4,273 matches
-
influenți de la castel din cauză că nobilii japonezi nu obișnuiesc să-și prețuiască solii. Însă mie îmi place mai mult așa, pentru că nu mai trebuie să le dau ascultare în tot ce-mi poruncesc și pot să mă port după bunul meu plac. O dată vicarul iezuit Valignano a trimis la Roma ca soli niște tineri de rând, aproape niște cerșetori pretinzând că sunt fii de nobili, iar la Roma nimeni nu și-a dat seama de nimic. După aceea, mulți l-au învinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În a zecea zi, pe la prânz, se zări un sat. Pe coasta muntelui erau împrăștiate ca boabele de orez niște case din chirpici și drept în mijloc se înălța clopotnița bisericii. Satul acela, îl arătă Velasco de pe cal, este pe placul Domnului. După spusele lui Velasco, satul era nou și fusese ridicat pentru băștinașii indieni. Sub îndrumarea unui preot spaniol, indienii învățau aici cuvântul creștin și trăiau în pace, împărțind între ei nu numai pământul, ci tot avutul lor. Astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până la înălțimea mare la care eram îi secătuise pe japonezi de toate puterile. Unii se plângeau că nu puteau respira, din pricina aerului sărac în oxigen din Mexico, alții aveau chiar amețeli. După masă (pesemne că mâncarea spaniolă nu era pe placul lor, fiindcă au dat la o parte carnea, de la care sunt opriți de budism, și au mâncat doar legumele și peștele) s-au retras repede în camerele lor de culcare. Istovirea se citea limpede și pe chipurile solilor. După cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonezii folosesc mereu asemenea șiretlicuri. Cu toate acestea, dacă privesc lucrurile dintr-un alt unghi, lipsa lui Matsuki este, de asemenea, binevenită pentru mine. O să-mi fie mai ușor în călătoria ce va urma să fac totul după bunul meu plac, doar cu tânărul Nishi Kyūsuke, cu Hasekura Rokuemon care este întruchiparea devotamentului și cu Tanaka Tarozaemon care, deși se umflă în pene ca un cocoș, nu este la fel de ascuțit la minte precum Matsuki. Tocmai de aceea, chiar dacă-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Călărind alături de Velasco, samuraiul băgă de seamă că zâmbetul său obișnuit dispăruse fără urmă. La drept vorbind, samuraiului nu-i plăcuse niciodată surâsul plin de încredere în sine al străinului. Când încerca să-i supună pe japonezi după bunul său plac, Velasco arbora întotdeauna acel zâmbet. De câte ori îi văzuse surâsul acela de om care pune ceva la cale, samuraiul se îndoise mereu de adevăratul țel al lui Velasco. Zâmbetul său îl păcălise, ce-i drept, de câteva ori. Dar, de când plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luară rămas bun de la bolnavul acesta pe care n-aveau să-l mai vadă niciodată. — Nu ai nimic să le spunem despre tine celor de acasă? — Nu. În sfârșit am izbutit să-mi făuresc o imagine Sa care e pe placul sufletului meu. Lacul sclipea în lumina soarelui. Caii o luară la pas de-a lungul malului. Din șa, cei doi se uitară înapoi. Adunați la un loc precum o movilă de pământ, indienii încă îi petreceau din priviri. Printre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spui? — Clădirile din Nueva España și din Spania erau luminoase și pline de soare și nu semănau deloc cu castelul ăsta. Și bărbații, și femeile stăteau de vorbă râzând. Dar aici nu poți să vorbești sau să râzi după bunul plac. Nici nu știi unde se află Stăpânul. Nishi scoase un oftat adânc. — Și apoi, cât trăim n-avem scăpare din acest întuneric unde omul de seamă din Sfatul Bătrânilor e om de seamă, generalul e general, seniorul e senior, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în faptele nepotului, toate acestea îl dureau. Soția lui, Riku, nu făcea decât să zâmbească trist. Nu-l întreba nimic nici despre ce se petrecuse la castel, nici despre ce avea să se petreacă de acum înainte. Îi făcea pe plac purtându-se de parcă nu se întâmplase nimic. Dar câteodată tocmai pentru că înțelegea blândețea ei, sufletul îl durea și mai tare. Seniorul Ishida... Într-o seară, pe când rupea surcele alături de unchiul său, acesta îl întrebă nemaiputând îndura: — Seniorul Ishida n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unul din volumele Ne vorbește Părintele Cleopa, dacă Îmi aduc bine aminte. Am constatat, astfel, a câta oară, că m-am lăsat de nenumărate ori prins În plasa lui Sarsailă și, chiar dacă mă străduiesc să nu-i mai fac pe plac, nu trece zi În care să nu mă agațe cu ceva. Nu mai departe, În seara aceasta, am râs pe Înfundate de Părintele Ioan, care m-a făcut spectator la o scenă de un comic aparte. Foarte serios În tot
