4,043 matches
-
Ecumenică din Constantinopol, data de 20 aprilie ca dată de sărbătorire a Paștilor în 1930. Nae Ionescu apreciază inițiativa de restabilire a ecumenicității, Sinodul adoptând, în cele din urmă, măsura justă 32. Raportul dintre intelectualitatea interbelică și Biserică nu trebuie perceput, plecând de la cazul problemei pascale din 1929, ca un raport de ostilitate, ci ca o asumare conștientă din partea laicatului a rolului său de membru activ al Trupului Mistic al lui Hristos, preocupat de ceea ce se întâmplă cu viața ecleziastică. Formularea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
liberalismului burghez, Biserica Ortodoxă Română a scăpat de pericolul separației întrucât ea nu se interpunea statului; ba mai mult chiar, Ecclesia era, în concepția statului, un instrument de poliție socială. În schimb, în pragul unei Europe totalitare, divizată în națiuni, percepute ca unități organice și spirituale, Biserica Ortodoxă care și-a dat seama că organizează viața religioasă a nației, nu se mai temea de pericolul separației. Biserica știa că statul, dator să structureze viața națiunii în totalitatea ei, nu putea să
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
firi mai puțin religioase, căci "un suflet religios are mai puțin nevoie de religie formală"; 2. necesitatea unei religii transcendentaliste care să rupă ființa umană de lumea și de vanitățile ei, canalizând energiile și spre alte dimensiuni. Prin urmare, Ortodoxia percepută ca religie, dar și ca o doctrină morală și filosofică, "formula predestinată, menită să ne salveze", constituie "o idee de viitor". Diagnosticul pus Ortodoxiei de strălucitul filosof Vasile Băncilă este mai actual ca oricând astfel încât merită citat in extenso, atât
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
al orientării. Pornind de la Homeakov, Golubinski, acești apologeți au susținut, prin metoda științifică, orientarea tradițională a teologiei ruse. Problematica apologetică abordată în operele lui Rojdestvenski, Kudreavțev et Glagolev gravitează în jurul unor teme esențiale, precum: • Divinitatea. Dumnezeu, în calitate de Ființă Supremă, trebuie perceput nu numai ca un simplu principiu ontologic, autonom și etern, ci și ca o Ființă supra-spirituală, cu trăsăturile specifice ale existenței absolute: conștiința, rațiunea și libertatea. Argumentul ontologic primordial rezidă în conștiința acțiunii lui Dumnezeu în Sine, când omul duce
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fructul necesității umane de absolut, dar nu absolutul însuși. Iată de ce raportarea la teologic este indispensabilă pentru a putea accede spre Absolut. Pentru Nichifor Crainic, relația dintre teologie și estetică este una consubstanțială, având drept numitor comun revelarea frumosului. Arta, percepută ca marea fiică a religiei, devine mediatoarea cultului divin. În interiorul Ecclesiei, estetica nu e ceva străin, ci e ceva constituțional sau structural; întreaga structură a Bisericii este un sistem estetic. Aparent contradictorie, poziția teologică a lui Nichifor Crainic este una
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin Genul epistolar creștin concentrează într-o Laus Dei ceea ce, spre exemplu, poemul în proză sau romanul nu poate să o facă. Este vorba despre o lectură în alb a sufletului, despre o practică permanentă a pneumei percepută ca "entitate nepieritoare" care se regăsește în comuniune cu divinitatea. Lucrarea Scrisori către fiii mei duhovnicești (Constanța, Sfânta Mănăstire Dervent, 2001) a Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, o figură de excepție a monahismului românesc, constituie un îndreptar creștin fundamental în ceea ce privește relația
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
rol. Statutul, în calitate de sistem de prescripții sociale, este considerat uneori o variantă sau o etapă a rolului. Astfel G.W. Allport (1981), examinând relația dintre rol și personalitate, vorbește despre rolul prescris (rolul dat social, existent în afara individului concret), rolul perceput (cum își imaginează fiecare individ rolul cerut de societate), rolul asumat (rolul perceput, la care se adaugă componenta evaluativ-afectivă) și rolul efectiv jucat (unde importante sunt capacitățile individului de a transcrie comportamental cerințele de rol). Practica socială a instituit legi
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o etapă a rolului. Astfel G.W. Allport (1981), examinând relația dintre rol și personalitate, vorbește despre rolul prescris (rolul dat social, existent în afara individului concret), rolul perceput (cum își imaginează fiecare individ rolul cerut de societate), rolul asumat (rolul perceput, la care se adaugă componenta evaluativ-afectivă) și rolul efectiv jucat (unde importante sunt capacitățile individului de a transcrie comportamental cerințele de rol). Practica socială a instituit legi scrise și nescrise pentru statusurile și rolurile dintr-o anumită cultură. A fi
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
