4,268 matches
-
în lume mult prea devreme. Femeile și-au întors capul de la fetița minusculă și nenorocită, dar eu am văzut doar frumusețea ei perfectă. Pleoapele ei era vrâstate cu vinișoare ca niște aripi de fluture, degețelele de la picioare erau ca niște petale de floare. Am ținut-o în brațe pe sora mea. Nu i s-a dat nume, n-a deschis niciodată ochii. A murit în brațele mele. Nu mi-a fost frică să țin moarta aceea mică. Avea fața liniștită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prin preajmă toată ziua, sperând s-o mai văd. Am încercat să găsesc motive să intru în cort. Aș fi vrut să văd din nou acel păr și degetele mele ardeau să mai atingă acele haine care se unduiau ca petalele în apa curgătoare. Inna mi-a spus că hainele lui Wenrero erau făcute din mătase, un fel de material făcut de niște viermi în războaiele lor minuscule de țesut. Mi-am ridicat sprâncenele - într-o încercare de a copia expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum intrase, luînd petalele florilor cu el. În exterior, cerul era senin și limpede, frunzele copacilor nici nu se mișcau. Vijelia Încetase la fel de brusc cum se pornise. - VÎntul druizilor, mormăi Milic făcîndu-și pe furiș semnul crucii. Lucas se apropie de Marie, care se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu s-ar întâmpla în veci așa ceva, nu ? — Păi, nu, spune Nathaniel. Se oprește gânditor. Dacă mori, tot satul se strânge la patul tău și te bocește. Pe față mi se așterne un zâmbet. — Știam eu. Și presară deasupra ta petale de flori ? — Evident. Încuviințează. Și-ți fac păpuși de înmormântare, din porumb. Pășim câteva clipe în tăcere. Un animăluț traversează în fugă drumul, se oprește și ne privește cu doi ochișori galbeni imenși, după care dispare după gardul viu. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aruncă un ghem de sfoară. Încearcă și tu. Doar ai grijă, să nu le legi prea strâns. Nu glumește. Chiar vrea să-l ajut cu grădinăritul. Desfășor cu grijă niște sfoară și fac și eu ce face el. Frunzele și petalele catifelate mă gâdâlă, umplând aerul cu un miros dulce incredibil. — Cum e ? — Hai să vedem. Vine lângă mine și se uită. Îhâm. Dar merge chiar un pic mai strâns. Mâna lui mă atinge în treacăt în clipa în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că e prima oară când intru. În cei trei ani de când o cunosc, nu i-am trecut niciodată pragul. Locul strălucește de curățenie și e plin de servante și antichități, iar pe măsuța de cafea se află un vas cu petale de trandafiri. — Stați jos, spun. Găsesc eu ce-mi trebuie în bucătărie. Încă bulversată, doamna Farley se așază pe un scaun tapițat cu spătar înalt. — Te rog, spune pierită. Să nu spargi nimic. — N-o să sparg nimic ! Doriți și spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se zgîiește la buchet. O, Doamne. SÎnt de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punînd mîna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între petale și inhalează adînc. Uau ! SÎnt absolut incredibile ! Emma, le-ai mirosit? — Nu ! zic supărată. Nu vreau să le miros. — N-am văzut În viața mea niște flori atît de incredibile ca astea. Se uită la curier. Și ce-o să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
stai. Doar nu... — Lissy, nu pot să le accept! exclam. Nu pot ! O să creadă că asta Înseamnă că totul e OK Între noi. — Nu, așa e, ai dreptate, spune Lissy călcîndu-și pe inimă. Trebuie să le trimiți Înapoi. Atinge o petală roz și catifelată de trandafir. Și totuși, ce păcat... — Ce să trimiți Înapoi ? aud o voce sfredelitoare În spatele meu. Glumești, nu ? Of, pentru numele lui Dumnezeu. Acum Jemima a ieșit și ea În stradă, În halat. — Doar n-ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
obrajii brăzdați, bucălați sau ciupiți de vărsat, li se dizolvă în albul ochilor, li se lipește de haine. Preț de o clipă, orice firimitură cenușie de pe fața pământului dispare; pământul e nelocuit; totul nu-i decât astrul care își desface petalele deasupra întinderii încremenite. Apoi le strânge și iată din nou autobuzul care din mărunt se face iar mare și din conținut, conținător, iar oamenii dintr-însul iată-i că se ivesc din nou și cu privirile întoarse către sfântul soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
parfum puternic încât să mă amețească, de parcă cineva l-ar fi pulverizat chiar atunci în fața mea. Venea de la un rond de crini albi, care-mi ajungeau până la brâu, în formă de pahare de șampanie cu picior, cu marginile încrețite, cu petale opace și cerate, fără cusur, ca în povești. Tulpinile erau atât de închise la culoare încât nu se distingeau în întuneric, iar florile păreau că plutesc, suspendate în spațiu. Am rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care traversase gazonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul prăbușit - cireșul înflorește pentru prima oară Liniștea din zori - guguștiucii uguind într-un singur glas sursă foto: LEONOV VALERIU Copaci înfloriți - în ciripitul nesfârșit mi-ascult tăcerea Vântul răvășind petale de corcoduș - ninsoare de-april Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Femeie privind din balcon cuibul mierlei - în așteptare Flori de piersic și păpădii la soare - doar oamenii-s grăbiți De dimineață la soare concert
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru - atât de dulce TANKA Spinul ascuțit din umbra parfumată sfâșie pielea - pe degete, rubinii petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
grăbiți de urma oilor ieșite pe dealurile înverzite la păscut. Peste tot e o mare forfotă de oameni care merg grăbiți la treburile lor. Pământul reavăn și bine lucrat așteaptă cu nerăbdare semințele ce vor rodi. Cântecul păsărilor, zumzetul albinelor, petalele deschise ale florilor, covorul verde al ierbii, toate acestea sub soarele strălucitor și cald vestesc un nou început: Primăvara!
