21,807 matches
-
întoarce în matricea primitoare a oamenilor care ne iubesc și pe care încercăm, la rându-ne, să-i iubim cu aceeași intensitate. A fi acasă înseamnă, așadar, a fi în mijlocul unor situații umile și tocmai de aceea încărcate de sensuri poetice profunde. Mesele organizate în familie, într-o zi de sărbătoare, belșugul proviziilor răspândite pe platouri, conversația animată, numeroasele glume (cu sau fără perdea), toate acestea construiesc fundalul unei comuniuni spirituale care eludează, desigur, o definiție canonică, dar care nu este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a lupilor tineri Sorin Radu, Miron Costin, Pictorul și gravorul Nicolae Brana Elizabeth Hough-Sechrist, Janette Woolsey, Poveste de Paști Monica Vasiliu, Privirea celuilalt / Le Regard de l'Autre (ediție bilingvă) Gabriela Moga-Lazăr, Tapiserie românească Magda Jeanrenaud, Teme și motive de poetică În curs de apariție: Michel Henry, Barbaria LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile Institutului European ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BACĂU Librăria Glissando, Bd. Nicolae Bălcescu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ale acestui unic principiu originar și responsabile de fiecare aspect al vieții: pentru fertilitatea câmpului, pentru o soartă bună în război, sau pentru destin în general, pentru capcanele în dragoste... Politeismul grecilor sau al egiptenilor prezintă o atracție estetică și poetică indiscutabilă, dar și unele dificultăți intelectuale care au condus la victoria monoteismului. Prin contrast, am observat că multor vizitatori indieni creștinismul, cel reprezentat în bisericile baroce, nu apare deloc ca fiind o religie monoteistă, ci complet politeistă. Doar că creștinii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
zadar se caută revelația unui scenariu al ultimului act al tragediei omenirii. Nici Biblia nu vorbește limba științifică a datelor, ci folosește limba metaforelor, care nu trebuie luate ad litteram, ci interpretate în contextul timpului. Așadar, aceste imagini și relatări, poetice, ale începutului și sfârșitului mai au astăzi sens? Ele reprezintă ceea ce știința naturii nu poate explora, adică ceea ce ne face să sperăm, dar să ne și temem. Au valoare ca mărturie de credință în desăvârșirea lucrării lui Dumnezeu în creația
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noi doi destul de multă vreme despre biserică și religia creștină. Eu nu știu dacă asemenea lucruri vă interesează sau vă afectează în vreun fel, iubiți colaboratori. Poate credința să ne ducă la beatitudine? Sunt miracolele adevărate sau au doar valoare poetică? începe viața veșnică imediat după moarte? Sau mai târziu? Dar la urmă el a mai spus: A ajuns la cunoștința noastră că dumneavoastră sunteți cel mai de seamă expert din toată țara în Gustave Doré. Da, am aprobat eu. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ei, cu avers și revers, ca spre a echilibra cumpăna unei balanțe imaginare. Dreptate ce nu există în realitate, o injustiție generând-o pe cealaltă, după cum reiese din această relatare imparțială, plină de învățăminte și înțelepciune, nu lipsită de suflu poetic, ca și de un ritm maiestuos. În subsidiar, cartea poate fi citită și ca un studiu sociologic și etnopsihologic, o fereastră deschisă din însuși interiorul lumii șvabilor, pradă unui experiment nefericit. Cei familiarizați cu spiritul bănățean recunosc, în descripția lui
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
caracter declamator, sunt scrise parcă pentru a fi recitate pe o scenă. Nici nu este de mirare, actorul timișorean fiind celebru în anii '80 pentru recitalurile sale pe versuri de Mihail Sabin. Ca și la mentorul său, în centrul universului poetic al lui Mircea Belu se situează identitatea vag bovarică și mereu misterioasă a actorului: "De-așa tăceri mi-e gura mult amară,/ Se-aud bătăi la poartă-n Elsinor,/ La polul nord al inimii e vară/ Și-ucid în mine
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
soi de beție culturală: Hamlet, Don Quijote către Sancho, Delirul lui Torquemada, Romeo, Don Juan, Ulise către Penelopa, Ulise către Telemah, Prometeu. Natura histrionică a acestui tip de autori este evidentă. Alt tip de abordare are Sandu Teleajen, al cărui son poetic duce cu gândul la "romanțele de inimă albastră"foarte la modă în perioada dintre cele două războaie mondiale (Vasile Militaru & comp.): "Înduioșat, zîmbea bunicu-ntr-una/ Și-mi oglindea din vremuri dispărute,/ Icoane duse pentru totdeauna.// Azi în ciardac... poveștile sunt mute
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
