6,523 matches
-
îndrăznea să se apropie. Am tras placa de surf și am mișcat-o câțiva centimetri, lăsând o dâră mare pe nisip. Era greu. I-am aruncat tânărului o privire. Brațul stâng îi era mușcat până aproape de umăr. Fața lui era palidă, dar părea calm. Buzele i se mișcau și am putut descifra următoarele: ,,Vreau să merg la JeffreyBay”. Jeffrey-Bay, visul fiecărui surfer. Am apucat din nou placa și am deplasat-o aproximativ zece metri, până aproape de mașina mea. Unde-mi pusesem
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să lumineze planeta, steluțe aurii, întuneric și răcoare, dar în primul rând, mă lăsa pe mine acolo. Persoana care își dorea cel mai mult să-l aibă aproape. Mă lăsa neprotejată într-un tablou viu al melancoliei, vegheată doar de palida lumină a lunii și de miliardele de ochi ai cerului. Mă lăsa neprotejată în tabloul în care am fost absorbită de propria imaginație. Am tras din nou adânc aer în piept, ceva din mine parcă spunând că va fi ultima
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile de câmp, obosite, s-au culcat în căpițele de fân, iar cântecul greierilor se înalță către văzduhul înstelat. Se simte o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o ajute pe fata regelui pe care el însuși l-a omorât acum 12 ani de zile. Zile negre și grele pentru fermecătoarea Izabel. Desigur că acest lucru nu i-l spusese lui Izabel. A doua zi dis-de-dimineață, când razele palide ale soarelui se pregătesc să lumineze cerul, Mex, însoțit de Izabel, bat la ușile palatului. Marcus era singur în camera de tron, iar lui Mex nu i-a fost prea greu să își surprindă tatăl pentru a-l provoca la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Adrian-Ștefan, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Pădurea viselor Seara se lăsa repede, cerul întunecându-se treptat. Razele soarelui deveneau din ce în ce mai slabe, întrun final acestea fiind înlocuite de lumina lunii. Un bărbat înalt, palid, cu părul grizonat, sprâncene dese, nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri negre și o pereche de blugi vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a fost însărcinată, o încălcare ciudată a obiceiului și o incitare a demonilor. Dar nu l-au interesat toate astea, iar Rahela creștea în mângâierile lui. În luna a opta, Rahela a început să se simtă rău. S-a făcut palidă și a început să-i cadă părul. Abia putea să se țină pe picioare fără să leșine. A cuprins-o frica și a chemat-o pe Inna, care i-a dat întăritoare puternice, făcute din oase de berbec și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tăcere plină de emoție și mulțimea amețită s-a ridicat în picioare. Era îmbrăcată în alb și și-a scos mâinile din veșminte ca să ia instrumentul, iar lumea și-a ținut respirația, pentru că mâinile ei erau la fel de albe ca hainele, palide într-un fel nepământesc, de parcă ar fi fost arse de un foc teribil. A scuturat sistra de patru ori și a produs patru sunete complet diferite care i-au trezit pe ascultători și i-au făcut să tacă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de vâslași care trăgeau și nici nu știu când deja alergam pe străzile adormite ale orașului și în palatul imens, unde Re-mose m-a lăsat la ușa apartamentelor femeilor. Am fost dusă într-o cameră unde o femeie tânără și palidă zăcea într-un pat somptuos, singură. - Tu ești Den-ne? a întrebat. - Da, As-naat, am răspuns amabilă, punându-mi cărămizile pe jos. Hai să vedem ce ne-au pregătit zeii. - Mă tem că și acesta tot mort, a șoptit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
