3,799 matches
-
Farepíti simțiră cum li se strânge inima în clipa când scufundatorul anunță în gura mare că, atunci când se va întoarce în Bora Bora, o să-l atârne în fața casei lui, pentru că frumoasa Maiana să-l poată face să sune ori de câte ori va pofti. Zarurile erau deja aruncate. Cine mai putea lupta pentru dragostea unei femei, cănd rivalul său oferea o bucată uriașă de soare, care mai și cântă? Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în pofida locului în care se găseau. Sergentul luă poziție de drepți: — La ordinele dumneavoastră, salută el. Omul ăsta zice că vine din teritoriul yubani. Căpitanul răspunse la salut și-i făcu semn să se îndepărteze. — Mulțumesc, sergent. Vă puteți retrage. Poftiți, vă rog... Cortul era mare și se găsea ocupat de o masă lungă plină de hârtii, mai multe scaune și un munte de cutii și lăzi. Militarul îi întinse mâna: — Căpitan Salas de la „Rangers“... Inginerul Planchart... Dumneavoastră trebuie să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din cap de parcă ar fi dorit să alunge o idee năstrușnică și aruncând o ultimă privire spre băieții care continuau să îngâne monoton, se întoarse în sat și se opri în fața colibei mari, în care erau strânși războinicii. Kano îl pofti să intre și se așeză pe același loc din ajun. José Correcaminos, „Curierul lui Dumnezeu“, se așeză pe vine în fața lui, îl privi stăruitor și îl întrebă: — Ai deja răspunsul? Încuviință, aruncă o îndelungă privire către grup și răspunse încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori și renegați conviețuiau cu indienii huanga și cu ultimele rămășițe ale tribului „Yuma“, care a fost odinioară o națiune puternică - ajunsă aici de la cel mai îndepărtat bazin al râului Tapajoz - și care timp de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
după o clipă, soseau: reci, spumoase, galbene, transparente, îmbietoare... Ia, uitați-vă, părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de preot. Ia, uitați-vă. Ce fustă are...! Lasă-mă în pace. Mai dă-mi niște ceviche! — Poftiți niște ceviche. Și negresa aia? La naiba cu negresa... Ce mai țâțe are negresa! — Dumnezeu să mă ierte! Da’, știi că ai dreptate... Chelner! Două beri... Apa din baie era caldă, prosoapele, curate, patul, moale, și dintr-un difuzor ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dusă, dar apoi s-ar zice că vrei să mă faci să plătesc... — Ești un porc. Da, asta ești. Așa-mi trebuie, dacă m-am lăsat convinsă. Dumnezeule mare! Ce imbecilă am fost! — Oh! hai, gata. Ce rost are? Ce poftești? Să-ți spun că o să mă însor cu tine? Foarte bine. Te-ai mărita cu mine și ai veni să trăiești în selvă? — Și, de ce, mă rog, tocmai în selvă? Asta e întrebarea? De ce în selvă? Pentru că eu acolo trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a și oferit-o. Dați-i și tutun, se grăbesc alții. Tutunul nu-i tutun, ci petale de flori, frunze aromate și alte buruieni pe care nu le cunosc. Deși iranienii nu beau alcool, pentru noi se afla orice ne poftea inima. O prietenie atît de sinceră, atît de plăcută, oferită de granguri la granguri, nu întîlnești prea des în lume. În vinerea aceea de noiembrie mi-am adus aminte de prietenii din Iran. Și acum îmi încălzeam corpul cînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fără 30 de secunde a venit profesorul. Gabi a făcut ochii mari cît cepele. Profesorul avea cam 35 de kg cu tot cu pantofi și o bărbuță rară formată din puf pubertin. Dezamăgit peste măsură, Gabi intră în cabinet și profesorul îl poftește pe un scaun din fața imensului său birou. Dintr-un sertar scoate un dosar în care erau vreo 16 foi cu un chestionar special. Profesorul întreabă și completează ce vrea el, engleza lui Gabi era departe de a înțelege terminologia medicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în unele campanii electorale și, chiar dacă nu reprezintă mare lucru, îmi crease un soi de repulsie. Făceam însă eforturi mari să păstrez aparențele. Îl primesc chiar cu un zîmbet, generat de speranța că poate, între timp, se schimbase în bine. Poftiți, luați loc, vă rog. Omul mă abordează direct: Mai candidați? Nu știu precis. Poate da, poate nu... Nu v-ar tenta alte variante? De exemplu? Ambasador, deputat sau... Face un semn cît se poate de clar: "o tășulcă de parale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
curaj în abordarea fetelor de măritat. Dacă... mă fac de rîs? Într-o zi, la ușa lui sună o fătucă abia ieșită din rîndul minorelor. Nene Costică, m-a trimis mama cu brînza... Văzînd copila, Ciornei prinde curaj și o poftește în casă. Ce harababură este în bucătărie! Pot să fac puțin curat? Da, sigur. Cum te cheamă? Anica. Măi, măi, ce nume! Și cîți ani ai? Sînt mare acum, adică majoră. De cît timp? De o săptămînă. Fata este îndemînatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
primeam Înghețata bătrînul Halunga În pragul clasei cureaua pantalonilor atîrnată după gît hă hă hă toată clasa În cor ce bă golanilor n-are voie omul să se ducă În pauză la WC catalogul zboară din ușă drept pe catedră poftească la tăbliță... Acasandrei Eugen tăcere eu Întreb eu răspund eu pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru Îmi taie calea și dispare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