foarte delicată (auto)ironie, autorul nu cade niciodată în sentimentalism ieftin. Copleșit de personalitatea actorului, poetul Toma Caragiu este unul cel puțin onorabil. Ironic și autoironic este și bon-viveur-ul Ștefan Ciubotărașu. Admirabil interpret al lui Ion Creangă, maestrul se imaginează poetic într-o ipostază familiară imaginii noastre despre humuleștean: "Închisă-n sine doarme orice larmă/ Se tolănește ostenit orașu/ Pe bulevarde doar un om cu armă/ Se-apropie, și e Ciubotărașu.// Miroase-a vin gustos și-a bucurie/ Și orice bec
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
epocii în care au fost scrise. Primele sunt cele inspirate din poezia populară, "Doinele". Al doilea grup de poezii, "Lăcrămioare", apărute pentru prima dată în volumul din 1853, cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui Alecsandri, Jurnalul poetic al dragostei pentru Elena Negri, Lăcrămioarele demonstrează mai curînd muzicalitatea versului alecsandrinian, decît aderența lui la lirica de confesiune; expresia e de aceea adeseori stîngace. Ciclurile de poezii intitulate "Suvenire" (1853) și "Margăritarele" (1863) au mult mai puțină unitate decît
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
creația lui Alecsandri. Pastelurile, Legendele și Ostașii noștri lărgesc și aprofundează, în același timp, inspirația folclorică, ce va rămîne una din constantele creației sale. Pastelurile, poezii descriptive, apărute, în marea lor majoritate, mai întîi în Convorbiri literare reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc. VASILE ALECSANDRI. Poet grațios și echilibrat, discret, dar vibrînd în fața frumuseții, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii genuine
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
Istoria unui galben Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența Iașii în 1844 Un salon din Iași Românii și poezia lor O primblare la munți Borsec Balta-albă Călătorie în Africa. Un episod din anul 1848 Proze din periodice Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir Melodiile românești Prietenii românilor Lamartine Alecu Russo Dridri, (roman scris în 1869, publicat în 1873) Din albumul unui bibliofil Vasile Porojan Margărita, (nuvelă scrisă în 1870, din ea fiind publicată numai un mic episod în
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
Adevărul ca poveste" a fost desemnat Cartea Anului 2012, Andrei Pleșu a afirmat: "Mi se pare totuși miraculos puțin - dacă miraculosul are grade - că o carte despre 'Parabolele lui Iisus' e premiată astăzi, când misticii se orientează mai curând spre poetică, dar cu atât mai emoționat sunt, cu atât mai mult mă flatează această alegere, dar mă flatează mai ales echipa în care am onoarea să fiu prezent, adică echipa de nominalizați, împreună cu care am fost în seara asta prezent și
Cartea Anului 2012 a fost desemnată () [Corola-journal/Journalistic/80703_a_82028]
-
deja schițat. Ion Simuț are câteva teorii la care ține și pe care le susține cu fiecare prilej, indiferent de subiectul dat. Să le iau pe rând. Prima, în ordinea statistică a referințelor, este cea legată de "criza poeziei". Centralitatea poetică a canonului estetic din perioada comunistă a dispărut. Astăzi, "nu se mai poate conta pe poezie", fiindcă ea nu mai are nici o piață, a murit pentru public, supraviețuind doar în abordările unor critici autiști. E o relicvă romantică și neomodernistă
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
obsedante, recurente, fiind sare, de sare, salmastru sau salin, așa cum la Bacovia cele mai frecvente lexeme sunt amurg și violet. Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului extrem de rar explorat și exploatat. Unele texte poetice sunt țesute din depresie și culori ploioase și plumburii, ca de pildă Ploi de sare ce amintesc de simbolistica funestă din Lacustră și Plumb luate la un loc. Cele mai reușite sunt cele în care imaginarul decolează în fanatasticul poesc
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
între două cărămizi gemene, de vreo minge de cauciuc spartă și abandonată lîngă un stîlp, uneori plină cu apă de ploaie... Toate astea încercam să le și scriu, de obicei cînd soseam, pe întuneric. A doua zi mă miram!" O poetică, deci, a insignifianței, reflectînd un spirit ce se vrea umil, aservit realului în poză de copist, cîtuși de puțin un vizionar tumultuos, rebel, deși nelipsit de un sîmbure de subversiune ce-i aromează textul... Cu totul diferit ni se înfățișează
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
bunici și copii, atenția acordată florilor, care nu pot fi culese decît cu prețul morții lor, datoria celor mici de a veghea la viața viețuitoarelor din jur, atenția acordată fraților mai mici. Versurile se prezintă cu unele stîngăcii și licențe poetice, semn că poetul se afla la începutul carierei sale literare atunci cînd le-a scris. Cu toate acestea, ele denotă suficiente calități și chiar surprinzătoare imagini expresive, semn distinct al talentului înnăscut al autorului de a versifica cu multă ușurință
