14,286 matches
-
pustiu, prelung și trist... -Vreau să merg la toaletă, Alex! Sunt bine, stai liniștit! Gata, mi-a trecut! Știi că dacă îmi dai xanaxul e ok! Numai să îmi cureți un măr de coajă! Când mă întorc să mânânc un pic că mi s-a făcut foame! Alexandru se însenină! Știa că dacă cer de mâncare , pericoulul a trecut. -Bine , draga mea! Te aștept! Mi-am luat adio de la omul lângă care stătusem treizeci de ani, privindu-l intens cu bucuria
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
proziacă, din care ne putem salva numai cu metaforele poetice ale vieții. Iată ce scrie pe soclul bustului lui Ovidius: „Aici zace Ovidius Publius zis Naso,/ Care-a iubit femeia, talentu-i l-a ucis !/ Trecătorule, dac-ai iubit vreodată, un pic cărarea las-o/ Și zi-i să-i fie somnul mai dulce ca un vis!” Iar scriitorul nostru zice: „Ți-am căutat inima prin deșert,/ pe-ntinderi de nea am găsit-o desfrunzită” (...) „sufletul - l-am hrănit cu smirnă și-
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
existat. Acest lucru creează un serios handicap, când se discută meritele diferitelor culte în rezistența anticomunistă. Fără a minimaliza câtuși de puțin meritele ierarhilor martiri ai celorlalte culte, încercăm să oferim o interpretare a cazului ortodox care să depășească un pic tradiționala idee a supunerii tradiționale a B.O.R. față de stat, reală, dar care trebuie nuanțată. Trebuie amintit că organizarea B.O.R. în anul 1948 dă seama de evoluția istorică îndelungată care începe cu Alexandru Ioan Cuza, de instrumentalizare
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
a mai dat un plus de strălucire soarelui primăvăratec, filtrat de perdelele voalate ca un abur de pe munte, așezat peste lumina tare de-afară. Irizările de mătase coborâseră lin în pahare, odată cu vinul de lângă bucatele mesei. Magdalena Brătescu vorbește un pic despre scrieri și scriitori, Mihai Batog e incitat și prins în vorbă, mă bag și eu, că de!, sunt gazdă și trebuie să mă aflu-n treabă, dar apoi mă opresc, căci la semnul discret al soției mele, trec să
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
simtă ca acasă, la Iași, căci fiind de mai multă vreme prin meleagurile haifaiene și nu numai, deci înainte de Tel Aviv-Petah Tikva, au tot cunoscut mâncarea cu specific local. Încât, ce ne-am zis? Hai s-o mai dăm un pic și prin încăperile Hanului Ancuței, de pe Drumul Romanului, unde poveștile comisului Ioniță, împreună cu cinstiții ascultători și lucrători la cofăiele, știau ce-i viața, rostul Hanului și cum să-mbrățișezi timpul și să simți cu sufletul dulceața vieții. Să ne mai
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
încăperile Hanului Ancuței, de pe Drumul Romanului, unde poveștile comisului Ioniță, împreună cu cinstiții ascultători și lucrători la cofăiele, știau ce-i viața, rostul Hanului și cum să-mbrățișezi timpul și să simți cu sufletul dulceața vieții. Să ne mai amintim un pic și de Conul Mihai, acel munte al literaturii române, Sadoveanu, care aflat o dată cu scriitorimea de la Viața Românească sus, pe Ceahlău, în timp ce asfințea fascinant astrul zilei, el stătea, scuzați, cu dosul la minunatul spectacol ceresc, suflând în cărbunii și vreascurile focului
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
zbura iar purtând în ochii lui frumusețea a ceea ce am fost eu, Uitarea ce ai fost mereu tu. Nori Nori cândva uitați se adună pe cerul meu, Aștepta să plouă asupra mea un dor din altă lume. E liniște și picuri mici amintesc de o dragoste veche Se zbat cu ultimele puteri să îmi plângă ființă. Apoi din suflet îmi zâmbesc ochii tăi, Două lumini calde ale aceluiași gând. Nu mai plec că altădată să îi caut, Sunt prezenți și îmi
UITARE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364087_a_365416]
-
se strecoare prin ea. Regina consideră totuși că bietul Tragodas nu mințise, după ce constată repede cât era de slab și de subțirel cerșetorul din fața ei. Așa că, se hotărî să pună temei pe tot ce spusese el. După ce se frământă un pic cuprinsă de gânduri, regina Ariadna se decise și-i zise lui Tragodas: - Văd că, deși ești sărac, ești un om cinstit și de încredere. Aș avea mare nevoie de ajutorul tău, să-mi împlinești o misiune în afara zidurilor cetății. Dacă
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
