4,062 matches
-
căsătorit de patruzeci de ani. Din motive inexplicabile, Evelyn, în vârstă de șaizeci de ani, nu se mai simțea mulțumită de căsnicia ei și se săturase de escapadele nesfârșite ale lui Barton, cum le numea ea. Un cadou ar fi picat tocmai bine. Dar ar fi bine să fie ceva deosebit, la naiba, zise Barton. E obișnuită cu toate. Vile în Franța, iahturi în Sardinia, bijuterii de la Winston, bucătari aduși cu avionul de la Roma, pentru ziua de naștere a câinelui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la probele următoare, mi-a dat numai cinci, că era președinte de comisie, aveam monolog cu Margareta din Faust, text foarte ofertant, apoi Magda, din Steaua fără nume, la muzică și la dans, chiar dacă am fost foarte bună, m-a picat, așa a vrut el, să-mi arate că e mai tare. Chiar n-am intrat, așa cum mi-a spus... Pentru a doua încercare, în anul următor, m-am pregătit cu Maestrul, nu l-am mai refuzat, era pe atunci numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eram cu gândul numai la teatru, la admiterea în facultate, la Molière și Caragiale, auzisem că, la admitere, te puneau să cânți ceva, orice, chiar și A ruginit frunza din vii, spre exemplu, dar, dacă nu aveai ureche muzicală, ritm, picai la proba de aptitudini, nu treceai mai departe în nici un fel. Te trimiteau să te faci economist sau profesor. Artistul trebuie să aibă ureche muzicală și voce. Basmele erau preferatele lui taică-meu, pe mine mă obseda Sarea-n bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mi-ați amintit de ea mereu, că îmbrăcată, că neîmbrăcată... Zici că-i de aici și nu e... pardon, nu era. — Nici nu cred c-a născut-o o femeie, că femeile sunt mai realiste și mai practice, parcă era picată din cer, n-o putea ajunge nimic... ei bine, aeriana asta s-a ținut de Maestrul meu niște ani. De Maurice Béjart, că așa-i spunem toți acuma. Seamănă un Maestru cu alt Maestru. Prin 2004, când era în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Aaa, te-am prins, ce făceai aici?, o întreabă din nou, din ușă, Octavă, trece pragul spre ea și spre scenă, tânărul actor nu e ieșit deloc din Satyricon-ul lui Fellini, e doar venit de la Caminul Cultural din Cristești și picat în lumea orașului pe care îl visase atât, arată ca un copil trist și cuminte, îmbrăcat cu niște jeanși negri, o scurtă de piele și, pe dedesubt, tricou albastru care-i vine foarte bine, „se pupă cu ochii mei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Călimănești și să urci apoi 35 km spre Brezoi, pe Olt, tot pe Olt, până la Cristești, el e nebun, trebuie să conduci peste pietrele iadului, am fost de câteva ori, la începuturi, acuma nu mă mai duc, nici dacă mă pici cu ceară!!! Zice el că pleacă, eu să înnebunesc, da’ ce poți să spui?, mă duc și o aduc pe maică-mea la premieră, vreau să vadă Regele Lear, e un rol prea important, cum să nu mă vadă mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Eram în primul an de studenție și toate îmi mergeau ca pe roate, până când socialismul științific m-a făcut să înțeleg că uneori nu e indicat să ai o reputație bună. E vorba despre singurul examen pe care l-am picat din cauza reputației mele de student bun. Chiar dacă nu vă vine să credeți, aflați că după ce am răspuns eu cât puteam de bine la materia asta pe care nu puteam deloc s-o învăț, profesorul, în loc sămi ceară carnetul, cum se
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
absolvisem o facultate de psihosociologie, la repartiție nefiind decât vreo câteva posturi de specialitate în toată țara, restul am devenit profesori de cunoștințe socialpolitice, CSP, sau cum ne plăcea nouă să spunem, profesori de „ce se poate”. Cum singurul examen picat fusese socialismul științific, ca să-mi fac curaj și să nu mi se mai pară că am ajuns un ratat, mi-am zis că asta-i soarta, de ce fugi, de aia nu scapi și la urma urmei e o treabă ca
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
