4,267 matches
-
p. 289. 48 Mihail E. Ionescu, "Dinastia Brătianu: posteritatea unui mit", în Dosarele Istoriei, 2001, nr. 1, p. 32. 49 Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, Editura Humanitas, București, 1997, p. 60. 50 Lucian Năstasă, "Istoria socială în polemica dintre Șt. Zeletin și Gh. I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol, XXIII, 1986, Iași, vol. II, p. 758. 51 Dan Prodan, "Gheorghe I. Brătianu și Franz Babinger. Convergențe", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
viitoare", în Magazin Istoric, 1994, nr. 12, p. 5. 336 "Mișcarea", nr. 268, 14 octombrie 1931, p. 1. 337 Cristian Preda, Contribuții la istoria intelectuală a politicii românești, Editura Meridiane, București, 2003, p. 138. 338 Lucian Năstasă, "Istoria socială în polemica dintre Ștefan Zeletin și Gh. I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol", Iași, nr. XXIII, 1986, vol II, pp. 757-758. 339 "Mișcarea", nr. 824, 21 septembrie 1933, p. 3. 340 Cristian Preda, "Postfață", în Francisco Vergara
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
studenții de anul 2 de la FJSC, iar acordul autorilor de a face publice observațiile lor îi exonerează pe coordonatori de o eventuală acuză malițioasă de amestec în viața privată. Și totuși, metoda folosită poate fi atacabilă și se înscrie în polemica academică cu privire la măsura în care cercetările cu pronunțat caracter etnografic pot conduce la rezultate verificabile și cuantificabile. Coordonatorii lucrării nu spun nimic despre eșantionare și nu-și pun problema reprezentativității. Știm doar că au fost selectate 11 teme din 2004
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
asupra libertății învățământului, lege foarte favorabilă bisericii, pe care V. Hugo o denunță ca pe o „capcană clericală“. FONTENELLE, BERNARD LE BOVIER DE ăRouen, 1657- Paris, 1757). Nepot de soră al lui Corneille. Partizan, alături de Perrault, al modernilor în renumita polemică dintre susținătorii scriitorilor antici și cei din secolul lui Ludovic al XIV-lea; a încercat o polemică între cartezianism și concepțiile lui Copernic și Giordano Bruno ăConvorbiri despre pluralitatea lumilor, 1686). Membru al Academiei Franceze în 1691 și ales în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
clericală“. FONTENELLE, BERNARD LE BOVIER DE ăRouen, 1657- Paris, 1757). Nepot de soră al lui Corneille. Partizan, alături de Perrault, al modernilor în renumita polemică dintre susținătorii scriitorilor antici și cei din secolul lui Ludovic al XIV-lea; a încercat o polemică între cartezianism și concepțiile lui Copernic și Giordano Bruno ăConvorbiri despre pluralitatea lumilor, 1686). Membru al Academiei Franceze în 1691 și ales în 1697 secretar pe viață al Academiei de Științe. FOX, CHARLES JAMES ăLondra, 1749-Chiswick, 1806). Om de stat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Gărzii Naționale, contribuind decisiv la înscău narea lui Ludovic Filip, de care s-a detașat însă curând. LA MOTHE, de fapt LA MOTTE, ANTOINE HOUDAR DE ăParis, 1672-Paris, 1731). Om de litere. Este menționat în text ca părtaș la marea polemică dintre susținătorii anticilor și ai modernilor, și anume ca purtătorul de cuvânt al „modernilor“ din generația a doua. Conflictul s-a aprins cu prilejul traducerilor din Homer ale Doamnei Dacier, pe care și le apără în Tratat despre cauzele corupției
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pe care și le apără în Tratat despre cauzele corupției gustului ă1714). Autor al unei traduceri prescurtate din Iliada și Odiseea și al unui Discurs despre Homer, La Motte replică energic în Reflecții asupra criticii ă1715), stârnind din nou focul polemicii ce se stinsese o vreme. LAPLACE, PIERRE SIMON, marchiz de ăBeaumont-en Auge, 1749-Paris, 1827). Astronom, matematician și fizician. Autor al unor lucrări referitoare la mecanica cerească ămișcarea Lunii, a lui Jupiter, viteza de rotație a inelului lui Saturn etc.) și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
3. Niveluri și tipuri ale schimbărilor educaționale Când vorbim despre schimbarea în educație ne referim, aproape în mod obligatoriu și automat, la procesul de reformă prin care a trecut și încă mai trece școala românească. Ea a reprezentat subiectul unor polemici aprinse legate de oportunitatea și efectele sale asupra școlii ca organizație sau asupra procesului de învățământ. Acesta este și motivul pentru care considerăm necesară radiografierea tuturor tipurilor de schimbări promovate de reforma educației, așa cum au avut loc la nivelul învățământului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
vector important pentru materializarea elementelor reformatoare la nivelul școlii. Ea devine simultan cauză și efect al procesului de dezvoltare a școlii românești. Deși recunoscută ca importantă și necesară, abordarea problematicii schimbării educaționale implică uneori, așa cum era de așteptat, declanșarea unor polemici referitoare la gradul de profunzime al acestui proces. Divergențele apar nu la nivelul acceptării schimbării educaționale ca principiu acțional, ci la nivelul transpunerii acestuia în realitatea educațională, al alocării resurselor, al asumării responsabilității în promovarea sa. Din primul moment, atitudinile