sonetiștii de anvergură ai poeziei noastre moderne sunt Tudor George, zis „Ahoe” și Teodor Pâcă, ambii, din păcate, decedați prematur. Facilitatea cu care și unul și celălalt grifonau endecasilabul a dispărut de pe stadionul poeziei așa-zisă „fixă”. Ca să schimbăm un pic muzica acestui text și să-l ferim de diversele deviații posibile, mă întorc asupra mea și a sonetelor prin care am trecut. Semnalez că dintre toți prietenii apropiați eram singurul care aveam telefon. Ceea ce făcea că iarna, când gerul crăpa
THEODOR RĂPAN de GEORGE ASTALOŞ în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364112_a_365441]
-
soare. Trăiască soarele, ura! Dosare, dosoare. Nevinovatul ucigaș vine ca un trâmbițaș. Rococo, un cal maro a urcat în tribună și tună despre egalitate. Legulitate. Consilierul cantonal joacă sârba pe-un țambal. Wilhelm Pick, wilhel pick, cine știe cine a fost acest pic de om? Ia un drog de la nenea Buddenbrock. Ah, colonul, cum ne doare, pune-n loc trei colonade. Începătorul este frate cu Dumnezeu. Cadavru, numele tău este Mavru. Herrrrrren, popor de balene. Bănuiala din Sevilla, bărbieritul cere mila. Observații indispensabile
POPESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364139_a_365468]
-
și bărbat, dar gospodăria ei arăta la fel de bine ca oricare alta. Lucra la CAP, la grajdurile de vaci, era acolo și la mulsul de dimineață, și la cel de seară, de te întrebai cum răzbește să își țină grădina fără pic de buruiană și casa curată. Pe copil încercase să îl crească cât mai bine. Îl pusese la muncă, că doar era singurul bărbat al casei, dar în același timp nu îl lăsa să își neglijeze învățătura. În capătul străzii locuia
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
plăceri egoiste. Ceilalți turiști nu s-ar mai bucura de prezența și frumusețea lor. - Ai dreptate. Dar câți doar le admiră fără să le rupă? Mai ales copiii și voi, femeile, cu înclinare spre frumos, cu orice risc. - Bate un pic vântul și se formează un curent care îți face pielea de găină, spuse fata, părând că nu a auzit remarca despre înclinația femeilor de a rupe florile montane. - Dar în telescaun cum crezi că va fi? - Luăm hanoracele pe noi
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
pe-o turmă. Din truda noastră le-am crescut huzurul, Peste pământul nostru nu mai plouă, Nouă ne dau ce nu mai cerne ciurul, Să nu murim o zi... sau poate două. Din ce primim, mai dăm si noi un pic Pomană,-n fața sfântului altar, Căci noi mai știm; cum e să n-ai nimic. Ne creștem sărăcia... dar din dar. Referință Bibliografică: Ne creștem sărăcia... dar din dar / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 942, Anul III
NE CREŞTEM SĂRĂCIA... DAR DIN DAR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364211_a_365540]
-
ore pe zi? - Hai să uităm. Nu-mi povestești nimic? Cum a fost experiența ta de tânăr profesor, viața la țară de unul singur? - Cum să fie? A fost mai bine decât mă așteptam. La început mi-a fost un pic de teamă. Am stat câteva zile la camera oficială a C.A.P.-ului până mi-am găsit gazdă. La școală m-am acomodat repede cu elevii și cu colegii, pentru că eram toți tineri și majoritatea debutanți. Știi cum este în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, cireșii au prins a se înfiora când a trecut adierea vântului printre flori. Au căzut și câțiva picuri, răzleți, de ploaie. Cred că bolta cerească își scutură roua pe pământ așa cum cireșii își scutură florile în bătaia vântului. Mătase și diamante se aștern pe covorul crud al ierbii. Florile de cireș sunt cele mai populare flori din Japonia
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
timp de gândire atunci când am văzut apelul făcut în ziarul local de a se dona sânge; am făcut-o, cu toate că știam ce mă așteaptă: venele mele nu ”se lasă văzute”; deseori trebuiesc ”căutate” cu atenție...; știam că voi suferi un pic, însă ce reprezintă suferința mea față de suferința celor bolnavi, ce au nevoie de fiecare picătură de sânge și chiar de o primesc, tot nu au garanția de a deveni sănătoși și de a trăi o viață normală așa precum este
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
toți și de toate. Ce repede se aruncă injurii la adresa altora și cât de repede se ia postura de ”victimă a...capitalismului”. Cine crede că atunci când vine în altă țară, i se va da totul de-a gata fără un pic de muncă sau fără a avea respect față de muncă, acela gândește foarte eronat. Nimeni nu stă cu ”pâine și sare” în fața ta să-ți ureze ”bun venit”. Recunosc, eu am avut alte condiții, fiind din prima zi petrecută aici, cetățean