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
luat naștere orașe, ca: Hârlău, Iași, Pașcani. Deținătorii de mari suprafețe de pământ erau boierii și pe care țăranii și-au așezat vatra de trai, sub p avă za stăpânului, care conduceau, ca și în celelalte județe, după bunul lor plac, adică ei, boierii făceau politica din acele vremi. În decursul veacurilor s-au făcut nenumărate reforme administrative care s-au perfecționat tot mai mult una de alta pentru buna deservire a locuitorilor. Din noianul evenimentelor istorice ale județului amintim pe
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
din 1859, în urma Unirii Principatelor, localitatea Hlipiceni a cunoscut mari transformări. Se cunoaște din istorie, că tot ce se mișca, se făcea în Principat, era făcut cu știrea stăpânirii, iar stăpânirea era „BOIERIMEA” mare, mică, ea conducea după bunul său plac, adică era o politică a celor ce aveau averi, lucru ce le dădea dreptul de a dispune cine domnește, cum și cât domnește. Odată cu reformele vremii, prin secolele XVIII și XIX, venind mulți străinași, mai ales de peste Prut, (din cauza evenimentelor
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
luat naștere orașe, ca: Hârlău, Iași, Pașcani. Deținătorii de mari suprafețe de pământ erau boierii și pe care țăranii și-au așezat vatra de trai, sub p avă za stăpânului, care conduceau, ca și în celelalte județe, după bunul lor plac, adică ei, boierii făceau politica din acele vremi. În decursul veacurilor s-au făcut nenumărate reforme administrative care s-au perfecționat tot mai mult una de alta pentru buna deservire a locuitorilor. Din noianul evenimentelor istorice ale județului amintim pe
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
din 1859, în urma Unirii Principatelor, localitatea Hlipiceni a cunoscut mari transformări. Se cunoaște din istorie, că tot ce se mișca, se făcea în Principat, era făcut cu știrea stăpânirii, iar stăpânirea era „BOIERIMEA” mare, mică, ea conducea după bunul său plac, adică era o politică a celor ce aveau averi, lucru ce le dădea dreptul de a dispune cine domnește, cum și cât domnește. Odată cu reformele vremii, prin secolele XVIII și XIX, venind mulți străinași, mai ales de peste Prut, (din cauza evenimentelor
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fost o înfrângere morală. Căci s-ar fi zis că reușita redactorului Românului era asigurată prin presiunea guvernului. Alegerea dom nului Kogălniceanu va pune capăt la toate aceste insinuări. Nu se mai poate zice că guvernul face pe deputați după placul său. Acele timpuri noroase au trecut, soarele libertății lucește peste România, o încălzește ș-o reînviază.“ Ce departe suntem astăzi, la 1927, și de acele vremuri, și de acei oameni, și de aceste simțiri. Libertate electorală, cântată și visată de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
pierde. Un tânăr, un băiat care nu a ajuns la această exclamație, este încă puțin forțat; merge la oratoriu deoarece face plăcere altora, deoarece îl invită, deoarece se insistă asupra lui; începe să miște câte ceva pentru a-i face pe plac preotului, pentru a nu spune nu, dar acțiunile sale sunt încă slabe și nu pornesc din inimă. Trebuie să insistăm în rugăciune: Doamne, arată-mi-Te așa cum Te-ai revelat lui Ioan evanghelistul pe țărm, ca eu să Te cunosc
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
și al prietenilor, în momente de jubilație în care se insinua brusc, ca sosită de nicăieri, acea stare de diferit, o accedie a ființei care îmi domina măruntaiele și mintea. Am scris împotriva singurătății și pentru a-i face pe plac ei. Demonul însingurării împărățește printre poeți, chiar și peste cei care duc lumea pe stadioane. Poetul este un ceasornicar pe cale de dispariție, un om cu mâini fine, dar și un cal de povară: duce mai mult decât pot bănui cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în optica unei politici discreționare. Dar se ivesc manevre ale unui soi de "politică a corectitudinii", ce ne îndeamnă, straniu, la hărțuieli ale celor vrednici, care au suferit într-un fel sau altul rigorile epocii totalitare spre a face pe plac cui? unor privilegiați de ieri ca și de azi, care pozează în victime. Cineva zicea așa: în Occident, ca să ai succes, trebuie să fii evreu, negru