3,841 matches
-
Constantinopol, unde s-a unit cu pelerinii conduși de Gauthier Fără de Avere într-un singur grup mai numeros. Pierre a început negocierile pentru îmbarcarea cruciaților pentru Țara Sfântă. Înte timp, împăratul nu a reușit să organizeze aprovizionarea corespunzătoare a taberei pelerinilor, iar cruciații au devenit din ce în ce mai neliniștiți, terminând prin a jefui depozitele imperiale. Alexius, care era tot mai îngrijorat de dezordinile crescânde și de valul de cruciați care urma să vină, a terminat rapid negocierile cu Pierre și a ordonat îmbarcarea
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
valul de cruciați care urma să vină, a terminat rapid negocierile cu Pierre și a ordonat îmbarcarea rapidă a membrilor Cruciadei săracilor pentru traversarea Bosforului din Europa în Asia la începutul lui august. Împăratul a mai promis ca după traversarea pelerinilor să asigure acestora gărzi și îndrumare către liniile turcești. Împăratul a avertizat cruciații că nu se pot deplasa fără ordinul său, dar în ciuda acestor avertismente, "pauperii" au părăsit totuși teritoriile bizantine. Turcii au început să hărțuiască și în cele din
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
sfârșit prin a ataca mulțimile prost înarmate. Pierre s-a întors la Constantinopol și a cerut disperat ajutorul imperial. Cruciații s-au retras pe teritoriul bizantin, urmăriți de aproape de turci. În timpul în care călugărul Pierre era încă absent din rândul pelerinilor, cruciații au fost prinși într-o ambuscadă și măcelăriți. În ciuda invocării protecției divine de către Pierre, cei mai mulți pelerini au fost uciși sau, supraviețuitori, au fost luați prizonieri și au fost vânduți în târgurile de scalvi. Pierre și un mic număr de
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
ajutorul imperial. Cruciații s-au retras pe teritoriul bizantin, urmăriți de aproape de turci. În timpul în care călugărul Pierre era încă absent din rândul pelerinilor, cruciații au fost prinși într-o ambuscadă și măcelăriți. În ciuda invocării protecției divine de către Pierre, cei mai mulți pelerini au fost uciși sau, supraviețuitori, au fost luați prizonieri și au fost vânduți în târgurile de scalvi. Pierre și un mic număr de pelerini au rămas la Constantinopol în iarna 1096 -1097, lipsiți de ajutorul bizantin, așteptând armatele cruciate de
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
cruciații au fost prinși într-o ambuscadă și măcelăriți. În ciuda invocării protecției divine de către Pierre, cei mai mulți pelerini au fost uciși sau, supraviețuitori, au fost luați prizonieri și au fost vânduți în târgurile de scalvi. Pierre și un mic număr de pelerini au rămas la Constantinopol în iarna 1096 -1097, lipsiți de ajutorul bizantin, așteptând armatele cruciate de cavaleri și soldați de meserie, singurii alături de care mai putea spera să ajungă la Ierusalim. Când au sosit principii și cavalerii lor, Pierre li
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
cruciați dezarmați, răniți sau faliți. Până în final, în afară de rostirea unor predici mobilizatoare, Pierre l’Ermite nu a mai jucat un rol important în evenimentele care au urmat și care au dus la cucerirea Ierusalimului și stabilirea unor rute sigure pentru pelerinii care doreau să viziteze Locurile Sfinte din Palestina. Despre Pierre mai avem vești de la Gilbert de Nogent. Acesta afirmă că Pierre ar fi încercat să scape din Antiohia asediată și înfometată, numindu-l pe călugăr o "stea căzătoare". Totuși, Guibert
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
din Edessa, a refuzat să devină la rândul lui vasal al lui Raymond. Pe 5 ianuarie, Raymond a dărâmat zidurile fortăreței Ma'arrat, iar pe 13 ianuarie a început să meargă spre sud, desculț și îmbrăcat în haine sărăcăcioase de pelerin, urmat de Robert și Tancred. Îndreptându-se spre sud pe coasta Mediteranei, au întâmpinat o rezistență redusă, conducătorii musulmani locali preferând să facă pace și să le ofere provizii cruciaților decât să lupte. Se pare că musulmanii suniți locali au
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
său Nur ad-Din. Joscelin a încercat să profite de moartea lui Zengi și să recucerească Edessa, dar Nur ad-Din a apărat cu succes orașul în noiembrie 1146. Veștile despre căderea Edessei au fost aduse în Europa pentru prima oară de pelerini la începutul anului 1145, iar după aceea de ambasadorii din Antiohia, Ierusalim sau Armenia. Episcopul Hugh de Jabala a adus vestea Papei Eugen al III-lea, care a emis bula papală "Quantum praedecessores" pe 1 decembrie 1145, cerând organizarea unei
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
