4,853 matches
-
cinste. La un moment dat se produce această mișcare, dar care nu avea nici o legătură cu individul; fata venise din propria inițiativă. Eu, de bună credință și conform cu discuția avută, îi aduc acestuia o sticlă de băutură. Aici fac o paranteză să spun că în toată această perioadă de care vorbesc, mai tot timpul am fost în tură inversă cu Mariana. Îmi amintesc că la un moment dat i-am cerut șefului de formație să mă treacă în aceeași tură cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
greșeli pentru a învăța. Foarte important însă este să învățăm ceva din greșelile comise! Cu trecerea anilor unii oameni ajung să fie atenți și să învețe din greșelile altora, fără a mai comite propriile greșeli. Aici trebuie să fac o paranteză pentru a spune niște cuvinte mai dure și mai directe, dar care trebuie spuse: când un om își dă seama cât este de prost (dar să recunoască cinstit în fața propriei conștiințe-nu așa, de formă), de-abia atunci devine puțin mai
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
n-a abordat niciodată, nici măcar formal, raporturile bogătașilor cu Divinitatea. Din contră, cu o aceeași iresponsabilitate, preoții încurajează indirect hoția și îmbogățirea prin jaf, dacă aceștia mai dau câte ceva din prea plinul lor și pe la biserici. Aici aș face o paranteză și m-aș referi la un personaj pitoresc numit Gigi Becali, care a făcut avere prin mijloace dubioase și s-a făcut remarcat prin incultura sa. Dar în ultimul timp s-a observat o schimbare de comportament, cel puțin formal
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
tor, la început de drum, nu pleacă cu ideea că este un nimeni - altfel n-ar mai începe nimic. De aici, cred că trebuie să se desprindă un corolar : ca scriitor (sau artist, în general) necunoscut, trebuie să pui în paranteză felul cum te privesc ceilalți, publicul, și să absolutizezi încrederea ta în tine. (Hulk Hogan, campionul de wrestling, deși nu mai este la primii pași ai afirmării, glăsuiește de pe un poster : „Trebuie să-ți faci rugăciunile, să-ți iei vitaminele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un coș unde să-și arunce înghețata și acum își lingea dege tele ; ceilalți își vedeau de ale lor. Nici vorbă de regrete că nu m-au invitat - așa cum mi-ar fi plăcut mie. Dar să închid totuși această lungă paranteză și să mă întorc la liceu. Deh, asta-i cu rememorarea : te împinge la digresiuni - plicti sitoare pentru alții, im por tante pentru tine.) Eram, la început, trei „oameni de bază“ : Stănescu (îi ziceam, desigur, Stan), Bogdan Preotu’ (îl chema
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Pentru a transmite exact scena, trebuie să adaug că proful respectiv era peltic și pronunța cuvintele cu multă salivă, ca Ion Cristoiu. Închipuiți-vă acum acel „Oooo, ia uite pe cine avem noi aicea !...“. Acum sînt tentat să deschid o paranteză în care să împărtășesc din observațiile mele caracterologice, bazate pe faptul că toți oamenii care vorbesc în felul acesta (și pe care i-am cunoscut) sînt niște persoane profund grobiene - dar cred că nu-i este locul aici ; în primul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai poate. Cristi, care nu se astîmpăra niciodată, îl strîmba sau îi făcea tot felul de semne cînd omul se uita în altă parte. Tovarășea îl vedea - n-avea cum să nu-l vadă ! -, dar nu-i zicea nimic. În paranteză fie spus, Dănuț întrebă odată acasă dacă nu vor să facă o asigurare pe viață sau contra incen diilor, dar, cînd încercă să repete și ce povestise omul acela, părinții se supărară foarte rău. În perioada aceea, Dănuț începu să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mult pe la țară. În fine e sărutul propriu zis, care, după cum vom vedea mai la vale, are atâtea moduri de întrebuințare câte sunt și ocaziunile cari îl necesitează“. După această promisiune tentantă, autorul găsea de cuviință să deschidă o lungă paranteză istorică, în care se pronunța în privința „originei sărutului“ și a devenirii lui peste veacuri. Citeam cu nerăbdare și frustrat această neinspirată incursiune. Eram asigu rat că Adam și Eva s-au sărutat, deși nu se putea „stabili cu preciziune dacă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
puilor de găină. Copilul se uita cu interes la mine, mai tîrziu a început chiar să-mi zîmbească, dar niciodată n-am reușit să stabilesc cu el relația aceea specială pe care o avea cu mama lui în timp ce sugea. În paranteză fie spus, mama lui mai avea și proasta inspirație să-mi răsucească cuțitul în rană, vorbindu-mi despre ce mare plăcere și ce sen zație inedită reprezenta alăptatul. Cum era de aștep tat, în scurt timp copilul a început să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