sau homosexual! Un reflex masochist (efect al unui sentiment de culpă reală sau imaginară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exploatez realitatea mea interioară, din subconștient, ea e principala biografie exploatată intuitiv, cel mai adesea amestecată cu ficțiunea (sunt eu o ficțiune?), realitatea mea interioară fiind incontrolabilă, de drept. Sunt antipatizat de toți criticii, am senzația, nu le sunt pe plac. Probabil că sunt o ciudățenie pentru ei, o curiozitate literară, atât Cât de mulțumit ai fost/ ești de receptarea critică a operei tale? Ce crezi că nu s-a spus, dintre cele așteptate de un autor, despre opera ta până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
opera ta până acum? Deși am avut șansa să fiu și premiat sau nominalizat la premii, n-am un critic literar care să mă susțină ferm, până în pânzele albe. Sunt antipatizat de toți criticii, am senzația, nu le sunt pe plac. Probabil că sunt o ciudățenie pentru ei, o curiozitate literară, atât. Ideea că sunt "avangardist" sau "postmodernist" (cuvinte inventate tot de critici) irită la maximum, cu atât mai mult cu cât avangarda și postmodernitatea nu sunt apreciate în general în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al unui manager de la Yamaha care a fost trimis pentru un an în Spania să învețe să cânte la chitară, ca mijloc de înțelegere a culturii locale în vederea deschiderii unei piețe pentru produsele companiei respective. Pentru japonezi, a face pe plac clientului este suprema satisfacție 170. Mai mulți autori au încercat să identifice indicatorii de care managerii de pretutindeni țin seama atunci când aleg un stil managerial sau altul și când proiectează aspecte ale culturii organizaționale în acord cu valorile culturilor locale
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
dar eu am fost preocupat de această chestiune mult mai devreme, când am descoperit prima oară că părinții mei sunt muritori. Pe vremea când eram copil, aveam încredere în ei, mă bazam pe ei și încercam să le fac pe plac, dar ce drept aveau ei să mă aducă pe lume, dacă tot urmau să moară și să mă lase singur? M-am simțit trădat. Din moment ce nu eram o familie religioasă îmama a devenit o persoană religioasă mai târziu), perspectiva morții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
este extrem de potrivită într-o societate neschimbătoare. De vreme ce oamenii nu sunt capabili să schimbe lumea în care trăiesc, sarcina lor este să-și accepte soarta. Printr-o acceptare umilă a autorității spiritelor care conduc lumea, ei le pot face pe plac; însă încercarea de a cerceta secretele universului nu duce la nimic bun. Deși descoperă cauzele anumitor fenomene, cunoașterea nu le-ar aduce avantaje practice decât dacă sunt convinși că pot schimba condițiile existenței, lucru de neconceput. Singurul motiv ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
vedere tehnic ale lumii occidentale, dar și faptul că între stat și preoți se iscase de ceva vreme un conflict. Explicația pe care o dădea era însă una speculativă, considerând că neînțelegerile se datorau faptului că preoții nu făceau pe placul politicienilor. Or, după cum se cunoaște, Franța începutului de secol XX făcuse pași mari înspre laicizarea/secularizarea statului, chestiune care se limpezește prin mult mai multe elemente decât cele enunțate de Șerboianu. Pe de altă parte, el sublinia că, din multe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poate, și la noi, că cutare țăran e "socialist" și nu mai crede-n nimic; că nu se mai supune stăpânirii, care de D-zeu e rânduită spre binele nostru; că se luptă unul cu altul, spre a face pe placul străinilor //; că cei mari și bogați fură de la cei săraci, iar cei săraci o iau anapoda, fiindcă dau ascultare acelora, cari au învățat prin străini numai rele. Toate acestea ține-le în inimă și mai spune și altora, ca toți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
s-au deschis prăvălii și cârciumi, altele au fost dărâmate, iar preoților nu li se mai dau lefuri, ci trăiesc din mila parohienilor, cum trăiau și ai noștri odată. Ura contra preoților vine de acolo, că aceștia nu fac pe placul politicienilor. Să nu crezi însă, că preoții de aici sunt ca ai noștri. Nu! Ei nu umblă-n cârciumi; nu bagă intrigi în familii, țin predici în toate zilele și au școale în toate satele. Ei învață pe oameni să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]