fără scrupule lăcașurile de cult ale orașului, distrugând, pângărind sau furând tot ceea ce se putea. După cum afirma cronicarul Choniates, cruciații au plasat pe Tronul Patriarhal Bizantin o prostituată. Când Papa Inocențiu al III-lea a auzit de purtarea sălbatică a pelerinilor săi, s-a simțit foarte rușinat și i-a mustrat cu amărăciune. În conformitate cu unele aranjamente care se pare că existau deja, imperiul a fost împărțit între venețieni și liderii cruciați, formându-se Imperiul Latin cu capitala la Constantinopol. Bonifaciu nu
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
nu odată, supărătoare. Probabil că au existat ambele tendințe, ele întâlnindu-se. Cert este că micul taumaturg, copilul presupus a avea har, apare în chip de conducător al celor două cruciade ale copiilor. Dar prezența sa, ca și marșul micilor pelerini spre Ierusalim, nu ar fi explicabile dacă nu ar fi existat, în mediul rural al societății feudale, o altă practică-comunitatea copiilor-o formă de educare a individului cunoscută prima dată în evul mediu. Asociațiile de copii de ambe sexe au
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
întâlnească pe rege. Izvoarele în care această expeditio infantium este narată sunt foarte laconice și nu ne informează asupra mobilului întrevederii dorită de Etienne. Probabil că voia să obțină de la rege ajutorul necesar pentru a se îmbarca împreună cu bandele de pelerini, căci aproape toate documentele semnalează intenția copiilor de a trece marea și ceea ce puternicii și regii nu putuseră să facă, adică să cucerească Ierusalimul-spune cronicarul Rainier-să izbutească ei. În jurul lui Etienne s-au strâns în luna iunie un număr de
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
o adevărată jertfă a noilor inocenți. Peste mormintele lor papa Grigore al IX-lea avea să ridice mai târziu o biserică-biserica Sfinților Inocenți-ce poate fi văzută și astăzi adăpostind pe micii cruciați, sanctificați tot din ordinul papei, în amintirea nefericiților pelerini înscriindu-se în calendarul catolic o nouă sărbătoare. Cârmacii celorlalte 5 corăbii au reușit să le conducă până în portul Alexandria, unde copii salvați au fost vânduți ca sclavi sarasinilor, nu dintr-o necesitate de moment, ci pentru că așa gândiseră armatorii
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
chip de conducător al expediției din cauza unui semn pe care îl avea din naștere pe umărul drept, interpretat ca semnul crucii. Nicolas era însoțit de tatăl său și probabil că el a jucat un rol în stabilirea itinerariului parcurs de pelerinii germani, în orice caz supraveghea copilul și o dată cu el pe ceilalți cruciați nevârstnici, copleșiți de dificultățile drumului, înspăimântați și nu o dată oprimați de cei mai în vîrstă sau mai mare în putere decât ei. Cruciații au coborât de la Köln pe
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
ar fi adunat în jurul său un mare număr de tovarăși, după unele surse până la 20.000 de copii. El și-ar fi condus adepții spre sud, spre Mediterana, unde se credea că marea se va despărți în două odată cu venirea pelerinilor, astfel încât ei să poată călători spre Ierusalim. Copii ar fi fost ori vânduți în piețele de sclavi din Tunisia, ori ar fi pierit într-un naufragiu în dreptul insulei San Pietro (de lângă Sardinia) în timpul unei furtuni puternice. În unele relatări, ei
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
maselor în 1212 în Franța, respectiv în Germania. Asemănările dintre cronicile celor două evenimente au făcut ca ele să fie considerate relatarea unei singure întâmplări. În cazul evenimentelor din Germania, un cioban pe nume Nicholas a condus un grup de pelerini peste Munții Alpi în Italia la începutul primăverii anului 1212. Aproximativ 7.000 de oameni au ajuns la sfârșitul lunii august în Genova. Grupul s-a destrămat în momentul în care minunea despărțirii apelor nu s-a produs. Unii dintre
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
peste Munții Alpi în Italia la începutul primăverii anului 1212. Aproximativ 7.000 de oameni au ajuns la sfârșitul lunii august în Genova. Grupul s-a destrămat în momentul în care minunea despărțirii apelor nu s-a produs. Unii dintre pelerini s-au întors acasă, alții e probabil să se fi îndreptat spre Roma, iar alții este posibil să se fi îndreptat spre Marsilia, unde odată ajunși au fost cel mai probabil vânduți ca sclavi. Doar puțini s-au mai întors
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
cam 30.000 de oameni, care s-a îndreptat către Saint-Denis, unde ar fost văzut făcând miracole. Din ordinul regelui Filip al II-lea, care fusese sfătuit de învățații de la Universitatea din Paris, mulțimile au fost trimise acasă. Cei mai mulți dintre pelerini au urmat ordinul regal și s-au reîntors la casele lor. Nicio sursă contemporană nu a menționat vreun plan de călătorie la Ierusalim. Cronicile mai târzii au dezvoltat și înfrumusețat aceste evenimente. Cercetări recente au sugerat că participanții la respectivele