copil este foarte pregnant. Cele mai multe familii au însă mai mulți copii și survin astfel probleme suplimentare legate de relațiile între frați și (sau) surori, de competiția pentru a obține cât mai mult de la părinți, de afecțiunea discriminativă (reală sau doar percepută) a acestora. Prezența preadolescenților și a adolescenților în familie, cu tot evantaiul de dificultăți, afectează nu doar relațiile părinți-copii, ci și cele de soț-soție, în special privitor la cât de toleranți sau de severi trebuie să fie față de „ieșirile” adolescentine
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
demonstrează însă că, în foarte multe astfel de cazuri, părinții - pe bună dreptate, în numele echității umaniste - au o grijă suplimentară față de ei. • Copiii „dificili” (hiperactivi, indisciplinați, neascultători). B. Steele (1980) comentează că foarte adesea nota de „dificil” este mai mult percepută decât reală și este mai curând un efect decât o cauză a neglijenței și abuzului. Fenomenul semnalat de psihologul american este unul răspândit, dar așa cum subliniază și alți autori, nu e justificat să victimizăm părinții cu axioma că, în esență
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
american, pe baza unor date autodeclarative, a părerii unuia dintremembrii familiei, prin declarațiile celorlalți sau colectând răspunsuri de la un singur membru al gospodăriei. Dar ea are meritul esențial că atrage atenția asupra importanței introducerii fricii altruiste în anchetele asupra factorilor percepuți ca amenințători - uzanța este să se pună întrebări doar privitoare la frica personală -, și prin aceasta a studierii mai complexe a relațiilor intrafamiliale. Să reiterăm în final că studiile au arătat în consensualitate că violența nu rezolvă tensiunile din familie
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
individualismul metodologic, pornesc adică de la interesele, informațiile și strategiile actorilor individuali. G. Levinger (1979) oferă un model explicativ al disrupției conjugale cu trei dimensiuni: atractivitatea maritală, alternativele existente și barierele ce împiedică disoluția. Indivizii iau decizii în funcție de recompensele și costurile percepute. Se includ factori de natură economică și îndeosebi psihosocială (constrângerile religioase, presiunea rudelor, satisfacții atitudinale și simbolice). Asumpția centrală a teoriei lui G. Becker (1991) este că, prin căsătorie, indivizii încearcă să maximizeze valoarea bunurilor și a comodităților pe timpul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mergând până la conflicte deschise. Se știe bine că acuzele de favoritism față de unii dintre copii este un fenomen răspândit și în familiile „normale” și l-am experimentat aproape fiecare dintre noi. Dar dacă în familiile nereconstituite favoritismul (real sau doar perceput) se face pe bază de sex, vârstă, trăsături de personalitate, în familiile vitrege acuzele se atribuie (din nou justificat sau nu) după criteriul „natural” sau „vitreg”. Copiilor, ca și soților li se pare că părinții se comportă preferențial față de odraslele
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și de experiențele anterioare ale participanților. Acest confort reprezintă mai mult decât acceptarea hainelor și a înfățișării moderatorului. Trebuie să se ia în considerare factori cum ar fi sexul, rasa, vârsta, limba, caracteristicile socio-economice, cunoștințele tehnice și diferențele de putere percepute. În funcție de circumstanțe, fiecare dintre acestea are potențialul de a inhiba comunicarea. Un exemplu simplu ar fi faptul că este probabil mai ușor pentru bărbați să discute despre problemele cu prostata cu un moderator bărbat decât cu o femeie. Moderatorul este
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
participantul timid și cel care bate câmpii. „Experții” autoproclamați pot provoca probleme speciale în cadrul focus grupurilor. Ceea ce spun sau modul în care spun anumite lucruri îi poate inhiba pe alți membri ai grupului. Participanții se lasă intimidați de alte persoane percepute ca având mai multă experiență sau care sunt mai informate în legătură cu respectivul subiect. Unele persoane se consideră experți pentru că au avut destul de multă experiență în ceea ce privește respectiva chestiune, deoarece dețin poziții influente în cadrul comunității sau pentru că au mai participat și înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
ca ei să nu înțeleagă cultura organizației. Moderatorii externi pot vedea lucruri pe care cei interni nu le-ar vedea, pentru că au șansa de a compara acest mediu cu altele. Moderatorii interni sunt mai familiarizați cu organizația, dar ei trebuie percepuți ca persoane care pot asculta, sunt de încredere și sunt îndreptățite să pună întrebări despre subiectul respectiv. De exemplu, o persoană din departamentul de resurse umane ar fi îndreptățită să pună întrebări legate de conduita morală sau de beneficii. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
trebuie să colaboreze cu neurologul și pacientul pentru a determina dacă strategiile alternative pot fi implementate sau se cere trecerea la un alt DMT. Îngrijitorul ar trebui să identifice dacă este prezentă una din posibilele bariere de aderență: valoarea scăzută percepută a tratamentului, lipsa de informație asupra terapiei sau informația greșită, așteptări nerealiste de la terapie, număr și frecvență de medicamente luate curent de pacient, percepția pacientului asupra SM, deficite cognitive, înrăutățirea temporară a simptomelor SM după începerea terapiei, provocările administrării de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