colegii tatei, aducând cu siguranță o scrisoare sau un cadou, mama, care tocmai bea apă din cana cu toartă lungă cu care obișnuiam să umplem mașina de cafea, văzându-ne, a încremenit cu cana în mână și s-a făcut palidă, strângându-și buzele ca atunci când se înfuria tare de tot, întocmai așa, și atunci a lăsat cana în jos și a întrebat cu glas strident ce caută ei la noi, și a pus cana pe masă, trântind-o, încât restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu putere ușa vestiarului în urma sa. Ne-am echipat în liniște, n-am îndrăznit să vorbim, ne era frică să nu tragă nea Gică cu urechea, îi plăcea să știe ce se spune despre el pe la spate, Janika era foarte palid, când am ieșit din vestiar, nea Gică ne aștepta la marginea terenului, stătea de vorbă cu unul dintre ofițeri, când ne-a văzut, ne-a făcut semn cu mâna, balizele erau instalate, cele două perechi de jambiere cu plumb, pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci când se aflase oficial că l-au ridicat pe tata, m-a dat afară din echipa de la Apărarea Patriei, m-am speriat, deci, de-a binelea, uitându-mă la Feri, împreună cu care făcusem treaba cu ventilul, Feri era atât de palid c-am crezut c-o să leșine pe loc, simțeam și eu că am obrajii reci, iar când m-am ridicat, aveam impresia că, de frică, n-o să-mi mai pot desprinde mâna de marginea băncii, dar probabil că am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am vrut să mă ridic de pe scaun, dar Vasököl mi-a spus să rămân, că m-a învoit el de la ora următoare, și atunci chiar că m-am speriat, nu mai făcuse așa ceva pentru nimeni, și probabil că mă făcusem palid de tot, pentru că Vasököl imediat m-a întrebat, ce am de sunt așa căcat pe mine, iar eu i-am spus că nu sunt deloc, dar Vasököl a zâmbit numai și mi-a spus că prea sunt palid și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă făcusem palid de tot, pentru că Vasököl imediat m-a întrebat, ce am de sunt așa căcat pe mine, iar eu i-am spus că nu sunt deloc, dar Vasököl a zâmbit numai și mi-a spus că prea sunt palid și să nu-mi fie frică de el, că el nu face rău nimănui, și nici mie nu-mi vrea răul, vrea numai să-mi ceară o mică favoare, însă dacă suflu cuiva o vorbă despre asta, atunci chiar c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dea seama că dacă Vasököl află singur din vina cui trebuia să-și împingă motocicleta până sus, pe deal, unde locuiește, atunci e vai și-amar de viața ăluia, și atunci mi-am adus aminte de Feri, de cât de palid se făcuse în clasă, și-n timp ce tot vorbea, Vasököl îmi ținea sub nas ventilul, și pentru că dădea din mână, vedeam bila cum joacă în ventil, era aproape cât un glonț de mare, apoi Vasököl a băgat ventilul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aproape concurenții, pentru că n-aș fi vrut să văd hârtia, cu cercul din mijloc făcut ferfeniță, arbitrii le-au luat pentru evaluare, și atunci, în timp ce așteptam rezultatele, Vasököl a venit la mine și mi-a spus că, după cât sunt de palid, își dă seama că am făcut ceea ce trebuia, și să țin minte că așa-i viața, cel mai deștept cedează și, băgându-și mâna în buzunar, a scos ventilul și mi l-a pus în palmă și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scos pentru o clipă capul dintre spice, nu s-a ridicat în picioare, s-a sprijinit doar într-un genunchi și s-a uitat, culcându-se repede la loc, pe burtă, chiar și sub vopsea se vedea cât e de palid, și l-am întrebat ce-i acolo, ce-ai văzut?, și atunci Puiu și-a făcut cruce, spunând că Frunză ăștia nu știu de glumă, ăștia chiar au omorât pe cineva, a văzut el limpede că-n fața postului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și numai cine are permis de vânătoare poate să urce acolo, și că lui îi spusese taică-su că se mai uită cei de la colectivă cu binoclul la postul de observație, să prindă braconieri, în timp ce vorbea, am văzut că e palid de frică, soarele ardea așa de puternic, că mi se