amatori- profesioniști să se dezbare de orice mentalități și influențe datorate vremurilor trecute. Ar trebui ca aceștia să privească și să judece această problemă dintr-un punct de vedere neutru, fără a fi parazitat de alte elemente externe. Dacă închid paranteza aceasta cu relația amatori profesioniști, pot spune că treptat am avut mai ușor accesul în sala de expoziții „Agora”, asta se întâmpla prin anii 96-99, deși trebuia întotdeauna să avem un gir de simpatie și aprobare de la anumiți șefi de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care eu le-am recunoscut imediat, fiind cele scrise de mine în cancelarie. Am observat imediat că aveau unele mici corectări cu cerneală roșie, iar în colțul din dreapta sus era notat 10 atât în cifre cât și în litere între paranteze, lăsându-mă din nou cu gura căscată. Însă mi-am revenit repede din uluială auzind vocea blândă a directorului cum o lămurea pe „mut”(mama) ca să nu mă mai dea la „ extra stunde”adică la ore suplimentare. Atunci chiar că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și când Ovidiu Verdeș era pus la zid pentru un fragment din romanul său Muzici și faze, și când Cristian Neagoe era atacat, ca reprezentant al ICR New York, pe baza unor texte literare publicate în revista culturală online Tiuk!. În paranteză fie spus, eu însumi am fost numit „scriitor onanist“, de către un respectabil critic, în tro emisiune în care se vorbea despre volumul meu Tinerețile lui Daniel Abagiu. (Când mam întâlnit după o vreme cu el, fațăn față, a recunoscut că
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și despre felul în care postul din Pache Protopopescu a viciat în repetate rânduri discursul televizual, jucând același rol de model pentru celelalte canale. Cum televiziunea creată de Adrian Sârbu aniversează cincispre zece ani de existență, am să pun în paranteză judecățile de valoare - fie pozitive, fie negative. Hai mai bine să facem pe analiștii și să ne uităm la sloganul inaugural al ProTV: „Te uiți și câștigi!“ Nu discutăm moralitatea mesajului, ci doar eficiența lui, iar din acest punct de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
2004) Pornografie Pornografia se leagă, în mintea tuturor, de sex. Orice reprezentare mediatică a sexualității este susceptibilă de a fi considerată pornografie, indiferent dacă respectiva reprezentare are sau nu ca scop manipularea comercială a libidoului. Orice nuditate, chiar dacă pune în paranteză ideea de sexualitate, e vinovată și, deci, sancționată de societate. Orice cuvânt care trimite la sex este blamabil și trebuie înlocuit cu beep sau cu o literă urmată de puncte de suspensie. Iar CNAul, organismul care stă de strajă la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de aceea „puterea micului ecran este mai mică atunci când votul se dă pe liste de partid și se simte în largul său atunci când sistemul electoral este și el personalizat, adică atunci când se votează în colegii uninominale, pe candidați individuali“. (În paranteză fie spus, iată că sistemul nostru electoral sa adaptat și el la cerințele televiziunii.) Lucrul pe carel afirma Giovanni Sartori se verifică în istoria postrevoluționară a televiziunii de la noi. Mai țineți minte când Antena 1 făcea o publicitate deșănțată pentru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Cei doi lucrează foarte bine împreună și se potrivesc ca biela cu manivela. Merg ca unși. Este adevărat, însă, că meritul acestei lubrifieri îi aparține patronului Felix, ale cărui interese Gâdea & Cristoiu se pricep să le servească de minune. (În paranteză fie spus, mulți dintre jurnaliștii de astăzi se revendică de la „școala Cristoiu“ - ceea ce spune foarte multe despre calitatea presei noastre.) Un alt cacealmist - care de data aceasta nu mai e din zona talkshowului, dar care dovedește că specia se poate
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