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
aproape fantasmal alături de o mireasă nebună, spectre ale unui trecut care încifrează oroarea în chiar peisajul dezolant. Povestea îi lasă oarecum gînditori pe reporteri, dar în curînd interviul cu una dintre văduve provoacă stupid ilaritate amestecată cu anxietate. Încheierea oarecum poetică cu fantoma miresei străbătînd ruinele și care ar fi trebuit să fie de efect cade greoi, diafanitate lipită neinspirat la grotescul episod anterior al interviului. Poate că aceste paranteze care deschid și închid retrospectiva și istoria ar fi trebuit să
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
astfel muzica sonetului, fără de care textul lui rămânea pentru eternitate un fel de rebut inofensiv. Citind o mulțime de încercări literare de toate calibrele ale unor autori de diferite vârste și inegală pregătire, am întâlnit destule cazuri care asociază limbajul poetic neapărat unor forme de exprimare specială, "poetică" de obicei de o desuetudine crasă, forme ce nu se regăsesc în limba vie, vorbită de respectivii autori. Dezgustul cititorului modern, și așa rebel, și așa intolerant astăzi cu ideea de poezie, și
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
rămânea pentru eternitate un fel de rebut inofensiv. Citind o mulțime de încercări literare de toate calibrele ale unor autori de diferite vârste și inegală pregătire, am întâlnit destule cazuri care asociază limbajul poetic neapărat unor forme de exprimare specială, "poetică" de obicei de o desuetudine crasă, forme ce nu se regăsesc în limba vie, vorbită de respectivii autori. Dezgustul cititorului modern, și așa rebel, și așa intolerant astăzi cu ideea de poezie, și așa justificat prin lipsa reală de timp
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
Rugat-am vântul serii; "când auzit-a vântul: "îți recunosc puterea, mărite vânt de seară"; "Ascultă pământene! - îmi zise plin de ură/ Tu crezi că măreția-mi de oameni se îndură?" Să nu se înțeleagă că am ceva cu unealta poetică numită personificare! Dintr-un muzeu al tropilor unde își are locul bine meritat, ea ar trebui scoasă și folosită cu multă grijă și respectul cuvenit. Pentru copiii care, scriind și citind, se deprind cu posibilitățile, în vremi, ale limbii, de
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
era deja un pic prea târziu. Apăruseră, pe un mal al Atlanticului, Florile... lui Baudelaire, în vreme ce, pe celălalt, Whitman cultiva, în liniște, Firele sale de iarbă. Din obiect estetic natural, adică cumva predefinit, ele devin produs final al unei întregi poetici a artefactului. Trec sub tăcere, ca implicit, cazul reprezentat, în deceniul al patrulea al secolului trecut, de teribilul opuscul al lui Arghezi, ca să ajung din nou, după o buclă cam amplă dar strict necesară, la subiectul cronicii mele. Absolventă meritorie
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
din carte. Și e așa, într-o măsură, și datorită întregii cărți care-l înconjoară. Căci, după planul - pe cât de detaliat, pe atât de incert - al atelierului școlar, asemenea rezultate, plimbate pe granița ad hoc dintre împlinirea tehnică și revelația poetică, sunt în stare să uluiască. Aici stă de fapt, condensată, formula datorită căreia scrisul Svetlanei Cârstean sfidează atracția - aproape gravitațională - exercitată în permanență de contextul istoric recent. Atât cât e necesară - fiindcă, sincer vorbind, nu prea e - bibliografia acelei lumi
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
La începutul anilor '90, atunci când Grigore Cugler nu făcuse încă obiectul mai multor restituții culturale 1, fostul diplomat Florin Roiu, care își trăia senectutea în București, nutrind mult entuziasm pentru înfăptuirile culturale ale trecutului, mi-a atras atenția asupra talentului poetic al mai vârstnicului său coleg de la Ministerul Regal al Afacerilor Străine. îi despărțeau opt ani, dar poate că obârșia geografică să fi jucat un anume rol: Grigore Cugler era născut la Roznov (jud.Neamț), iar familia regretatului Florin Roiu era
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
au lucrat, să nu uităm, în instituții diferite, fiecare în parte cu un program anumit care, odată încheiat, a dus la dizolvarea grupului respectiv. Să amintim că, în anii noștri, mai întâi s-a lucrat la monumentalul Dicționar al limbii poetice eminesciene, sub redacția lui Tudor Vianu și, apoi, a lui Șerban Cioculescu. Dicționarul a apărut în 1967, iar apoi colectivul de la Institutul de Lingvistică s-a dizolvat. Între timp Perpesicius a continuat să fie de unul singur o instituție, scoțând
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]