din sprâncene pentru suspans, apoi Începe să-și caute În geantă. Cu gesturi foarte lente, scoate un inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa. Nu ! — Ba da ! M-au acceptat ! — O, Doamne ! Lissy ! — Știu ! Îmi zâmbește radioasă. Nu e mișto ? Cheia din mâna ei e cea mai cool cheie din lume. E cheia care deschide ușa unui club privat din Clerkenwell super În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lasă să cadă pe zidul grădinii. Mă uit rapid la ceas. Opt fără trei minute. Shit ! — Connor... — Mi-ai spus că nu e vorba de alt bărbat ! Mi-ai promis, Emma ! — Pentru că nu era ! Însă... acum e. Și trebuie să pice din clipă-n clipă... Connor, crede-mă, nu e bine să te bagi În povestea asta. Îl Înșfac de braț și Încerc să-l ridic, dar are șaptezeci și ceva de kile. Connor, te rog frumos. Nu ne Îngreuna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
presupunem pentru o clipă că ai purta. Cum te-ai simți dacă cineva ar spune asta lumii Întregi, Într-un așa-numit interviu cu oameni de afaceri, la televiziune ? Aidan se holbează la mine, cu aerul că abia cum Îi pică fisa. Ia stai așa. Interviul cu Jack Harper. Despre ăsta vorbești ? Ne-am uitat și noi la el, la bar. — A, bravo ! Îmi arunc mâinile În aer. Extraordinar ! Pentru că știi, ar fi fost mare, mare păcat ca măcar o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ciocănitură salvatoare. Salvatoare?! Fata se făcu stocajie, se Îmbrăcă În zece secunde, se aranjă un pic și atât mai putu a spune: E grav, stai aici după raft, nu te mișca și nu scoate nici un cuvânt! Rică, deja blocat psihic, pică Într-o nedumerire cu mult mai mare și nu Înțelegea de ce se simțea amenințat. Ada se Îndreptă spre ușă și cu un aer cât se poate de calm o deschise și, marșând, spuse: Ce bine-mi pare că ai venit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de foc, capul semenilor, a văzut cum pentru o țigară, cinci lei, o felie de pâine, o sticlă de bere, un leu, ș.a.m.d., s-a ajuns la crimă... În ghetou, cu excepția pruncilor, toată lumea bea vârtos, tot ce Îi pică În mână: bere ieftină, vin de surcele, votcă ce Întunecă mințile și distruge ficatul, rom, spirt medicinal, lichide suspecte, otrăvuri colorate...Băutorii se Împart pe sexe și pe categorii de infracționalitate, și lucrul ăsta l-a simțit și Antoniu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și antrenul mai alungă frigul.Sunt prezentate stiluri noi de dans. Noaptea trece cu anecdote,muzică și iubiri pătimașe. „Cununi de roze clare iubita îmi trimite Dar eu aș vrea petale de trupul ei strivite...”. (Marțial) Spre dimineață toata lumea pică la somn. După micul dejun se împart proviziile pentru călătorie.Se fac fotografii în grupuri și grupulețe.Ceahlăul își dezvăluie fața. Coborârea se face pe un alt traseu,prin zăpadă.Câțiva turiști preferă însă să alunece pe gheața de pe cărare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sumbre și realiste, tabloul dezolant înfățișat de capitala Moldovei în timpul cumplitei molime. Iată cum reproduce scriitorul povestirea militarului nostru: Chemat de slujba-mi a videa și a trăi cu moartea în toate zilele în acea vreme, a rădica strejele ce picau, a îngropa fără deosebire soldații și țivilii, rugasem pe doftorul ștabului să-mi dea vreun leac, socotind și ieu că ar putea fi vreun leac [...] Doftorul îmi dădu râzând un șipușor și-mi prescrie să beau tiutiun. Holera, zice el
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
însemnare a preotului Sofronie din Densuș pe un ceaslov atestă că, "la 1836, intrând a doa oară colera în Ardeal, în Țara ungurească, așa cu putere, mai ales la orașe au pierit multă lume, că unii din picioare, fiind sănătoși, pica morți, așijderea și pă [la] sate". Altă însemnare de pe un manuscris amintea: "Mult am pătimit în viață de când sânt Apăi las în scris ca să să știe că în anul 1836 în Ardeal, în multe orașe și pe sate a murit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de râs, te pișcă scurt și rapid ca o muscă țețe pe care nici n-o mai vezi. o, dacă gândurile ți s-ar ține laolaltă, ca liniștea aceasta în care abia te închegi. vaier de frig mă subțiasem și