toate rugăciunile amintite mai sus sau parte din acestea, urmând aceeași rânduială a ritmului respirației, cum s-a spus înainte. 261. MISTERELE VIEȚII LUI CRISTOS, DOMNUL NOSTRU. Notă. Trebuie luat aminte că, în toate misterele următoare, toate cuvintele cuprinse între paranteze sunt chiar din Evanghelie, dar nu și celelalte șcuvinteț 1; și, în mare parte, pentru fiecare mister vor fi trei puncte pentru a le medita și contempla cu mai multă ușurință. 262. DESPRE BUNĂVESTIREA STĂPÂNEI NOASTRE, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Toți aveau ochii roșii de plâns, până și Armand Assante ! Maria Dinulescu era atât de emoționată, încât plecase imediat. Premiul era pentru Nemescu, dar Nemescu nu mai era... “i nici Andrei Toncu... Filmul nu era terminat - era „nesfârșitș, cum spune paranteza adăugată. Dar nu a fost un „premiu de compasiuneș, cum a zis un critic răutăcios (român, culmea), ci a fost așa cum a explicat Pascale Ferran, președinta juriului : hotărâseră să nu ia în calcul California Dreamin, dat fiind caracterul său de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
premiilor în sala LumiŁre. Dacă nu ești un snob irecuperabil care ține să fie văzut, Debussy (locul în care se strigă, în prima seară a competiției imediat după genericul festivalului cu treptele urcând din mare în azur , Raoul ! ; tot între paranteze : nimeni nu știe cine e Raoul) e sala ideală : nu sunt decât criticii și jurnaliștii acreditați, se stă lejer, cu picioarele pe scaunele din față, se poate râde în voie de toate caraghioslâcurile de pe scena Lumiere și, slavă Domnului, au
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un haz enorm ! “i nu pentru că recurgeau la categorisirile deja știute (Vertigo e thriller etc.), ci pentru că adoptau formule inedite, încercând să prezinte filme care se sustrag îndeobște formulelor ; cum ar suna oare Povestea cu realismul este însă serioasă. (între paranteze fie spus, Antonioni este realist : poți reconstitui fără probleme Italia [sau Anglia !] anilor 60 cu filmele sale din aceeași perioadă, în schimb nu prea poți face asta cu Fellini Italia din filmele lui este a lui Fellini...) Pentru mine, realismul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
e Cinema, e doar propagandă turnată pe peliculă, în scop (care, nu-i așa, scuză mijloacele) didactic. Dar, în didacticismul său rudimentar, poate suplini un scurt curs de leninism-stalinism (versiunea Beria). Iar paradoxul face ca astăzi să avem nevoie de paranteze explicative, de contextualizări, de analize și eseuri psihodramatice pentru a înțelege : un film oarecare, un fals documentar (docu-dramă, mai degrabă) care înseamnă, pentru istoria cinemaului, exact opusul genialelor documentare ale lui Leni Riefenstahl un asemenea gunoi toxic produs de propaganda
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
schimbând paradigmele din necesitate interioară atunci când a simțit că formulele în care se instalase nu mai făceau priză cu realitatea. Iar cinematograful românesc care, oricum, a luat startul ceva mai târziu s-a văzut deviat de la o devenire normală de paranteza comunistă, cu propriul set de valori (dintre care nu făcea parte invenția formală văzută mai curând, exact ca în Germania lui Hitler, un simptom de decadență burgheză). De fapt, filmul românesc a trecut de la ineptele melodrame burgheze la ineptele filme
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pretext pentru (încă) o reflecție asupra puterii imaginii de a dezvălui adevărul (filmul, realizat în priză directă și folosind mijloacele reportajului, este și un exemplu savant de alternare a peliculei de 35 mm cu pelicula de 16 mm ; tot între paranteze fie spus, regizorul Iosif Demian era la origine director de imagine...) ; Secvențe, cel mai bun film al lui Alexandru Tatos, își plasa acțiunea (compusă din trei episoade distincte, dar legate între ele) chiar în mijlocul facerii unui film, cu personajele lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai publicat pe urmă? o întreb. Aceea era cartea ta de debut. Ai început să-mi spui din nou pe nume, dar pe alt ton, surîde ea, apoi surîsul i se umbrește și colțul gurii se strînge nervos, deschizînd o paranteză în jurul lui. "Pe urmă" m-am căsătorit, îmi răspunde pe un ton rece. Da-da, începe ea să se înflăcăreze, m-am căsătorit. M-am căsătorit cu un bărbat foarte frumos, atît de frumos că uneori, noaptea, tresăream înspăimîntată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă întreabă Vlad. Mă uit speriat către el. La ce te-ai fi așteptat, Mihai? strînge Vlad din umeri cu o simplitate forțată, dincolo de care ghicesc durerea. Nu știu, nu-mi dau seama, răspund încet, cu zîmbetu-mi trist, închis în paranteza din colțul gurii. Ba, dacă stau să mă gîndesc bine și să fiu sincer, cred că noi doi ne asemănăm pe alocuri. De asta să fii sigur! Amîndoi am călcat cu stîngul, de la început, în combinatul ăsta, luîndu-ne în colți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]