului nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Nu mai am ce pierde. Ce-o să-mi ia? Caii de la bicicletă? Asta-i vorba voastră. Dar e grozavă foc vorba asta: să-mi ia caii de la bicicletă! O spun deschis: nu-mi mai pasă de nimica, așa cum nu-mi păsa, (indirect !) când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Gacel știa din experiență că cel de-al doilea foc, aproape la întâmplare, nimerea rar ținta și însemna o risipă, când munițiile în deșert sunt la fel de rare și necesare ca apa. Lăsă liber mehari-ul, care începu imediat să pască, nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu se produsese nici un incident. Dar tuaregii, nu. Tuaregii, când veneau la puțuri, te priveau în față, mândri și sfidători, și le îngăduiau femeilor lor să umble peste tot cu fața descoperită, cu brațele și picioarele goale, fără să le pese că oamenii aceia nu se bucuraseră de o femeie de ani de zile, și puneau mâna pe pușcă și pe ascuțitele lor pumnale încovoiate dacă cineva încerca să depășească măsura. De aceea, după ce doi războinici și trei soldați muriseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
scursorile din cazărmile și pușcăriile din țară. în mod logic, nici unul din oamenii lui nu trebuia să se întoarcă în viață la civilizație, pentru că societatea nu îi voia în sânul ei și îi respinsese pentru totdeauna. Așa că nimănui nu-i păsa că se înjunghiau de moarte, că mureau de friguri, că se pierdeau în timpul unei patrulări de rutină ori dispăreau în căutarea unei comori legendare. „Marea Caravană“ era acolo, undeva spre sud, și toți erau de acord cu asta, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să ajung sus? încuviință în tăcere și privi, fără să se miște de pe scaunul lui, cum targuí-ul își punea în spate ranițele, ploștile, gerba și armele. Nu păru să simtă greutatea și, când se îndepărtă, o făcu fără să-i pese de căldură, cu pași siguri, repezi și hotărâți. Era deja la peste o sută de metri când Razman claxonă îndelung, obligându-l să se întoarcă: — Noroc! îi strigă. Celălalt făcu un gest cu mâna, se întoarse și își văzu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și picioarele în apă“, glăsuia o veche zicală, și în fața ochilor săi se afla confirmarea proverbului, căci, întinzându-se până îi pierdeai din ochi în depărtare, își înălțau frunzele spre cer peste douăzeci de mii de palmieri, fără să le pese de zăduful înăbușitor, fiindcă rădăcinile lor se adânceau în apa clară și răcoroasă a sute de izvoare și nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Excelența sa renunța la ceea ce constituia unica sa mișcare și distracție. Noaptea sosea cu iuțeala cu care cade întotdeauna la tropice, de parcă n-ar fi vrut ca omul să se bucure prea mult de frumusețea și calmul înserărilor, dar nu le păsa de întunericul ce punea stăpânire pe grădini și pe pădurea de palmieri, căci cunoșteau cu ochii închiși fiecare potecă și fiecare fântână, iar luminile palatului, în depărtare, le ajungeau ca să se orienteze. Dar de astă dată, înainte ca întunericul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]