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
loc un eveniment remarcabil, unde, cu ocazia redactării Marelui Tratat de Enciclopedie Sovietic, în 1927, behaviorismul a ajuns să se recomande ca "laborator de soluționare a problemele vieții sociale a oamenilor" (Jaruslevskii). Evenimentul poate fi considerat remarcabil, dincolo de nota sa polemică îndreptată împotriva ideologiei bolșevice din Uniunea Sovietică a acelor ani. Pentru mulți istorici și analiști ai științei rămâne inexplicabil cum, în partea răsăriteană a Europei, acolo unde asupra conștiinței oamenilor pusese stăpânire gândirea filosofică marxistă, existau create condițiile unei emulații
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
forme sau structuri de organizare proprii activității perceptive, pentru un nivel superior de integrare adaptativă celei reprezentate de fiziologia activității excitatorii sau inhibitorii a sistemului nervos. Confruntat cu modelele experimentale de bază ale acestui curent, Pavlov a reacționat cu o polemică adversă vehementă, de neacceptare. În timp ce condiționarea în accepțiune pavloviană era produsul unui procesualități în devenire, pentru gestaltismul kohlerian depășirea situației problematice era produsul unei sclipiri mentale intuitive, de o fracțiune de secundă. Șirul disputelor pe această temă a fost intens
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Bennett și Shanto Iyengar (2009), de imperativul corelării acestei tradiții de cercetare cu condițiile sociale și mediatice actuale. Sintetizând, transformările tehnologice și sociale trebuie să fie incluse în mod explicit în noile modele de comunicare, pentru a evita perpetuarea unor polemici inutile legate de subiecte controversate din spațiul comunicării, cum ar fi disputa asupra efectelor minimale sau asupra validării empirice a teoriei agenda setting. Chiar dacă s-ar putea să ne îndreptăm către o nouă eră a efectelor minimale, aceasta nu va
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
2004/2007, p. 35). În încercarea de a defini știrile, alcătuirea unor liste a atributelor pare un instrument folositor. Astfel: proximitatea, apropierea în timp, consecințele, interesul și proeminența socială sunt, toate, atribute care caracterizează știrile. Una dintre cele mai vechi polemici legate de jurnalism se referă la calitatea știrilor și este încă vie în literatura de specialitate, iar segmentarea în "presă serioasă" (informațională și educativă, adresată publicului cultivat) versus așa-numitul yellow journalism (o presă "neserioasă", orientată spre divertisment și scandaluri
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Cu sobrietatea lor caracteristică, astfel de cercetări laborioase au meritul de a oferi unei culturi prin excelență lăutărești, cum este a noastră, măcar unele din partiturile necesare oricăror ulterioare interpretări. Aurel CODOBAN Prolegomene Opera lui Mihai Eminescu continuă să suscite polemici și astăzi, la peste un secol de la trecerea în neființă a poetului. Unul dintre interpreții creației eminesciene aprecia că nu oricine ar trebui îngăduit să se exprime despre Eminescu, ci numai persoanele cu adevărat competente. Motivul, spune autorul, este acela
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
familiei sale nu rostește un discurs politic, dar în fața unei camere de filmat, în preajma unor atentate, același enunț dobândește caracter politic. Dacă discursul politic este un concept extrem de uzual și unanim acceptat în literatura de specialitate, limbajul politic stârnește încă polemici și nu se bucură de aceeași circulație. Subliniem încă o dată că în cadrul cercetării noastre, limbajul politic este conceput ca o modalitate de actualizare individuală a codului, în contexte determinate, vizând conținuturi și funcții specifice. Plecăm de la premisa că nu se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicat în Curierul de Iași, în luna august a aceluiași an. La începutul activității în redacția Timpului, poetul evită redactarea editorialelor, sarcină îndeplinită de Slavici, limitându-se la comentarii succinte și la realizarea rubricilor permanente de politică internă și externă. Polemica cu publicațiile care susțin politica liberală (Românul, Pressa, Dorobanțul și Telegraful) debutează la sfârșitul lui noiembrie 1877, cu articolul "Unde dai și unde crapă", în care gazetarul ironizează garda națională, stârnind reacțiile gazetelor liberale. În articolul "Pro domo", din 5
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vrea să vadă"219. Eminescu este recunoscut drept unul dintre cei mai acizi redactori de la Timpul, cu un discurs bine argumentat, care se distinge în presa vremii prin erudiția și bogăția mijloacelor de expresie. Jurnalistul nu ezită să intre în polemică cu gazetarii de la publicațiile adverse sau cu oamenii politici ai timpului. Campania de presă inițiată de Slavici și Eminescu în noiembrie 1877, pentru apărarea drepturilor poporului român, culminează cu studiul "Basarabia", publicat în martie 1878. Eminescu redactează materialul ca un