magazinul general și de intrarea în tabără dinspre plaja propriu-zisă. Clio comandă în general o mâncare cât mai specifică locului. Eu iau de regulă pizza, pentru că sunt un filistin și sunt în vacanță și pot să fac tot ce-mi poftește inima. Cu vreo două zile înainte de incidentul cu salutul și sutienul de la costumul de baie, descoperisem că poluarea e atât de redusă în partea noastră de insulă, încât, dacă stai culcat pe spate pe-o dună mică de nisip la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu e posibil ca o singură lume să aibă amândouă aceste fațete, și simți c-o să-ți pierzi mințile când îți dai seama că lumea este așa de mare și că se poate umple de cele mai îngrozitoare lucruri ori de câte ori poftește. Am stat unul lângă altul în tăcere preț de câteva minute. Îmi pare rău că nu am fost acolo alături de tine. — Asta n-are legătură cu tine. Sau cu faptul că-ți pare ție rău sau nu. Nu la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut să-i spun? Poate că atunci când totul se va sfârși, îi voi scrie și-i voi spune... ce-i voi spune? Am cotit la stânga. Îi voi spune totul. Voi scrie totul și ea va fi liberă să creadă va pofti. — Pis pis pis pis pis. Spusese oare Nimeni, atunci când eram singuri în spitalul ăla abandonat, spusese ceva cum că ea a scris o lucrare despre mine? Oare așa mă găsise el? Chestia asta mi se părea cunoscută. Brusc, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un inel fermecat, ci un lucru și mai improbabil - o vrajă menită să șteargă ultimii douăzeci de ani ai vieții sale. Ascultînd fanfara, inima Îi bătea cu putere, iar În țeasta lui fragilă de om trecut prin multe fremăta copilăria. — Poftiți să vă-ncercați norocul, domnule, Îl Îmbie pastorul, cu o voce de bariton, călită În atîtea predici. Nu prea am mărunțiș... — Vă dăm treisprezece pence pentru un șiling. Arthur Rowe Își lăsă banii să se rostogolească unul cîte unul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi fost mai bine să-l ia cu el și pe A-2? Dar se liniști curînd, spunîndu-și că totul e cît se poate de normal, singurul element anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un interes sincer și prietenesc; În ciuda evenimentelor din ultimii ani, Își păstraseră tinerețea, și mai sperau că viața le va oferi și altceva decît durere și plictiseală, neîncredere sau ură. — Ce-ar fi să luați loc să ne povestiți? Îl pofti tînărul. Rowe se simțea ca În fața unor copii ahtiați după povești. De bună seamă că adunîndu-le anii, n-ar fi trecut de 50. Iar el se simțea mult mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
făcuseră În salon anumite pregătiri. Scaunele fuseseră așezate oarecum În cerc și toți invitații păreau cuprinși de o nerăbdare pe care și-o stăpîneau cu greu, de dragul politeții. — Ia loc, domnule Rowe, lîngă domnul Cost, ca să putem stinge lumina, Îl pofti doamna Bellairs. Într-un coșmar omul știe că ușa dulapului se va deschide, știe de asemenea că va ieși ceva Îngrozitor, dar Îi e cu neputință să știe ce anume... Doamna Bellairs repetă: — Luați loc, vă rog ca să putem stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lângă cămin, și un hipiot mai vârstnic, cu părul lung și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări cu privirea când intrară În Încăpere. În fond, era a doua oară când Își vedea mama, și avea motive să creadă că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îmbrăcat în straie albe. M-a întrebat ce caut acolo, iar eu iam răspuns că m-am rătăcit și că aș vrea să cunosc stăpânul acelui palat straniu. Dintr-o altă încăpere s-a auzit un glas care m-a poftit la masă. Era prințul, care era așezat la o masă lungă, aflată în mijlocul sălii. În fața lui era prințesa pe care o sorbea din ochi de dragă ce îi era. Mi-au spus că pot rămâne acolo cât vreau eu. I-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă, o mămăligă cu fir subțire de abur. - Ia, poftiți la masă, striga ea... Să nu crezi că bietele femei nu cunosc drumurile bărbatului și nu-și au semnele lor; că ele îl spală și-l îmbracă și-i ascultă noaptea somnul. Știa ea, Marghioala, n-ai grijă! Moșneagul rîdea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor. - Nu mă invidiez decît pe mine... - Ia te uită! exclamă surprins Goilav. Sub părul alb ca floarea de cireș îi scînteiră ochii. Mă pofti înlăuntru. Gospodăria pictorului părea mai veche decît mahalaua de alături. Așezată pe o retezătură, povîrnișul de deasupra ei suia pînă la huciul de sub cer. Galbeni, acolo înfloriseră cornii. În fața casei cobora o livadă cu meri bătrîni, cu vișini și cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă invită prin deschizătura ușii. Încă nu depusesem pe tabla ceșcuța de cafea cînd, preschimbată în rochie, stăpîna casei apăru cu părul strîns în batic. Ca și cățelul de pe trotuar, zîmbea moale întinzîndu-mi dosul cu pete
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
oftă Niță plin de compasiune pentru sine. Intrarea pe poarta lui Mitică Manalache fu precedată de un scurt dialog între Octav și gazdă. - Cin’ te-a trimes? - Tovarășu’ viciu. - Care, a lu’ Cîcații Mă-si? - El. - Aha... Ei, dară să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd am picat, se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
flori din hîrtie creponată. Înainte de măritiș, lelea Ghența avusese o activitate prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute în cuie, năframe cu trandafiri brodați din ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N”-ul întoarse de-andoaselea: „Poftim suvenire de la domnu mire și mireasă Mitică și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]