8,224 matches
-
lui Enoh, menționată în Gen. 5,24 (LXX)”. Considerăm însă că Victorin ne oferă el însuși explicația acestei alegeri. Dacă figura lui Enoh ar fi reprezentat interes pentru el, l‑ar fi numit, fără îndoială, de vreme ce versetul referitor la „mutarea” patriarhului se află în Biblia canonică, și nu în apocrife. După cum am văzut, Victorin insistă însă asupra calităților taumaturgice ale celor doi martori. Aceștia convertesc prin epifanii violente, prin adevărate „cratofanii”: „Ei lovesc lumea cu nenumărate plăgi” (11, 4). Enoh însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până când va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]” (Gen. 49,8‑10). Iată cuvintele rostite de Iacob lui Iuda și care s‑au împlinit în Domnul. Patriarhul vorbește însă și de Anticrist; așa cum a profețit pentru Iuda, profețește și pentru celălalt fiu al său, Dan. Iuda era cel de‑al patrulea fiu al său, iar Dan era al optulea. Oare ce a spus despre acesta? „Dan să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
secundar al celei originare, petrecute înlăuntrul nostru. Am putea spune că odată cu Augustin angoasa generată de prezența acestui Anticrist „portabil”, interiorizat, devine consubstanțială sufletului occidental. Capitolul X Manualul de anticristologie al lui Theodoret al Cyrului Introducere În Bibliotheca, cod. 203, patriarhul Fotie îl prezintă pe Theodoret (393‑466) în felul următor: „Am citit din fericitul Theodoret, episcop al Cyrului, un Comentariu la Daniel. Acest iscusit scriitor îi întrece cu mult, în înțelegerea și tâlcuirea scrierilor profetice, nu numai pe Hipolit, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care a oferit o traducere italiană parțială, scrierea a fost redactată în latină, tradusă apoi în greacă și, din greacă, în siriacă, spre sfârșitul secolului al VII‑lea. Aceasta din urmă este varianta care a ajuns până la noi. În 1899, patriarhul Antiohiei, Ignatie Efrem II Rahman, a editat textul siriac, cu o traducere în latină, din care vom cita în cele ce urmează. Semnele premergătoare sfârșitului lumii sunt descrise în capitolele 3‑8. Primul, haosul general care se manifestă printr‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în latină, în Apus, către sfârșitul secolului al II‑lea - începutul secolului al III‑lea. În 1, 38‑40 este vorba chiar de o armată de sfinți care va veni din Orient (aluzie clară la legenda noastră) condusă de trei patriarhi, însoțiți de cei doisprezece profeți mici. Iată fragmentul: „Și acum, părinte, privește, dând slavă și vezi poporul care vine din Răsărit. Îi voi da căpetenie pe Avraam, Isaac și Iacob, Osea și Amos, și Miheia, și Ioil, și Avdia, și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tradus, prezentat și adnotat de M. Philonenko, ibidem, Paris, pp. 857‑876. . În legătură cu aceasta, cf. M. Pesthy, „Logismoi origéniens - logismoi évagriens”, publicată în Origeniana octava, lucrare ce urmărește evoluția celor opt „gânduri rele” în perioada delimitată de Testamentele celor doisprezece patriarhi și primele sinteze creștine. . Écrits intertestamentaires, pp. 817‑826. . Ibidem, pp. 833‑857. . Ibidem, pp. 876‑883. . G.K. Beale a aprofundat acest subiect în cartea Use of Daniel in Jewish Apocalyptic Literature and in the Revelation of St. John, Lanham
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alte informații, vezi „Introducerea” lucrării de față. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 142‑169; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 307‑330. . În concepția lui Peerbolte, cele trei personaje malefice ale Apocalipsei fac trimitere la duhurile lui Beliar, menționate de Testamentele celor doisprezece patriarhi, de care am vorbit în subcapitolul dedicat epistolelor lui Ioan. . 1 Enoh 10, 4. . Referitor la acest subiect, vezi dosarul prezentat de P. Prigent, Apocalypse..., pp. 323‑325. „Printre practicile teurgice”, notează el, „una din cele mai importante este ridicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
290, apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 149.) . Adu. haer. V, 29, 1. . Apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 151. . The Book of Revelation, Londra, 1974, pp. 207‑208, apud L. Peerbolte, Antecedents..., p. 153. . Scena face trimitere la Testamentele celor doisprezece patriarhi și mai ales la Testamentul lui Ruben 2, 2; Testamentul lui Issahar 7, 7; Testamentul lui Beniamin 3, 3‑4. . Sensul acestui cuvânt nu este foarte clar. S‑au propus mai multe soluții, printre care: 1) Cuvântul ar reprezenta transcrierea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pp. 307‑308. . Le benedizioni di Giacobbe, Roma, 1982, p. 19. . 4 Q Patr. Bless. I, 1; 1; 1 Q Ben. V, 27‑29; apud Simonetti, Introduzione, op. cit., p. 19. . Simonetti, op.cit., p. 20. Înaintea lui Hipolit, Testamentele celor doisprezece patriarhi dăduseră deja o interpretare mesianică și sacerdotală figurilor lui Levi, Simeon, Dan, Iosif și Beniamin (Test. lui Levi 16, 1‑5; Test. lui Dan 5, 6; Test. lui Bnm.. 3, 8; 11, 1). . În perioada ulterioară lui Hipolit, acest capitol