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
el a propus, ca plan de luptă, atacarea mai întâi a porturilor de coastă Alexandria și Damietta, cele două porți de intrare în Egipt, în acest scop urmând să fie folosite flotele europene, care tocmai sosiseră la Acra aducând noi pelerini germani și italieni. Astfel fiind gândite lucrurile, în luna august a anului 1218 cruciații ajungeau până în apropierea Damiettei. Moartea bătrânului Malik Al Adil a ușurat înaintarea pe valea Nilului și cetatea a fost împresurată. Noul sultan, Malik al Kamil a
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
convent franciscan, "S. Girolamo della Carità". Îl alege ca îndrumător spiritual și intră în cercul de 12 laici care vor forma cu Rosa în 16 august 1548 confraternitatea "Trinità dei Pellegrini". Scopul acestei asociații era de a primi și asista pelerinii săraci care veneau la Roma. În același timp Filip continuă să viziteze și să asiste bolnavii la Sf. Iacob, încredințați confraților asociației "Divino Amore". În acest grup participă și Gaetano Thiene, sfântul și fundatorul Clericilor regulari de mai târziu. Este
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
1016 și din 5 decembrie 1033, acesta din urmă însoțit și de un tsunami. Cruciații sub conducerea lui Godefroi de Bouillon au cucerit Yaffa în 1099. În anul următor Pisa ,putere navală în acea vreme, care a colaborat la transportul pelerinilor creștini din Europa, a primit de la regele Godefroi drepturi speciale în portul Yaffa . Regele Bauduin I a creat aici Comitatul Yaffei, pe care l-a conferit spre administrare lui Hugues de Puiset. Când, în 1134, Hugues al II-lea de
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Beibars măcelărește cu această ocazie o mare parte din locuitori și dărâmă casele și zidurile cetății. Lasă în picioare doar două din turnuri pentru uzul forțelor sale. În secolul următor, al XIV - lea, reîncepe Yaffa să slujească drept port pentru pelerinii creștini. dar în toate aspectele, în secolele XIV-XV localitatea cunoaste o decădere. La un moment dat, în anul 1345 este iarăși distrusă, din ordinul sultanului mameluc, de teama de a nu servi drept bază unei noi cruciade . Mărturie sunt însemnările
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
de case ,lipsită de ziduri exterioare. La mijlocul secolului al XVIII-lea guvernatorul Gazei, Hussein ben Radwan inițiază lucrări de refacere a Yaffei și în speranța unor beneficii sporite, creează în localitate condiții mai favorabile și pentru comunitățile creștine și pentru pelerini. În perioada respectivă treceau prin portul Yaffa circa 4000 de pelerini pe an, majoritatea creștini, dar și unii evrei. În 1753 Rabbi Yaacov Donama (Zonana) din Stambul înființează și el, temporar, un han pentru aceștia din urmă. Începând din a
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
guvernatorul Gazei, Hussein ben Radwan inițiază lucrări de refacere a Yaffei și în speranța unor beneficii sporite, creează în localitate condiții mai favorabile și pentru comunitățile creștine și pentru pelerini. În perioada respectivă treceau prin portul Yaffa circa 4000 de pelerini pe an, majoritatea creștini, dar și unii evrei. În 1753 Rabbi Yaacov Donama (Zonana) din Stambul înființează și el, temporar, un han pentru aceștia din urmă. Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Yaffa ajunge să ia
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
târguri, se ridică o poartă la intrarea din est, se deschid consulate străine. Și evreii încep să revină în localitate, iar în 1820 Seňor Yeshayahu Ajimen, un evreu înstărit din Istanbul, rabin și bancher, , redeschide în Yaffa un han pentru pelerini, o sinagogă și o școală religioasă evreiască - beyt midrash ("Dar al Yahud") . Pe la 1838 se stabilesc aici evrei veniți din Maroc care, neputând în acea vreme să ajungă la destinația lor inițială - orașul cabaliștilor din nord, Safed (Tzfat), rămân la
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
case. Dupa retragerea administrației egiptene, sub presiunea puterilor europene , și restaurarea administrației centrale otomane, populația Yaffei nu încetează de a crește. Până în 1840 rabinii sefarzi din Ierusalim nu încurajaseră așezarea de evrei în Yaffo pentru a-i convinge pe toți pelerinii evrei să se așeze în orașul sfânt. În 1840 rabinul șef sefard și haham basha al Ierusalimului, Avraham Haim Gaggin, a numit pentru întâia oară în fruntea evreilor din Yaffa ( 122 ca număr în 1839) un rabin - pe Yehuda Halevi
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]