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
puternic discurs politic este deschisă în februarie 1857, prin apariția la București a ziarului Concordia, înlocuit în cursul aceluiași an de Românul. Gazeta liberală, condusă de C.A. Rosetti, cel care va deveni mai târziu unul dintre principalii parteneri de polemică ai lui Eminescu, se distinge prin tonul vehement, prin mărturisirea obiectivelor editoriale, sugerate încă din articolul-program al revistei: La lucru, frați români! Să ne suim cu mintea mai presus de sfera cea strâmtă a patimilor individuale și, ridicând în inima
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mijloacele expresiei jurnalistice. Fără îndoială că publicistica eminesciană mai poartă aluviunile discursului pașoptist, dar conștiința saltului calitativ și a responsabilității față de opinia publică impune jurnalistului acribie și profesionalism, atât în planul informațiilor cât și în planul expresiei. Intrat în focul polemicilor, Eminescu nu evită însă nici formulările de o violență accentuată, astfel încât "locvacitatea nestrunită, virulența polemică, îndrăznelile lexicale profane, imagistica provocatoare se află etalate emfatic în publicistica sa"235. Dacă pentru mulți dintre reprezentanții pașoptiști gazetăria reprezenta o activitate conjuncturală, subordonată
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din planul politicii internaționale, gazetarul surprinde prin documentarea serioasă a materialelor pe care le dă tiparului, prin respectul față de adevăr și spiritul critic care guvernează redactarea articolelor. Pasiunea cu care jurnalistul își comunică concepțiile politice, verva cu care intră în polemică cu alte publicații ale timpului oferă imaginea unui om angajat, extrem de receptiv la problemele epocii și cu vocația scrisului jurnalistic. Indiferent de ținuta și caracterul publicațiilor la care colaborează de-a lungul vieții, Eminescu imprimă acestora pecetea inconfundabilă a stilului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursul jurnalistic al epocii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană determină intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, se dezvoltă la noi jurnalismul profesionist, iar disputa cu C.A. Rosetti rămâne una dintre cele mai înverșunate polemici din istoria presei românești. Redactori la publicații adverse, Eminescu și Rosetti se disting în epocă prin superioritatea calitativă a discursurilor și prin argumentația solidă a materialelor publicate. Depășind adversitatea politică dintre gazetele la care scriu, cei doi jurnaliști ilustrează în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jumătate a secolului al XIX-lea, creșterea demografică a evreilor o depășise pe cea a românilor, evreii ajungând să fie majoritari în orașe precum Dorohoi, Fălticeni, Botoșani, Iași, neliniștea populației este explicabilă. Într-o astfel de atmosferă, Eminescu își intensifică polemicile și criticile la adresa evreilor. Congresul de la Berlin (1878), prin acordarea de drepturi egale tuturor locuitorilor țării, indiferent de confesiune, reușește să amplifice ura împotriva acestora. Problema evreiască se afla în centrul atenției întregii prese românești, iar la baza ei stăteau
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că este departe de a-i urî pe evrei, fiind preocupat mai degrabă de instinctul de conservare al nației din care face parte. Anul 1881 este cel în care Eminescu dedică un număr impresionant de articole chestiunii evreiești, intrând în polemică cu o serie de publicații evreiești precum Fraternitatea, Cumpăna sau Apărătorul. Remarcăm că în ceea ce privește antisemitismul eminescian, opiniile exegeților sunt împărțite, oscilând între catalogare fără apel și nuanțări ale atitudinii adoptate de jurnalist. A declara antisemit pe autorul articolului "În contra maltratării
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
datoria de a se încadra cerințelor grupului de presiune care a fost Junimea?"331. Autorul articolului susține că nu afinitatea sau adeziunea la ideologia vreunei grupări politice l-a condus pe Eminescu spre jurnalistică, fapt confirmat de altfel și de polemica pe care gazetarul o poartă în paginile de ziar cu junimiștii și chiar cu liderii partidului conservator, care susțineau financiar editarea Timpului. Nu-l putem acuza pe Eminescu de părtinire, critica lui nefiind îngrădită de afinități politice și nici de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu o vorbă aplicată de Lovinescu pamfletarului Arghezi, "să spurce frumos". Victima e ochită precis, apoi atacată brutal în picaje abrupte, fără nici un fel de ocolișuri preliminare"345. Redactor vreme de șase ani la Timpul, Eminescu se angajează într-o polemică de durată cu Românul, revista liberală condusă de C.A. Rosetti. Duelul celor doi gazetari depășește adversitatea politică dintre publicațiile la care colaborează, dobândind semnificația unei dispute între atitudini și concepții politice distincte, între modalități particulare de înțelegere a scrisului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]