uscase gâtlejul, abia mai puteam să zic ceva, și atunci am scuipat pe jos saliva neagră și amară din gură, gândindu-mă la baioneta lui Prodan, și i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putere, am crezut că vrea să-mi spună ceva, dar în clipa aceea ușa s-a deschis. În prag, și-a făcut apariția un om înalt și cărunt, purta un costum maro deschis, care-l făcea să pară și mai palid, de cum l-a zărit, mama s-a și scuzat, că n-ar vrea să-l deranjeze pe tovarășul ambasador, dar nu știe la cine să mai apeleze, și c-o să-i fure doar câteva minute din timpul său prețios. Ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zis că-i de acord și că poate nici nu trebuie să-l dăm la o parte de tot, doar atât cât să putem ieși de acolo. Primul am ieșit eu, era întuneric, se vedea doar o sursă de lumină palidă, roșiatică, pornind spre ea, m-am poticnit, cu zgomot, în grilaj, iar după ecou ne-am dat seama că ne aflăm într-o sală destul de mare, între timp ieșise și Feri, l-am auzit în spatele meu, care Feri ajungând lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ajuns și să cobor. Mi-era cam greață, duba mă scuturase zdravăn, am inspirat adânc de câteva ori, așa cum mă învățase mama, în jumătate de minut mi-a trecut și greața, dar în geamul dubei am văzut că încă sunt palid, bunicul coborâse între timp, ducându-se lângă nucul cel bătrân și spunându-mi să vin și eu, să mă uit la orașul întins la picioarele noastre, pentru că de-acolo, de lângă nuc, e cea mai frumoasă priveliște, mai demult era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o fracțiune de secundă, Ryan se crezu pradă unei iluzii, dar se scutură ca să alunge fragila fantezie și Își Încheie fraza : „Îmi pare rău“. Rostită de el, expresia Își pierdea banalitatea, desigur pentru că pusese În cuvinte o reală sinceritate. ZÎmbetul palid schițat de Marie Îi merse drept la inimă. Se Înclină scurt și se duse să dea o mînă de ajutor pompierilor care, după ce legaseră strîns trupul lui Gildas culcat pe o targă, Îl trăgeau În sus prin forța mîinilor, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o zărise de la far, poate că ar fi și căzut. - Ai Înnebunit? Ar trebui să știi că faleza asta e nesigură! strigă el, silind-o să se dea Înapoi. O privi cu atenție și Își mai Îmblînzi glasul. - Ești foarte palidă. Ar trebui să mergi să te odihnești... - Și dumneata mă sfătuiești să plec? Întrebă ea pe un ton acru. Păru mirat, apoi un zîmbet amuzat i se lăți pe chip. - Chiar te interesează părerea unui străin? Marie dădu ușor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
credulă a tinerilor pentru a se deda unui mărunt trafic de droguri. Își repoșă o dată mai mult că nu se ocupase mai Îndeaproape de nepotul ei după moartea mamei sale. Nu avea pe atunci decît trei ani; Își amintea fețișoara palidă și lipsită de expresie pe care o afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie crezu că visase. - Ce mai Încoace și-ncolo, nu te poate lăsa omul o clipă singură! au fost primele cuvinte pe care i le trînti el, tulburat de sentimentul violent pe care-l Încercase, văzînd-o inconștientă și atît de palidă. Genul de sentiment cu care nu mai voia niciodată să se Încurce. Se Încruntă văzînd-o că Încearcă să se ridice. - Nu te mișca, mă duc să chem ajutoare. Dar Marie se ridică totuși. Îi contemplă hainele pîrjolite, sîngele care lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acele clipe nedefinite și fugare, spiritele, zînele și vîrcolacii se amestecau printre cei vii, cei care Își Încrucișau atunci pașii cu Ankou cel cu glugă neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse o cafea fierbinte pe tejgheaua barului, În fața lui Christian. Cu chipul Întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]