picam, ca țurțurul ce-și termină substanța. albastrul rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fost consemnate cele mai importante momente ale serii, când În 325 D s-au Întâlnit prieteni și neprieteni, Întâmplători și neîntâmplători. Mihnea, cel ce primise un pachet cu haleală de-acasă, cronicarul Daniel, venit după un caiet de cursuri, Gimmi, picat nu se știe de ce, nu se știe cum, care a adus fiola, Cătălin, care toată seara va Închide ușa dinspre balcon În nasul lui Mihnea, și Încă vreo câțiva care vor alcătui corul antic. — ...Cine se duce după Lumi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ritmuri de rock-and-roll. ― Într-o casă frumoasă! Tu în ce fel de casă locuiești? ― Nu e una prea drăguță. Era să-mi cumpăr una anul trecut, Doamne, iartă-mă că mă pun din nou în locul lui Geraldine -, dar faza a picat, așa că acum stau cu chirie până o să-mi găsesc altceva drăguț. Stau cu încă două tipe. ― Cred c-am murit și-am ajuns în rai! E loc pentru un tip acolo? ― Mă tem că nu. ― Și ce vârstă ai, Dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ceaiul cu biscuiți, ceea ce nu poate fi decât de bine. ― Ce vrei să spui? ― Americanilor le place la nebunie accentul nostru ciudat. Cât de calină poți să fii? Îmi trag accentul cel mai englezesc posibil și spun: ― Ploaia în Spania pică mai ales la câmpie. ― În Hertford, Hereford și Hampshire, uraganele apar rareori, spune și Lauren și amândouă batem palma în stilul clasic american. ― Înainte să plecăm, trebuie să-mi arăți ce-i pe aici, spune Lauren, care cercetează deja intrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Lauren plină de speranță. ― Vrei să ți-o dau diseară? ― Da... Alt scâncet, alt zâmbet obraznic. ― Bine, dar s-o păzești prețul vieții, că e una din preferatele mele. Presupun că vrei să ți-o acum, aduc să vezi cum pică? ― N-ai vrea? Îmi deschid valiza și scotocesc prin grămada de lucruri: nu este acolo. Deschid sertarul unde-mi țin lenjeria: nu-i nici acolo. Mă uit în baie, în dormitor și în bucătărie. Mă uit sub canapea, pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
știu exact unde se află și am impresia că mă prăbușesc. Atârnă pe spatele ușii de la dormitorul lui Brad. ― Ai pierdut-o? Lauren intră din dormitor. ― Nu. Am uitat-o la Brad. La dracu’! ― Stai liniștită, spune Lauren, dar îi pică fața. Nici nu-mi trebuie așa de tare. ― Nu mă gândesc la tine acuma! E eșarfa mea preferată. ― Vrei să-l sun eu? ― O, Doamne, ești un înger. Chiar vrei? Mi se face un pic rău numai când mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
undeva. Am ieșit la lumină și am cercetat cu grijă fiecare dâmb sau tufă de pe islazul din fața mea. Țipenie! Am luat-o pe drumeagul pe care m am întors adineauri. Am mers ca un lunatic, scotocind fiecare viroagă. Simțeam că pic din picioare de oboseală și de foame, dar poate cel mai tare de frică. <Ce am să pățesc, fiindcă nu m-am prezentat cu caii pentru a duce tunul la cazarmă și acum uite că nu-i mai găsesc?!> Când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am mormăit pe când Margaret și Paul mă priveau cu niște fețe albe și îngrijorate. Sunt supărată. Și, oricum, de când nu mai am voie să beau un pahar? — Numai să nu exagerezi, a spus Margaret. îmi promiți? Mamei nu i-a picat deloc bine când a aflat că sunt dependentă de droguri. Sora mea cea mai mică, Helen, se uita la televizor împreună cu mama când tata le-a dat vestea. Se pare că după ce terminase de vorbit cu Brigit, dăduse fuga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vii și tu. Cât stai? Nu prea mult. —Vezi să te ții de cuvânt. Altfel o să trebuiască să ies din casă și să-mi găsesc o slujbă. Cu toate că se culcase cu toți profesorii îsau cel puțin așa zicea ea), Helen picase toate examenele din primul an universitar. Repetase anul, dar când le picase din nou pe toate, renunțase la școală, așa cum ai renunța la o slujbă nepotrivită. Asta se întâmplase vara trecută, însă, între timp, Helen nu reușise să-și găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]