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
p. 10. 13. Georges Duby, Evul Mediu masculin, p. 129. 14. Georges Duby, op. cit., p. 130. 15. Aici și în continuare citez după Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Iustinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București, Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, 1968. Din vreme în vreme mă voi adresa Bibliei de la 1688. 16. Alin Ciupală, la ale cărei informații apelez mai jos, trimite la revista „Analize” a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lăsat făr de nici o vină și au luat pre soru-ta, el iaste curvariu și soru-ta ca o preacurvă. Ce-i desparță și dă bărbatului iar muiarea sa...” [Anonimul Bălenilor rezumă doar fapta lui Radu cel Mare care stârnise mânia fostului patriarh: „de au făcut pă un boiar, anume Bogdan - pre care îl iubiea - de și-au lăsat muerea și i-au dat domnul pre o sor a lui...”]; de mame (în Letopisețul Cantacuzinesc: „Adaos-au Pătru vodă cu mumă-sa [Doamna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pace. Așijderea și slugile ei câte au avut, le-au făcut cărți de milă ca să slujească acei case pănă vor fi”), prezențele feminine (figurând, mai cu seamă în ipostaza de văduve, în piesele - scripturistice - ce ornează discursurile - ca în cuvântarea patriarhului Nifon către Radu cel Mare: „Iară domnului zise: «ție, doamne, să cade să îndreptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă, după cuvântul lui Dumnezeu carele au zis cătră Moise îngăduitoriul său și cătră toți feciorii lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alianță” (veniți în pețit, cazacii lui Hmelnițki transferaseră în capitala Moldovei năravurile de răsculați, între care și cele antievreiești, declanșând un veritabil „pogrom economic” care l-a impresionat teribil pe arhidiaconul Paul de Alep, însoțitor atunci prin țările Române ale patriarhului Macarie al Antiohiei) și nu se sfiește să le scrie în letopiseț. Din Timuș, marele logofăt al Moldovei (care nu refuză un elogiu spectacolului nupțial: „însă câte trebuia la o nuntă domnească nemică n-au lipsit”), vădit indispus de nepotrivita
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
regim obișnuit. Cu urmările de vigoare. Din 1501 până în 1508, când și-a dat duhul (la 12 martie), Radu cel Mare (tratat de un anume Francesius, sibian de fel), chinuit de mari dureri (avea - va consemna Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon - o „boală groaznică și cumplită”, a fost cărat într-un rădvan (după alții - căruță) alături de el ne-o putem imagina pe Doamna Cătălina, așa cum este înfățișată în tabloul votiv de la Mănăstirea Kremikovți din Bulgaria, pe care l-am evocat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părere au avut și alți călători prin spațiul românesc - în secolul al XVI-lea, Anton Veranccies, în „memoriul” De situ Transylvaniae, Moldaviae et Transalpinae 308, un veac mai târziu ambasadorul polon Stanvistaw Oświecim 309 și Paul de Alep, însoțitor al patriarhului Macarie al Antiohiei. Ultimul a avut privilegiul să le vadă și pe unele dintre „modelele” tabloului votiv de la Mănăstirea Trei Ierarhi, pe care îl descrie: „în spatele său [al Domnului Vasile Lupu] este soția sa, care e Cercheza Doamna [Ecaterina Cercheza
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe care Paul de Alep, Neculce, și De la Croix au numit-o „cort” sau „baldachin” („Au ridicat un cort mare în mijlocul curții palatului, am așezat un jilț pentru domn și au pus altul lângă el, la stânga sa, pentru domnul nostru patriarh...” 