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul, și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
ești si în pământ te vei întoarce!” ” - De ce plângi, Fată... ?! ”o întrebă el, văzându-i două lacrimi rostogolindu-se pe obraz. ”- Nu știu... nu știu !” murmură ea ridicând din umeri. Iorgu o mângâie pe obraz, ca atingerea unui fluture o petală de cais înflorit. ”-... Huhu meu, băiatul meu.!” șopti ea cu ochii închiși. La despărțire, ea lăsă să-i păstreze mâna într-a lui mai mult... Erau mulțumiți si emoționați deopotrivă. Iorgu o privi cum se depărtează, și, i se păru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
inima puternic și i se înmuie picioarele de parcă toată puterea i s-a scurs în pământ. Se prăbuși pe prima treaptă de la intrarea principală, fără vlagă, având halucinații: George venise mai devreme la biserică și făcuse un covor din petale de trandafiri, apoi merse la ea acasă și o luă la biserică. Erau numai ei și preotul. Îmbrăcat elegant, într-un costum negru, cu o camașă albă, cu papion negru la gât, înalt, frumos, cu zâmbetul lui obișnuit pe buze
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
el ca să stric perfecțiunea acelei clipe Adina Dabija 98 aruncându-mă În brațele lui. mi s-ar fi părut un sacrilegiu să ne atingem. i-am spus că Îl iubesc din tot sufletul și drept dovadă i-am mâncat o petală din trandafirul pe care Îl ținea pe piept. Apoi am fugit. De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, În loc să fie cald, Începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prea îndrăgostită de el ca să stric perfecțiunea acelei clipe aruncându-mă în brațele lui. Mi s-ar fi părut un sacrilegiu să ne atingem. I-am spus că îl iubesc din tot sufletul și drept dovadă i-am mâncat o petală din trandafirul pe care îl ținea pe piept. Apoi am fugit. De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, în loc să fie cald, începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ce joc este acesta. Un sunet metalic, sfredelitor parcă și totuși cunoscut m-a determinat să deschid ochii, dar numai pentru o clipită, pentru că auzisem doar fermoarul, care eliberase spatele meu și rochia, fără niciun efort, se desfăcea ca două petale de tulipă, lăsându-mi umerii goi și pe mine nedumerită cum de s-a întâmplat atât de repede! - Ha, ha! Păreai nedumerită ori fericită că a intrat bărbatul din el în acțiune? - Asta-i bună! Fericită, desigur, dar... Stai să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
plăcută. o voce feminină. Doriți o caracterizare a vocii dumneavoastră ? — Da... — aș compara-o cu un trandafir impresionist. Știți ce sunt trandafirii impresioniști ? — nu... — sunt o varietate de trandafiri inventați recent, cu emulsii de culori care se etalează pe toate petalele. evident, ceea ce vă spun nu este decît o metaforă. Pentru o analiză mai științifică a vocii dumneavoastră aș avea nevoie de un dialog ceva mai lung. — Foarte bine... — încercați să-mi vorbiți timp de un minut. Ce vreți să vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își schimbă luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la dilemele sale, să primească răspunsul botanic asupra extincției sau imortalității sufletului omenesc. - E făptura umană spirit nemuritor?... Nu. Nu-i spirit nemuritor... E, săraca de dânsa, spirit nemuritor?... Nu-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își schimbă luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la dilemele sale, să primească răspunsul botanic asupra extincției sau imortalității sufletului omenesc. - E făptura umană spirit nemuritor?... Nu. Nu-i spirit nemuritor... E, săraca de dânsa, spirit nemuritor?... Nu-i spirit nemuritor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule... Însă nici n-apucă Spectrul să se bucure, că ultima petală, cea de-a patruzeci și una, păru să-i confirme ipoteza că spiritul omenesc e nemuritor și, conform hinduismului, că, imediat după moarte, s-ar muta, cu tot calabalâcul, într-alt corp. Filând cu degetele sale de cartofor grațios, același
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spiritul omenesc e nemuritor și, conform hinduismului, că, imediat după moarte, s-ar muta, cu tot calabalâcul, într-alt corp. Filând cu degetele sale de cartofor grațios, același Spectru o descoperi, lipită de spatele celei de-a patruzeci și una petale, pe cea de-a patruzeci și doua. Bineînțeles, verdictul fu întors pe dos. Profesorul din fum fusese cât p-aici să învingă, însă pierduse. Omul devenise, din nou, spirit muritor. Din fotoliul său, cât grăuntele de nisip, Țaca îi șterse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
veneai acasă cu sânii potriviți, o pereche de sâni atât de pefecți, cum nu mai exista în tot Bucureștiul, dar observai acum că mâinile nu i se mai asortau cu tot restul, trebuiau alte mâini, unele alburii, cu pielița ca petala și 12 centrimetri mai lungi, alergai după mâini, te întorceai cu ele după ce tîrguisei pe puțin alte patru perechi, dar se-ntîmpla, între timp, că aleasa inimii tale, ca de obicei, se răzgândise și-și dorea acum și cele mai splendide
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]