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CÂNTEC TOMNIU Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului cântec tomniu E toamna și munți-s în ceață și picuri albaștri pe brazi cad mereu și-n stropii aceștia ce-mi cad lin pe față iubito, iubito, eu văd chipul tău. E verde pădurea și-abia câte-o frunză pe-aleile mele se-mprăștie lin, cu gândul pictez chipul tău
CÂNTEC TOMNIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363151_a_364480]
-
diferența de vârstă și de starea lor socială. Emanuela, urmărindu-l discret, nu putu să nu-i observe sclipirile pofticioase din privirile care o străpungeau. Spera ca Brigitté să sosească cât mai repede. Se simțea jenată de situație și un pic de teamă i se cuibări în suflet. Ce-i drept îl plăcea pe Condurache nu numai ca profesor de matematică, ci și ca bărbat. Știa că ține la ea și la Brigitté, dar încă nu descoperise pe care dintre ele
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
de vin, De făcui mereu păcat, Să mă ierte Ăl divin(!) Vorbe rele mi-au ieșit, Iar prestigiul meu, se pare, La un colț a fost știrbit, De la prea multe pahare; Chiar și popa m-a luat Pe departe,-un pic, la rost, Auzise el prin sat Că beau șprițuri și în post, Așa că, nu fiți mirați Când mă prinde noaptea-n sat, Să mă tai și să mă bați, Eu, cu șprițu-am terminat, Deaceea iar vă spun, Ca umil și
POCǍINŢǍ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363180_a_364509]
-
ținuturile mirifice ale Țării Parângului. Prin varii direcții și tendințe de abordare, transgresarea cu rapiditate și stăpânirea (fără dubiu) a speciilor aparținând genului liric, poetul țese, cu rapiditate și migala, balade păstorești ori doine murmurate. De asemenea, el împărtășește în picuri de nectar o limbă ”dulce că un fagure de miere”, grâi presărat cu regionalisme atent ”conservate” - în construcții cvasi-algoritmice - elemente definitorii, ce fac din versurile sale un argument inedit de trăire și simțire pur românească. Constantă lirica este iubirea (cel
A POETULUI GORJEAN ION C. DUŢĂ (NOVACI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363185_a_364514]
-
vorbesc despre ele deoarece nu m-au marcat, iar din amintirea lor a rămas doar o umbră în sufletul meu. - Printre aviatori circulă o zicală cum că: În aviație mor proștii și așii. Ai putea să mi-o detaliezi un pic? - Nu există proști în aviație! Aceasta este, cred eu o apreciere făcută cumva de un necunoscător, de un novice, poate, și dusă astfel mai departe! Și chiar te rog să-mi dai ocazia să o elimin și să restabilesc adevărul
INTERVIU CU UN AVIATOR , MARIAN COVACHE- PARTEA A VII-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363159_a_364488]
-
cu descoperirea unei Evanghelii, pe care acei oameni, “țăranii aceia cu stare în sat”, “străbunicii mei dinspre mamă, la anul 1904”, au dăruit-o bisericii românești dintr-un sat transilvan de câmpie.” Totul se potrivea mănușă, dar ... mă simțeam un pic vinovată, ca și cum cartea aceea sfântă ar fi trebuit desfăcută pagină, cu pagină și împărțită tuturor urmașilor lui Mihailă și ai Anicăi, străbunii pe care eu nu-i cunoșteam decât din ce-mi povestise, demult, o oarecare mătușă”. ... În micul cimitir
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
credeți despre mine? Cum așa? o făcu profesoara pe indignata, cu toate că abia aștepta această invitație sugerată și în cancelarie. - Eu cred lucruri bune, dar ce credeți dumneavoastră despre mine de vă speriați așa de tare? Georgeta încerca să joace un pic de teatru, să pară supărată pentru această propunere, chiar dacă murea de dorință și curiozitate să-i viziteze casa profesorului Condurache, despre care auzise prin cancelarie că primește la el acasă eleve la meditație. “Ce meditație o face el cu elevele
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
că numai asta contează? - Eu știu... Profesoara Minodora Lepădatu se trăgea de prin zona Vaslui ului. Era o tânără simpatică, nu prea înaltă, la un metru șaizeci și cinci - șaizeci și opt, nu mai mult, șatenă, cu sânii mari, ochii albaștri, un pic bulbucați, părul negru, lung până în dreptul umerilor. Nu puteai spune că-i slăbuță, dar nici grăsuță nu era. Apărea ca oricare femeie matură, chiar dacă nu avea decât douăzeci și șase ani. Îi stătea bine cum era și avea și un
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]