30 și „Dacă este vorba de domn, atunci în tot acest timp el este expus sub un baldachin cu trei stâlpi, înconjurat de scaune, pe un pat de paradă, cu multe lumânări, alături de care se află o masă având pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tenet crucem exasculantur” 37). Pompa ceremonialului era uneori augumentată de prezența la îmormântare a unor înalți prelați ai Bisericii Răsăritului. Neculce ne spune că la îngropăciunea lui Constantin Cantemir ar fi fost de față („s-au tâmplat”) toți cei patru patriarhi ai Orientului Ortodox (doi -după alte izvoare) unul de Ierusalim și altul de Antiohia și altul de Alicsăndria și unul mazil de țarigrad, Iacob”. Urma coborârea coșciugului în groapă („cu funii de mătase de către cei mai mari boieri”), în biserica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Sfântul Munte să fie rostite rugăciuni speciale pentru pomenirea lui „Pahomie călugărul, Ruxandra Doamna, Bogdan voievod și ale copiilor lor” 54), au făcut din ei nu doar închinători neosteniți de mănăstiri, ci și persoane respectabile și ascultate. Scriind Viața patriarhului Nifon, Gavriil Protul, mai marele mănăstirilor de la Athos, a adunat (tot spre eternizare) semnele „faimei de protector” a lui Neagoe Basarab, (ctitor a toată Sfetagora”) de pe un teritoriu imens (citez după Letopisețul Cantacuzinesc, care a inclus hagiografia luzi Gavriil Protul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a pierde trei soții în câțiva ani și de a se căsători a patra oară (legalizându-și această „nuntă” printr-un conciliu convocat în anul 908), a dus - după dispariția bazileului neascultător - la organizarea Sinodului din 920 (l-a strâns patriarhul Nicolae, cel ce se împotrivise împăratului și avusese de suferit urmări grave), când a fost formulat și așa-zisu Tamos Unionis, cartea de împăcare între Ecclesie și Aulă. Acest „tom” interzicea complet cea de-a patra căsătorie și această normă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost fiica lui Mihail Furtună comisul 241, ci a lui Ionașco Jora - era soră cu Gavril (sau Grigore) și cu Constantin Jora -, prin care cobora din familia Doamnei Maria Amirali din Rhodos, soția lui Petru Șchiopul; Paul de Alep, arhidiaconul patriarhului Macarie al Antiohiei, era convins de ascendența grecească 242 a Dafinei) „a știut să îngroape trei bărbați - dintre care și un Domn - și să trăiască până la adânci bătrâneți, să-și vadă feciorii vitregi în demnitățile cele mai mari din stat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în septembrie 1717, Emilius Velano, notar public venețian, autentifică un act prin care se arată că principele Constantin Brâncoveanu avea depuși la Zecca 220.000 de galbeni, bani care acum sunt ai unicului său moștenitor). Doamna Marica - devenită, cu acordul patriarhului Ierusalimului, tutoră a nepotului Constantin - scrie ea însăși împăratului Carol al VI-lea solicitându-i înalta protecție și ajutor în descurcarea afacerilor bănești și imobiliare din Ardeal și iscălind: „Humillisima ancila, Maria Brancovanna, Principi Constantini relicta vidua” ori „Umillissima e
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ruset, Manolache Lambrizo și Constantin Băleanu - și nepotului Șerban, rămas pe urma Domniței Maria, cea care fusese măritată cu Constantin Vodă Duca. Au fost prezenți la stabilirea acestei înțelegeri (Brâncovenii s-au adunat în fața lui Vodă Ioan Mavrocordat) Hrisanth Nottaras, patriarh al Ierusalimului, Samuil, patriarh al Alexandriei, mitropolitul Mitrofan și boierii din Divan. „Era evidentă preocuparea [Doamnei Marica] de a păstra cea mai însemnată parte a averii nepoților de fii și mai ales celui menit să ducă mai departe numele neamului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Constantin Băleanu - și nepotului Șerban, rămas pe urma Domniței Maria, cea care fusese măritată cu Constantin Vodă Duca. Au fost prezenți la stabilirea acestei înțelegeri (Brâncovenii s-au adunat în fața lui Vodă Ioan Mavrocordat) Hrisanth Nottaras, patriarh al Ierusalimului, Samuil, patriarh al Alexandriei, mitropolitul Mitrofan și boierii din Divan. „Era evidentă preocuparea [Doamnei Marica] de a păstra cea mai însemnată parte a averii nepoților de fii și mai ales celui menit să ducă mai departe numele neamului”. Doamna Marica Brâncoveanu (al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era un comandament scripturistic, pe care Neagoe Basarab îl asculta: „Și dărui pre toți, pre cei mici și pre cei mari, pre săraci și pre văduve, pe mișăi, pe cei neputincioși...”) și sfaturile date odinioară lui Radu cel Mare de patriarhul Nifon al II-lea (ca un alt Agapet sau patriarh Fotie) - „[...] să cade să îndereptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă [...] Ce să nu fățărești nici a mic, nici a mare, nici a văduvă, nici a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și dărui pre toți, pre cei mici și pre cei mari, pre săraci și pre văduve, pe mișăi, pe cei neputincioși...”) și sfaturile date odinioară lui Radu cel Mare de patriarhul Nifon al II-lea (ca un alt Agapet sau patriarh Fotie) - „[...] să cade să îndereptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă [...] Ce să nu fățărești nici a mic, nici a mare, nici a văduvă, nici a venetic, nici pre cel sărac să nu-l miluești cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]