egalității. Orice fel de revoluție este respinsă cate goric, iar reforma însăși se cuvine, după această doctrină, să abjure manipularea socială, aspirația utopică, modelele artificial abstracte. Întrun cuvânt, este vorba aici de un liberalism în dialectică interacțiune cu niște continuități (percepute) ca permanențe, într un dialog cu o deschidere transcedentă, dialog menit să tempereze și să reorganizeze, dar nu să interzică, progresul, dezvoltarea, alienările și centrifugalitățile modernității. Un astfel de conservatism este compatibil (și parțial se și suprapune) cu gândirea lui
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
societăți care descurajează travaliul autentic și oferă clientelismului un câmp vast de manifestare. Acolo unde alte națiuni preferă să investească în cultivarea talentelor individuale, ca modalitate de a pregăti un progresmaterial general, elita autohtonă este fascinată de reproducerea instituțiilor juridice, percepute ca vehicule de acces spre civilizație. Fetișizarea legilor, proliferarea actelor normative, descurajarea individului și venerarea Statului sunt simptomele unei patologii pe care junimismul nu va înceta să o denunțe. Ce au făcut acești oameni? Au răsturnat în țara noastră deodată
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
informație, independent că cel ce o citește cunoaște sau nu limba respectivă. Informația capătă un sens numai pentru cel care cunoaște codul în care este transmisă. Astfel, o indicație dată unui sportiv cu vechime în practicarea atletismului va fi altfel percepută decât dacă, aceeași indicație este dată unuia care vine pentru prima dată pe stadion. Ca atare, noțiunea de informație este obiectivă pentru că nu depinde de observator, în timp ce înțelesul ei depinde de observator. Evident, transferul de informație trebuie apreciat cantitativ, în
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
pot să ilustreze perfect un volum de B.): „Lumea era din nou afundată în întunecimea dureroasă și fragedă, ca sub o suprafață de apă”. Se regăsește în Oniria subacvaticul din Noctambulii, ca metaforă a insalubrității universale ori a unei Românii percepute ca „lume pe dos”: „un ulei mi se înalță din oase pe creier. Nu mă pot grăbi, mișcările îmi curg leneșe într-un timp mai lent.” B. face parte din colectivul de autori ai Dicționarului analitic de opere literare românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
și diferențiale); constă în a prezenta subiectului un stimul clar perceptibil, apoi stimuli mai slabi, până la prima valoare pe care subiectul nu o mai percepe (serie descendentă). Se prezintă apoi un stimul infraliminar, apoi stimuli mai intenși până la primul stimul perceput (serie ascendentă); se repetă da mai multe ori fiecare din cele două serii. Metoda stimulilor constanți. Această metodă este mai precisă decât metoda limitelor, dar este mai laborioasă și mai pretențioasă ca instrumentar. Experimentatorul își fixează valorile stimulilor între care
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
metode date. În acest scop este indicat a se utiliza o convenție statistică pentru a vedea ce valoare trebuie atribuită pragului. De exemplu, în cazul metodei scară pragul se va determina calculând media valorilor cuprinse între valorile stimulilor învecinați, unul perceput și celălalt neperceput. O altă observație interesantă se face vis-à-vis de comportamentul subiecților față de capcanele pe care i le întinde experimentatorul. De exemplu, pentru metoda constantă capcana constă în a nu-i prezenta subiectului nici un stimul dar i se va
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
nu fie o diferență de luminozitate, căci contrastul de luminozitate poate anula contrastul de culoare. Contrastul poate fi simultan sau succesiv. Cel menționat mai sus este un contrast simultan; el reprezintă efectul mutual ca luminozitate sau culoare al unor suprafețe percepute simultan. Teme de verificare 1. Pragurile senzoriale definire. 2. Metode de măsurare a pragurilor senzoriale. 3. Metode, instrumente și tehnici de investigare a fiecărui tip de senzații. Bibliografie recomandată 1. Aniței, Mihai, Psihologie experimentală, Ed. Polirom, Iași, 2007. 2. Roșca
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
autori rezultă că atunci când se utilizează ca stimuli elemente fără legătură, numărul elementelor ce pot fi percepute într-o singură expunere este cca 4-5. Cifrele sunt percepute mai ușor decât literele. Dacă se utilizează cuvinte cu înțeles numărul elementelor (literelor) percepute este mai mare, iar dacă se utilizează propoziții simple și mai mare. Formele geometrice sunt mai ușor percepute decât literele izolate. Dacă se utilizează cuvinte fără sens, sunt percepute mai ușor acele cuvinte în care succesiunea literelor este mai familiară
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]